en-USro-RO

Inregistrare | Login
25 februarie 2018

Calendarul zilei

Duminică, 25 februarie 2018

Sfintii zilei
Sf. Cezar, medic
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 2-a din Post
Liturghie proprie, Credo, prefațã proprie
violet, II
Lectionar
Gen '22,1-2.9a.10-13.15-18: Jertfa patriarhului nostru Abraham.
Ps 115: Voi umbla înaintea Domnului pe pãmântul celor vii.
Rom 8,31b-34: Dumnezeu nu l-a cruțat pe propriul sãu Fiu.
Mc 9,2-10: Acesta este Fiul meu cel iubit.
 

 

Sfintii zilei

Ss. Ieronim Emiliani, cãlug. *; Iosefina Bakhita, fc. *;
Fer. Speranţa a lui Isus, cãlug.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A V-A DE PESTE AN

Ant. la intrare 
Veniţi să ne închinăm lui Dumnezeu 
şi să ne plecăm în faţa Domnului, creatorul nostru; 
căci el este Domnul, Dumnezeul nostru!                     Ps 94,6-7 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Te rugăm, Doamne, 
să veghezi cu grijă neobosită asupra familiei tale; 
păstreaz-o sub ocrotirea ta, căci harul tău este singura ei speranţă.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Doamne, Dumnezeul nostru, 
tu ai creat pâinea şi vinul, 
ca, în slăbiciunea noastră, să ne fie întărire: 
te rugăm, ca ele să devină pentru noi sacrament de viaţă veşnică.
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie 
Să-l lăudăm pe Domnul pentru îndurarea lui, 
pentru faptele lui minunate în folosul oamenilor, 
căci el a potolit setea sufletului însetat 
şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând.               Cf. Ps 106,8-9 

sau:

Fericiţi cei care plâng, pentru că ei vor fi consolaţi; 
fericiţi cei cărora le e foame şi sete de dreptate, 
căci ei se vor sătura.                                                       Mt 5,5-6 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Dumnezeule, tu ai voit să ne împărtăşim cu toţii 
din aceeaşi pâine şi din acelaşi potir. 
Dă-ne, te rugăm, harul, să trăim astfel încât, uniţi în Cristos, 
să aducem roade cu bucurie pentru mântuirea lumii. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Lectionar

 Isus pune la încercare credinţa unei sãrmane femei pãgâne care cere vindecarea şi eliberarea de rãu a fiicei sale. Atunci când credinţa este puternicã nu existã limite pentru mântuire (nici etnice, nici sociale, nici religioase).

LECTURA I
Pentru că n-ai respectat alianţa mea, eu îţi voi lua regatul.
De dragul slujitorului meu David, voi lăsa un trib fiului tău.
Citire din cartea întâi
a Regilor 11,4-13

4 În zilele acelea,
când a îmbătrânit Solomon,
soţiile i-au înclinat inima spre alţi dumnezei.
Inima nu i-a fost întru totul cu Domnul Dumnezeul său,
aşa cum fusese inima lui David, tatăl său.
5 Solomon s-a dus după Astarte, zeiţa sidonienilor,
şi după Milcom,
zeul abominabil al celor din Amon.
6 Solomon a făcut ceea ce este rău înaintea Domnului
şi nu l-a urmat întru totul pe Domnul ca David, tatăl său.
7 Atunci, Solomon a zidit pe muntele din faţa Ierusalimului
o înălţime pentru Chemoş, zeul abominabil al celor din Moab,
şi pentru Moloc, zeul abominabil al fiilor lui Amon.
8 Aşa a făcut pentru toate soţiile lui străine
care aduceau tămâie şi jertfe dumnezeilor lor.
9 Domnul s-a mâniat pe Solomon,
pentru că îşi abătuse inima de la Domnul Dumnezeul lui Israel,
care i se arătase de două ori
10 şi îi poruncise să nu meargă după alţi dumnezei.
Însă Solomon n-a păzit porunca Domnului.
11 Domnul i-a zis lui Solomon:
„Fiindcă ai făcut aşa
şi n-ai păzit alianţa mea şi hotărârile pe care ţi le-am poruncit,
voi smulge de la tine domnia şi o voi da slujitorului tău.
12 Dar nu o voi face în zilele tale,
de dragul lui David, tatăl tău,
ci din mâna fiului tău o voi smulge.
13 Însă nu voi smulge toată domnia,
ci voi da un trib fiului tău,
de dragul lui David, slujitorul meu,
şi de dragul Ierusalimului, pe care l-am ales.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 105(106),3-4.35-36.37 şi 40 (R.: 4a)

R
.: Aminteşte-ţi de noi, Doamne,
din îndurare faţă de poporul tău!

3 Fericiţi sunt cei care păzesc judecata,
cei care înfăptuiesc în orice timp dreptatea!
4 Aminteşte-ţi de noi, Doamne,
din îndurare faţă de poporul tău,
vizitează-ne cu mântuirea ta! R.

35 Ei s-au amestecat cu neamurile păgâne
şi le-au învăţat faptele.
36 Au slujit la idolii lor,
care au devenit pentru ei capcană. R.

37 Şi-au jertfit fiii şi fiicele demonilor.
40 Atunci, Domnul s-a aprins de mânie
împotriva poporului său,
i s-a făcut silă de moştenirea sa. R.

ALELUIA Iac 1,21bc
(Aleluia) Primiţi cu blândeţe cuvântul care a fost sădit în voi
şi care poate mântui sufletele voastre! (Aleluia)

EVANGHELIA
Doamne, chiar şi căţeii
mănâncă sub masă firimiturile copiilor!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Marcu 7,24-30

24 În acel timp,
Isus ridicându-se de acolo,
a venit în ţinutul Tirului şi Sidonului
şi a intrat într-o casă, voind ca nimeni să nu ştie;
însă nu a putut să rămână ascuns,
25 căci o femeie a cărei fiică avea un duh necurat
a auzit despre el şi, venind îndată,
a căzut la picioarele lui.
26 Însă femeia era păgână, de origine siro-feniciană.
Ea l-a rugat să alunge diavolul din fiica ei.
27 El i-a spus: „Lasă mai întâi să se sature copiii,
căci nu este bine să iei pâinea copiilor
şi s-o arunci la căţei!”
28 Dar ea i-a răspuns:
„Doamne, chiar şi căţeii, sub masă, mănâncă
din firimiturile copiilor”.
29 El i-a spus: „Pentru acest cuvânt, mergi:
diavolul a ieşit din fiica ta!”
30 Şi, plecând acasă, a găsit fiica culcată în pat
şi diavolul ieşise din ea.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

1Rg 11,4-13; Ps 105; Mc 7,24-30

 

Lui David, care cu generozitate era preocupat să-i construiască lui Dumnezeu o casă frumoasă, adică un templu măreţ la Ierusalim, profetul Natan i-a răspuns din partea lui Dumnezeu: „Nu tu îmi vei construi mie casă, ci eu îţi voi construi ţie o casă”, adică o casă regală, o dinastie. „Unul dintre fiii tăi care îţi va fi succesor, el va construi o casă pentru numele meu”. Într-adevăr, lui David îi va succeda fiul său Solomon, care avea să construiască templul din Ierusalim: promisiunea lui Dumnezeu s-a adeverit.
Istoria succesivă însă demonstrează că această lucrare nu constituia deplina împlinire a oracolului lui Natan, ci numai un prim pas. În prima lectură de astăzi vedem în realitate cum Solomon, care începuse foarte bine, la sfârşit nu a mai fost un demn urmaş al lui David: „Solomon B spune Cartea întâi a Regilor B a făcut ceea ce este rău înaintea ochilor Domnului şi nu a fost credincios Domnului cum a fost David, tatăl său”. Nu a fost credincios. Din motive politice, şi nu din iubire, Solomon a contractat diverse căsătorii cu femei străine, fiice şi surori ale unor regi păgâni din ţările vecine: Fenicia, regatul moabiţilor, al amoniţilorY În felul acesta, el şi-a asigurat raporturi de alianţă politică. Dar din alianţa politică el a ajuns să facă compromisuri religioase: „Femeile sale l-au atras spre zei străini şi inima sa nu a mai rămas întreagă cu Domnul, Dumnezeul său, aşa cum a fost inima tatălui său David”. Astfel, constructorul templului lui Dumnezeu din Ierusalim s-a apucat să construiască şi sanctuare păgâne pentru zei păgâni: „Solomon a zidit, pe muntele de la răsărit de Ierusalim, un sanctuar pentru Camoş, idolul moabiţilor, şi un altul pentru Milcom, idolul amoniţilorY„. Construcţiile nu se găseau la Ierusalim, ci pe muntele din apropiere, însă ce decadenţă, ce scandal! Fiul lui David, constructor al templului lui Dumnezeu, a devenit constructor de temple păgâne. Solomon avea acum inima împărţită; politica devenise pentru el un idol: „Solomon B spune Biblia B şi-a îndepărtat inima de Domnul, Dumnezeul lui Israel”.
Avem nevoie de o mare tărie de suflet pentru a rămâne credincioşi lui Dumnezeu. Chiar şi noi suntem tentaţi să alergăm după alţi zei: succesul, ambiţia politică, banul, pasiunea amoroasăY Trebuie să fim conştienţi de exigenţa lui Dumnezeu: el este singurul Dumnezeu, el are dreptul exclusiv asupra inimilor noastre: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta”; nu ne putem împărţi în două, deoarece toate afectele noastre, toate aspiraţiile trebuie să se găsească în acord cu adorarea lui Dumnezeu, cu iubirea lui Dumnezeu.
Adevăratul Fiu al lui David a fost Isus, care a rezistat tuturor ispitelor. El a refuzat cu hotărâre ambiţia politică; a acceptat mai degrabă umilinţa decât să se abată câtuşi de puţin de la ascultarea Tatălui ceresc. Isus a fost constructorul adevăratului Templu al lui Dumnezeu, pe care el l-a ridicat prin moartea şi învierea sa. Un sanctuar B cum scrie sfântul Petru B făcut din pietre vii, autentică locuinţă a lui Dumnezeu. Din ea facem şi noi parte dacă inima noastră rămâne credincioasă Domnului, intim unită cu inima sa.