Tob 1,1.2; 2,1-9; Ps 111; Mc 12,1-12
Între prima şi a doua lectură există un mare contrast. În prima găsim atitudinea egoistă care vrea totul pentru sine, ajungând până la omucidere: „Să-l ucidem, şi moştenirea va fi a noastră”; în a doua lectură, atitudinea de slujire lipsită de teama de a se expune celor mai mari pericole: „Tobia s-a ridicat imediat de la masă, înainte de a fi pus ceva în gură, şi s-a dus la acel mort, l-a luat şi l-a adus acasă pe ascuns»".
Suntem chemaţi să alegem întotdeauna între aceste două atitudini fundamentale. Sau să ţinem totul şi să căutăm să dobândim cât mai mult posibil pentru a satisface egoismul nostru, sau să dăm totul pentru a favoriza răspândirea iubirii. Dacă alegem generozitatea, suntem cu Cristos, care a venit pentru a sluji; dacă luăm cealaltă atitudine, ne îndepărtăm de el şi intrăm în rândul celor care l-au ucis.
Însă în această parabolă care evocă pătimirea lui Isus şi, de asemenea, învierea sa, vreau să meditez asupra atitudinii Tatălui, care ne va ajuta să-l iubim şi să-l cinstim pe Fiul. „Tatăl îl iubeşte pe Fiul”, spune Isus în Evanghelia după Ioan. Aici, iubirea Tatălui s-a revelat printr-un adjectiv: „Fiul preaiubit”. „N-a mai rămas decât unul: fiul său preaiubit”. Dacă-l iubim pe Isus, crescând în iubirea sa, avem aceeaşi orientare ca şi Tatăl şi corespundem dorinţei sale, exprimate în această parabolă de o profundă şi frumoasă frază: „Îl vor respecta pe fiul meu”. Sunt cuvinte care spun totul despre iubirea Tatălui şi despre intenţia sa atunci când îşi trimite fiul preaiubit în mijlocul nostru: „Îl vor respecta pe fiul meu”. Să încercăm să aprofundăm aceste cuvinte în rugăciune, deoarece ele exprimă dorinţa lui Dumnezeu, o dorinţă care nu este pusă în dificultate de atitudinea ostilă a oamenilor. În faţa opoziţiei umane, Tatăl se arată B dacă se poate spune aşa B primul Reparator. Sfânta Scriptură ne ajută să întrevedem misterul lui Cristos ca manifestare a unei reparaţii puse în act de Tatăl însuşi: „Piatra pe care au aruncat-o zidarii a devenit piatră unghiulară”. Umilirii extreme la care oamenii l-au supus pe Isus, Tatăl a răspuns cu o mare glorificare: piatra refuzată a fost pusă în locul cel mai important. „Domnul a făcut acest lucru”, adică Dumnezeu Tatăl.
„Îl vor respecta pe fiul meu”. Acum, adică după pătimire şi moarte, această dorinţă divină a devenit încă mai angajantă pentru noi, deoarece Isus şi-a dat viaţa, devenind, astfel, fundament al credinţei şi al iubirii noastre. Să ne lăsăm deci mereu călăuziţi spre Cristos de iubirea Tatălui, pentru ca această iubire, prin noi, să se poată comunica tuturor oamenilor.