LECTURA I
Chemarea lui Abraham, părintele poporului lui Dumnezeu.
Citire din cartea Genezei 12,1-4a
În zilele acelea, Domnul i-a zis lui Abraham: 1 „Ieşi din ţara ta, lasă familia şi casa tatălui tău şi mergi în ţara pe care ţi-o voi arăta. Eu voi ridica din tine un popor mare, 2 te voi binecuvânta, voi da strălucire numelui tău şi tu vei fi izvor de binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta 3 şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; în tine vor fi binecuvântate toate popoarele pământului”. 4a Şi Abraham a plecat precum i-a spus Domnul.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL Ps 32,4-5.18-19.20 şi 22 (R.: cf. 22)
R.: Arată-ne, Doamne, îndurarea ta, căci tu eşti speranţa noastră!
4 Drept este cuvântul Domnului
şi în toate lucrările sale se arată adevărul.
5 El iubeşte dreptatea şi adevărul,
pământul este plin de bunătatea Domnului. R.
18 Iată, ochii Domnului sunt îndreptaţi
spre cei care se tem de dânsul, spre cei ce nădăjduiesc în mila lui,
19 ca să-i scape de la moarte
şi să-i hrănească în timp de foamete. R.
20 Sufletul nostru îl aşteaptă pe Domnul,
pentru că este ajutorul şi apărătorul nostru.
22 Fie, Doamne, mila ta asupra noastră,
precum şi speranţa noastră este în tine. R.
LECTURA A II-A
Dumnezeu ne cheamă şi ne luminează.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Timotei 1,8b-10
Preaiubitule, 8b ia parte cu mine la suferinţă pentru vestirea evangheliei, bizuindu-te pe puterea lui Dumnezeu. 9 El ne-a mântuit şi ne-a dat o sfântă chemare, întemeiată nu pe faptele noastre, ci pe hotărârea harului său. Acest har ne-a fost dat în Cristos Isus mai înainte de începutul veacurilor, 10 dar acum a ieşit la lumină, căci Mântuitorul nostru Cristos Isus s-a arătat, distrugând moartea şi făcând să strălucească viaţa şi nemurirea prin vestirea evangheliei.
Cuvântul Domnului
VERS LA EVANGHELIE Mt 17,5
Din norul strălucitor s-a auzit glasul Tatălui: „Acesta este Fiul meu preaiubit. Pe dânsul să-l ascultaţi!”
EVANGHELIA
Faţa lui strălucea ca soarele.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 17,1-9
În acel timp, 1 Isus a luat cu sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte, pe un munte înalt. 2 Acolo s-a schimbat la faţă înaintea lor: faţa lui strălucea ca soarele, iar hainele lui au devenit albe ca lumina. 3 Şi iată, li s-au arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu el. 4 Petru, luând cuvântul, i-a zis lui Isus: „Doamne, ce bine ne simţim aici! Dacă vrei, să facem aici trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”. 5 Pe când vorbea el încă, iată un nor luminos i-a învăluit, iar din nor s-a auzit un glas care le-a zis: „Acesta este Fiul meu preaiubit, în care îmi găsesc toată bucuria. Pe dânsul să-l ascultaţi!” 6 Auzind aceasta, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi au fost cuprinşi de o mare spaimă. 7 Dar Isus s-a apropiat de ei şi, atingându-i, le-a zis: „Sculaţi-vă, nu vă temeţi”. 8 Iar ei, ridicându-şi ochii, n-au văzut pe nimeni, decât pe Isus singur. 9 Apoi, coborându-se de pe munte, Isus le-a dat această poruncă: „Să nu spuneţi nimănui ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului nu va învia din morţi”.
Cuvântul Domnului