en-USro-RO

Inregistrare | Login
19 mai 2012

Calendarul zilei

Vineri, 18 mai 2012

Sfintii zilei
Ss. Ioan I, pp. m. *; Leonard Murialdo, pr. 
Liturghierul Roman
Vineri din săptămâna a 6-a a Paştelui 
Liturghie proprie, prefaţă pentru Înălţare I sau II
alb (roşu), II
Lectionar
Fap 18,9-18: În oraşul acesta am un popor numeros
Ps 46: Dumnezeu este împărat peste întreg universul (sau Aleluia!)
In 16,20-23a: Bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi 
Liturgia orelor
Vineri din săptămâna a 6-a a Paştelui 
Meditatia zilei
Vineri din săptămâna a 6-a a Paştelui 

Sfinţii zilei:
Sf. Ioan al lui Dumnezeu, călug. *

 

 Liturghierul Roman

SĂPTĂMÂNA A IX-A DE PESTE AN

Ant. la intrare 
Întoarce-te spre mine, Doamne,
şi arată-ţi îndurarea, căci sunt singur şi nefericit.
Priveşte la umilirea şi la truda mea
şi iartă-mi toate păcatele, Dumnezeul meu!              Cf. Ps 24,16.18


RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, providenţa ta nu greşeşte nicicând în orânduirile sale.
Te rugăm cu umilinţă, să îndepărtezi de la noi
tot ce ne este spre rău şi să ne dăruieşti tot ce ne e spre bine.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
 
ASUPRA DARURILOR
Încrezători în bunătatea ta, Doamne, venim cu daruri la sfântul altar,
pentru ca, purificaţi de harul tău, să fim sfinţiţi de tainele prin care îţi slujim.
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 

Ant. la Împărtăşanie
Strig către tine, Dumnezeule, căci tu mă asculţi:
pleacă-ţi urechea şi ascultă cuvintele mele.                           Cf. Ps 16,6


sau:
Adevăr vă spun: tot ceea ce veţi cere în rugăciune,
credeţi că aţi primit deja şi vi se va da, spune Domnul.         Mc 11,23.24


DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne, să ne călăuzeşti cu Duhul Sfânt pe noi,
cei hrăniţi cu trupul şi sângele Fiului tău, pentru ca,
dându-ţi mărturie nu numai cu vorba şi cu gura, ci şi cu fapta
şi cu adevărul, să ne învrednicim a intra în împărăţia cerurilor.
Prin Cristos, Domnul nostru.  

 Lecţionar

Fariseii, contrari dominaţiei romane, şi irodienii, colaboratori ai puterii stabilite, vor să-i întindă o cursă lui Isus punându-i întrebări cu privire la taxe. Zeloţii consideră un păcat împotriva poruncii întâi ca stema împăratului să fie pe monede. Isus relativizează totul: se poate plăti tribut cezarului însă fără a renunţa cu aceasta la respectul datorat primei porunci.

LECTURA I

Tobit nu a murmurat împotriva lui Dumnezeu din cauza nenorocirii care l-a lovit.

Citire din cartea lui Tobia 2,10-23

10 Într-o zi, Tobit, întorcându-se obosit acasă, după ce îngropase nişte israeliţi morţi, s-a întins lângă perete şi a adormit. 11 În timp ce dormea, dintr-un cuib de rândunele i-a căzut în ochi găinaţ cald şi l-a orbit. 12 Dumnezeu a permis această încercare pentru ca Tobit să dea urmaşilor pildă de răbdare, cum a dat şi dreptul Iob. 13 Deoarece Tobit din copilăria sa a trăit în frica lui Dumnezeu şi a împlinit poruncile sale, el nu a murmurat împotriva lui Dumnezeu din cauza nenorocirii care l-a lovit, 14 ci a rămas neclintit în frica lui Dumnezeu, aducându-i mulţumiri în toate zilele vieţii sale. 15 Aşa cum prietenii îl insultau pe fericitul Iob, la fel rudele şi vecinii lui Tobit îşi băteau joc de purtarea lui, spunându-i: 16 „La ce ţi-a folosit speranţa pentru care dădeai pomană şi îngropai morţii?” 17 Dar el îi dojenea: „Nu vorbiţi aşa, 18 pentru că noi suntem urmaşii celor drepţi şi aşteptăm acea viaţă pe care Dumnezeu o va dărui celor care nu-şi pierd niciodată încrederea în el”. 19 Ana, soţia lui, mergea în fiecare zi la ţesut şi aducea acasă ceea ce câştiga prin munca mâinilor sale. 20 Astfel, într-o zi, ea a primit un ied, pe care l-a dus acasă. 21 Auzindu-l behăind, Tobit a spus: „Aveţi grijă ca nu cumva să fie de furat. Daţi-l înapoi stăpânilor, căci noi nu avem dreptul să mâncăm ceea ce a fost furat, nici măcar să ne atingem de el”. 22 Mâniindu-se, soţia i-a răspuns: „Se vede clar că speranţa ta n-a fost de nici un folos; acum se văd roadele pomenilor tale!” 23 aceste cuvinte şi altele asemănătoare i le arunca în faţă.

Cuvântul Domnului


PSALMUL RESPONSORIAL Ps 111,1-2.7-8.9 (R.: cf. 7b)

R.: Inima celui drept se încrede în Domnul.

1 Fericit este omul care se teme de Domnul,

care îşi află bucuria în poruncile sale!

2 Seminţia lui va fi puternică în lume

şi neamul celor drepţi va fi binecuvântat. R.

 

7 El nu se teme de vorbele rele,

inima lui e tare şi se încrede în Domnul.

8 Inima lui este în siguranţă, nu are nici o teamă,

în cele din urmă îi va vedea nimiciţi pe duşmanii săi. R.

 

9 El este darnic faţă de cei săraci,

dărnicia lui nu cunoaşte margini,

iar puterea lui se înalţă în slavă. R.



ALELUIA
cf. Ef 1,17-18

(Aleluia) Tatăl Domnului nostru Isus Cristos să pătrundă inimile noastre cu lumina sa, ca să putem înţelege speranţa pe care ne-o dă chemarea noastră. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Daţi împăratului ceea ce este al împăratului.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 12,13-17

În acel timp, 13 marii preoţi, scribii şi bătrânii poporului au trimis la Isus pe câţiva dintre farisei şi dintre adepţii lui Irod, ca să-l prindă cu vorba. 14 Aceştia au venit şi i-au spus: „Învăţătorule, noi ştim că spui adevărul şi nu te laşi influenţat de nimeni, căci tu nu cauţi la faţa omului, ci arăţi calea cea adevărată a lui Dumnezeu. Este, sau nu este permis ca să plătim impozit împăratului? Trebuie să-l plătim, sau nu?” 15 Însă el, cunoscându-le făţărnicia, le-a spus: „De ce mă ispitiţi? Aduceţi-mi un dinar ca să-l văd!” 16 Şi i-au adus. Isus le-a zis: „Ale cui sunt acest chip şi această inscripţie?” 17 I-au răspuns: „Ale împăratului”. Isus le-a replicat: „Daţi împăratului ceea ce este al împăratului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”. Iar ei au fost adânc impresionaţi de el.

Cuvântul Domnului

 Meditația zilei

 Tob 2,10-23; Ps 111; Mc 12,13-17

 În prima lectură, o frază mi se pare demnă de atenţie: „Din cauza nenorocirii care l-a lovit, (Tobia) a rămas neclintit în frica lui Dumnezeu, aducându-i mulţumiri în toate zilele vieţii sale”. Este impresionant: un om atins de un mare rău aduce mulţumire lui Dumnezeu! Şi totuşi, aceasta este întotdeauna atitudinea justă, chiar în încercări, desigur, că nu din cauza încercării în sine, ci pentru darurile Domnului care continuă să ne fie oferite chiar şi în încercare. Tobia care aduce mulţumire este figura lui Isus care, la ultima cină, mai înainte de pătimirea sa, mulţumeşte Tatălui luând pâinea ce trebuia să devină trupul său, dat pentru noi. Isus a recunoscut în pătimire un dar al Tatălui. După el şi în el, orice încercare este o posibilitate, o ocazie de iubire în unire cu toţi cei care suferă şi, deci, este drept ca noi să mulţumim pentru iubirea pe care Dumnezeu vrea ca să ne-o comunice.

În evanghelia de astăzi, Isus, la întrebarea insidioasă a fariseilor, dă un răspuns simplu şi complex în acelaşi timp, care poate fi explicat în multe moduri. Astăzi mi se pare util să subliniez sensul coerenţei pe care el vrea să-l dea adversarilor săi. „Este sau nu permis ca să plătim impozit cezarului? Trebuie să-l plătim sau nu?” Isus ştie că ei căutau un pretext pentru a-l acuza, dar nu se sustrage: „Aduceţi-mi un dinar ca să-l văd”. I-au adus şi, astfel, demonstrează că ei înşişi folosesc această monedă, că profită de administraţia romană, că prin aceşti bani ei fac comerţ, câştigă, că sunt, deci, inseraţi pentru interesul lor în structura creată de puterea păgână. De ce atunci să nu plătească impozite? Ei vor să refuze aceasta din motive religioase, sau cu pretexte religioase, sau, simplu, din dorinţă de independenţă. Dar Isus scoate în evidenţă incoerenţa lor, spunându-le: dacă acceptaţi imaginea cezarului în viaţa voastră, din coerenţă trebuie să daţi cezarului ceea ce este al cezarului. Şi apoi adaugă: „Şi lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu”, lucru fundamental, dar care nu-l exclude pe celălalt.

În realitate, există în viaţă situaţii nu întru totul logice, dar şi în ele creştinii trebuie să contribuie la binele statului în mod dezinteresat, chiar şi când sunt persecutaţi, pentru a participa la bunătatea lui Dumnezeu. Sfântul Petru scrie în prima sa scrisoare: „Fiţi supuşi oricărei instituţii umane din iubire pentru Domnul”, şi adaugă: „Comportaţi-vă ca oameni liberiY ca servitori ai lui Dumnezeu”. Coerenţa Bisericii nu constă în a accepta totul, ci numai ceea ce contribuie la realizarea binelui. Desigur, viaţa aceasta este destul de dificilă, când e acceptată cu spirit evanghelic pentru a contribui pozitiv la viaţa ţării, cu curajul de a adera sau de a refuza situaţiile, după cum ele răspund sau nu binelui omului.

 Liturgia orelor

Marţi din săptămâna a 9-a de peste an