en-USro-RO

Inregistrare | Login
25 februarie 2018

Calendarul zilei

Duminică, 25 februarie 2018

Sfintii zilei
Sf. Cezar, medic
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 2-a din Post
Liturghie proprie, Credo, prefațã proprie
violet, II
Lectionar
Gen '22,1-2.9a.10-13.15-18: Jertfa patriarhului nostru Abraham.
Ps 115: Voi umbla înaintea Domnului pe pãmântul celor vii.
Rom 8,31b-34: Dumnezeu nu l-a cruțat pe propriul sãu Fiu.
Mc 9,2-10: Acesta este Fiul meu cel iubit.
 

Sfânta Maică Biserică socoteşte de datoria ei să celebreze printr-o comemorare sacră, în anumite zile din cursul anului, opera mântuitoare a Mirelui său divin. În fiecare săptămână, în ziua pe care a numit-o duminică, ea sărbătoreşte Învierea Domnului, pe care, o dată pe an, o celebrează împreună cu fericita lui pătimire, prin marea solemnitate a Paştelui.

Pe lângă aceasta, ea desfăşoară în ciclul anual, întregul mister al lui Cristos, de la întrupare şi naştere până la Înălţare, la ziua Rusaliilor şi până la aşteptarea fericitei speranţe şi a venirii Domnului.

Celebrând astfel misterele răscumpărării, ea deschide credincioşilor comorile virtuţilor şi meritelor Domnului său, actualizându-le într-un fel în tot decursul timpului, pentru ca astfel credincioşii să vină în contact cu ele şi să se umple de harul mântuirii.

(Conciliul al II-lea din Vatican, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum Concilium 102).

25 februarie 2018
Crucea potrivită

    Un om obişnuia să se plângă în mod exagerat de suferinţele, greutăţile şi necazurile sale. Într-o noapte, a visat că se afla într-o încăpere imensă plină cu o mulţime de cruci. Erau cruci de diferite mărimi, forme şi materiale. Şi se făcea că Dumnezeu îi spune:
    – Alege-ţi una pe care ai prefera să o porţi.
    A început să le încerce una câte una. Toate i se păreau incomode şi prea grele. În cele din urmă, dădu peste una pe care o găsi că este destul de acceptabilă şi uşoară.
    – O vreau pe aceasta – spuse.
    – De acord – răspunse Domnul –, dar uită-te pe spate, să vezi a cui este.
    Privi îndată şi nu mică îi fu mirarea când descoperi că pe spate era gravat numele său. Acea cruce – care îi plăcuse cel mai mult – era crucea sa.

    Dumnezeu este Tată şi ne dă mereu ceea ce ne este de trebuinţă, chiar dacă nu întotdeauna înţelegem bine acesta.

Text preluat din volumul: De vorbă cu Isus. A te ruga cu… un zâmbet zilnic