en-USro-RO

Inregistrare | Login
25 februarie 2018

Calendarul zilei

Duminică, 25 februarie 2018

Sfintii zilei
Sf. Cezar, medic
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 2-a din Post
Liturghie proprie, Credo, prefațã proprie
violet, II
Lectionar
Gen '22,1-2.9a.10-13.15-18: Jertfa patriarhului nostru Abraham.
Ps 115: Voi umbla înaintea Domnului pe pãmântul celor vii.
Rom 8,31b-34: Dumnezeu nu l-a cruțat pe propriul sãu Fiu.
Mc 9,2-10: Acesta este Fiul meu cel iubit.
 

 

Sfintii zilei

Ss. Ciril, cãlug. și Metodiu, ep., patroni ai Europei; Valentin, pr. m.

 Liturghierul Roman

 MIERCUREA CENUŞII


Ant. la intrare 
Tu, Doamne, eşti îndurător cu toate cele ce sunt 
şi nimic nu dispreţuieşti din cele pe care le-ai făcut; 
tu acoperi păcatele oamenilor care fac pocăinţă 
şi îi ierţi pentru că tu eşti Domnul Dumnezeul nostru.         Înţ 11,24-25.27 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dă-ne, Doamne, harul 
să începem printr-un post sfânt lupta vieţii creştine, 
pentru ca, în bătălia împotriva duhului rău, 
să fim mereu întăriţi prin fapte de pocăinţă. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Îţi aducem, Doamne, 
această jertfă prin care începem cu solemnitate 
postul de patruzeci de zile, rugându-te să ne dai harul,
ca, prin fapte de pocăinţă şi de iubire, să ne învingem pornirile rele,
şi astfel, curăţaţi fiind de păcate,
să ne învrednicim a celebra cu evlavie misterul pătimirii Fiului tău.
El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor. 

Ant. la Împărtăşanie
 
Cel ce cugetă la legea Domnului ziua şi noaptea 
va aduce rod la timpul potrivit.                                     Cf. Ps 1,2-3 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

Tainele primite 
să ne întărească, Doamne, 
ca să putem trăi aceste zile de post
astfel încât ele să-ţi fie plăcute ţie,
iar nouă să ne fie spre tămăduire.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Post și abstinențã. Vezi „Note liturgice” la final.
Ritul impunerii cenușii, care înseamnã începutul Postului Mare, ne duce cu gândul la convertire: „Convertiți-vã și credeți în evanghelie”. Pentru a face aceasta este necesar sã privim în noi înșine pentru a descoperi care sunt atitudinile noastre. Lecturile biblice ne propun un program de viațã bazat pe rugãciune sincerã, solidaritate fraternã și0 sobrietate personalã
.

LECTURA I
Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele!

Citire din cartea profetului Ioel 2,12-18

 

12 Chiar acum

– oracolul Domnului –
întoarceţi-vă la mine din toată inima voastră,
cu post, cu plâns şi cu jale!
13 Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele,
şi întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul vostru!
Căci el este milostiv şi îndurător,
încet la mânie
şi plin de bunătate şi iartă răul.
14 Cine ştie, poate se va întoarce şi va ierta?
şi va lăsa după el o binecuvântare,
ofrandă şi libaţie pentru Domnul Dumnezeul vostru.
15 Sunaţi din trâmbiţă în Sion,
consacraţi un post şi convocaţi o adunare!
16 Adunaţi poporul, consacraţi o adunare!
Întruniţi-i pe bătrâni,
convocaţi-i pe prunci şi pe copiii de la sân!
Să iasă mirele din camera lui
şi mireasa, din camera sa nupţială!
17 Între vestibul şi altar să plângă preoţii,
slujitorii Domnului,
şi să zică:
„Îndură-te, Doamne, de poporul tău
şi nu da moştenirea ta ocării,
ca neamurile să stăpânească peste ei!
De ce să se spună printre popoare:
«Unde este Dumnezeul lor?»
18 Domnul este gelos pe ţara lui
şi îi este milă de poporul său”.
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 50(51),3-4.5-6a.12-13.14 şi 17 (R.: cf. 3a)

R.: Ai milă de noi, Doamne,

căci am păcătuit!

3 Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate,
şi, după mulţimea îndurărilor tale,
şterge fărădelegea mea!
4 Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea

şi curăţă-mă de păcatul meu! R.

5 Căci recunosc fărădelegea mea
şi păcatul meu stă pururi înaintea mea.
6a Împotriva ta, numai împotriva ta am păcătuit

şi ce-i rău înaintea ta am săvârşit. R.

12 Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule,
şi un duh statornic înnoieşte înlăuntrul meu!
13 Nu mă alunga de la faţa ta

şi duhul tău sfânt nu-l lua de la mine! R.

14 Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii tale

şi întăreşte-mă cu duh binevoitor!
17 Doamne, deschide-mi buzele
şi gura mea va vesti lauda ta! R.

LECTURA A II-A
Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!
Iată, acum este momentul potrivit!

Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul

către Corinteni 5,20–6,2

5,20 Fraţilor,
noi suntem împuterniciţi ai lui Cristos
ca şi ai lui Dumnezeu
care vă îndeamnă prin noi.
Vă rugăm pentru Cristos:
împăcaţi-vă cu Dumnezeu!
21 Pe cel care nu a cunoscut păcatul
el l-a făcut păcat de dragul nostru,
pentru ca noi să cunoaştem
justificarea lui Dumnezeu în el.
6,1 Deoarece noi colaborăm cu el,
vă mai îndemnăm
să nu primiţi harul lui Dumnezeu în zadar,
2 căci el spune:
„La momentul potrivit te-am ascultat
şi în ziua mântuirii te-am ajutat:
iată, acum este momentul potrivit,
iată, acum este ziua mântuirii!”
Cuvântul Domnului


ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
 Cf. Ps 94(95),8ab

Astăzi nu vă împietriţi inimile,

ci ascultaţi glasul Domnului!

 Notă: În locul versetului dinaintea Evangheliei stabilit pentru fiecare zi poate fi ales unul

dintre versetele propuse la pag. 274


EVANGHELIA

Tatăl tău, care vede în ascuns,
te va răsplăti.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos

după sfântul Matei 6,1-6.16-18

1 În acel timp,
Isus le-a spus discipolilor săi:
„Aveţi grijă
să nu săvârşiţi faptele voastre bune înaintea oamenilor
ca să fiţi văzuţi de ei;
altfel nu veţi avea răsplată
înaintea Tatălui vostru din ceruri!
2 Aşadar, când dai de pomană,
nu trâmbiţa înaintea ta
aşa cum fac ipocriţii în sinagogi şi în pieţe,
ca să fie lăudaţi de oameni!
Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata.
3 Tu, însă, când dai de pomană,
să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta,
4 pentru ca pomana ta să fie în ascuns
şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti!
5 Iar când vă rugaţi,
nu faceţi ca ipocriţii,
pentru că lor le place să se roage
stând în picioare în sinagogi şi la colţurile străzilor
ca să se arate oamenilor!
Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata.
6 Tu, însă, când te rogi, intră în camera ta
şi, închizând uşa,
roagă-te Tatălui tău care este în ascuns,
şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti!
16 Când postiţi, nu fiţi trişti ca ipocriţii,
căci ei îşi schimonosesc feţele
ca să arate oamenilor că postesc!
Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata.
17 Dar tu, când posteşti,
unge-ţi capul şi spală-ţi faţa,
18 ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti,
ci Tatălui tău, care este în ascuns!
Şi Tatăl tău, care vede în ascuns,
te va răsplăti”.
Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Il 2,12-18; Ps 50; 2Cor 5,20B6,2; Mt 6,1-6.16-18

 

În această primă zi a Postului Mare, Biserica ne dă o justă orientare. Ne cere, împreună cu sfântul Paul, să primim harul la timpul potrivit, să nu-l lăsăm să treacă în zadar, pentru că acum este timpul mântuirii.

În evanghelie, Domnul ne arată care trebuie să fie atitudinea noastră şi insistă asupra dreptăţii interioare, dându-ne şi mijlocul pentru a creşte în această intenţie curată: intimitatea cu Tatăl său. Această evanghelie este cu adevărat foarte frumoasă şi ar trebui să o citim mai des, pentru că ne spune care a fost însăşi orientarea Mântuitorului, care nu făcea nimic pentru a fi admirat de către oameni, ci trăia numai înaintea lui Dumnezeu Tatăl.

Evanghelistul Matei ne prezintă trei exemple: pomana, rugăciunea şi postul, şi evidenţiază în toate trei o tentaţie comună, aş spune normală. Când facem ceva bine, îndată se naşte în noi dorinţa de a fi lăudaţi pentru aceasta şi să fim admiraţi: de a avea adică recompensa noastră, o recompensă falsă: gloria umană, satisfacţia noastră, plăcerea noastră. Şi aceasta ne închide în noi înşine, şi simultan ne poartă în afara noastră, pentru că suntem proiectaţi spre ceea ce alţii gândesc despre noi, laudă şi admiră în noi.

Domnul ne cere să facem binele pentru că este Bine, şi pentru că Dumnezeu este Dumnezeu şi ne dă încă şi mijlocul de a trăi astfel: a trăi în raport cu Tatăl. Pentru a face binele, noi trebuie să trăim în iubire faţă de cineva; dacă trăim în iubire faţă de Tatăl, în secret, cu Tatăl, binele pe care îl facem va fi perfect. Să fii plin de prezenţa secretă a Tatălui, să trăieşti în prezenţa sa, să trăieşti pentru el, este o bucurie mult mai mare şi mai profundă decât orice bucurie umană, o bucurie care creşte mereu: ea este adevărata recompensă care, pe pământ, e o garanţie a celei viitoare.

Lui Isus nu-i este teamă să spună: „Tatăl tău te va răsplăti”, şi din partea noastră nu este egoism dacă dorim această recompensă, pentru că ea nu înseamnă căutarea propriului interes, ci căutarea vieţii, a iubirii. În iubire există întotdeauna reciprocitate.

Atitudinea noastră în acest timp al Postului să fie, deci, aceea de a trăi în secret, unde Tatăl ne vede, ne iubeşte, ne aşteaptă. Desigur, lucrurile exterioare sunt importante la locul lor, dar trebuie întotdeauna să alegem şi să trăim în prezenţa lui Dumnezeu. Dacă putem să facem puţin, puţin să facem, dar în iubirea lui Dumnezeu: aceasta valorează foarte mult comparativ cu a face mult, dar a face pentru a fi stimaţi de către oameni. Să facem în rugăciune, în mortificaţie, în caritate fraternă ceea ce putem, cu umilinţă, cu sinceritate înaintea lui Dumnezeu; şi astfel, vom fi demni de recompensa pe care Domnul Isus ne-a promis-o din partea Tatălui său şi a Tatălui nostru.