Sfintii zilei

Ss. Iulian şi Iuliana, fraţi m.

 Liturghierul Roman

Lectionar

Petru profesează credinţa sa în Cristos şi puţin după aceea este dojenit şi calificat ca „satana”; credinţa nu este completă dacă se limitează numai în mod ideal la persoana lui Isus şi dacă nu acceptă şi destinul său concret de patimă şi moarte. Tocmai aici se vede cum căile lui Dumnezeu pot să nu coincidă cu cele ale omului (cf. Is 55,8).

LECTURA I

Oare nu i-a ales Dumnezeu pe cei săraci? Voi însă l-aţi înjosit pe cel sărac.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Iacob 2,1-9

Fraţii mei, ¹ voi care aveţi credinţa în Isus Cristos, Domnul slavei, să nu faceţi nici un fel de deosebire între persoane. ² Să ne închipuim că în adunarea voastră sosesc în acelaşi timp un om îmbrăcat în haine luxoase, cu inele de aur în degete, şi un om sărac cu haine ponosite. ³ Voi v-aţi îndrepta către omul care poartă haine luxoase şi i-aţi spune: „Dumneata aşază-te aici, în locul acesta bun”, iar săracului i-aţi zice: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Şezi jos la picioarele mele!” ⁴ A proceda în acest fel, nu înseamnă a face deosebire între unul şi altul şi a-i judeca pe alţii după principii nedrepte? ⁵ Ascultaţi, fraţii mei preaiubiţi; oare nu i-a ales Dumnezeu pe cei săraci în ochii lumii, nu i-a îmbogăţit prin credinţă şi nu i-a făcut moştenitori ai împărăţiei, pe care a promis-o celor care îl iubesc? ⁶ Însă voi l-aţi dispreţuit pe cel sărac. Nu vedeţi voi că cei bogaţi vă asupresc şi vă târăsc în faţa tribunalelor? ⁷ Ei sunt cei care insultă numele sfânt al Domnului, care a fost invocat asupra voastră. ⁸ Desigur, sunteţi pe cale cea bună când împliniţi legea împărăţiei, după cuvântul Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. ⁹ Dar atunci când faceţi deosebire între persoane, voi săvârşiţi un păcat şi această lege arată clar vinovăţia voastră.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 34,2-3.4-5.6-7 (R.: 7a)

R.: Când un sărac strigă, Domnul îl aude.

² Voi binecuvânta pe Domnul întotdeauna,

lauda lui va fi fără încetare pe buzele mele.

³ Să se laude sufletul meu în Domnul!

Să audă cei blânzi şi să se bucure. R.

⁴ Slăviţi-l pe Domnul împreună cu mine,

să înălţăm numele lui împreună.

⁵ Când îl caut pe Domnul el îmi răspunde

şi mă eliberează de tot ce mă înspăimântă. R.

⁶ Priviţi la Domnul şi veţi fi luminaţi,

şi feţele voastre nu vor avea de ce să se ruşineze.

⁷ Cel sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat

şi l-a mântuit din toate necazurile. R.

ALELUIA In 6,64b.69b

(Aleluia) Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă; tu ai cuvintele vieţii veşnice. (Aleluia)

EVANGHELIA

Tu eşti Mesia... Fiul Omului trebuie să îndure multe.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 8,27-33

În acel timp, ²⁷ împreună cu ucenicii săi, Isus se îndrepta către satele din ţinutul Cezareii lui Filip. Pe drum i-a întrebat pe ucenici: „Cine spun oamenii că sunt eu?” ²⁸ Ei i-au răspuns: „Unii spun că eşti Ioan Botezătorul, alţii că eşti Ilie, iară alţii că eşti unul dintre profeţi”. ²⁹ Atunci el i-a întrebat: „Dar voi cine spuneţi că sunt eu?” Simon Petru i-a răspuns: „Tu eşti Cristos”. ³⁰ El le-a poruncit să nu vorbească nimănui despre el. ³¹ Atunci, pentru prima dată, le-a făcut cunoscut că Fiul Omului trebuie să îndure multe şi să fie respins de către bătrâni, de către marii preoţi şi de către cărturari, că trebuie să fie ucis şi după trei zile să învie. ³² Isus le-a spus aceasta în mod deschis. Atunci Petru l-a luat de o parte şi a început să-i facă reproşuri vii. ³³ Însă Isus s-a întors, a privit la ucenicii săi şi l-a mustrat pe Petru, spunându-i: „Pleacă din faţa mea, Satană! Gândurile tale nu sunt cele ale lui Dumnezeu, ci sunt cele ale oamenilor”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Iac 2,1-9; Ps 33; Mc 8,27-33

Credinţa este un dar care trebuie primit cu supunere, ştiind că nu se armonizează cu uşurinţă cu primele impulsuri umane. Episodul mărturisirii lui Petru este aşezat în centrul Evangheliei după Marcu: până acum, Isus i-a condus în mod progresiv pe discipolii săi să se apropie de misterul său, acum îi întreabă ce cred despre identitatea sa: „Cine spune lumea că sunt eu? Dar voi, cine spuneţi că sunt eu?” Şi Petru răspunde: „Tu eşti Cristos”. Ştim de la Matei că Isus, pentru acest răspuns, îl declară pe Petru fericit: „Fericit eşti tu, Simon, fiul lui Iona, pentru că nu carnea şi sângele ţi-au descoperit aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri” (Mt 16,17). Dar îndată după aceea, când Isus le propune lor aspectul misterului suferinţei şi al morţii Fiului Omului, Petru este incoerent: „A început să-i facă reproşuri vii”, convins că Tatăl i-a dat o lumină superioară aceleia a lui Isus însuşi. Aşa cum orbul despre care am citit ieri în evanghelie a fost vindecat în mod gradual de orbirea sa, şi Petru trebuie să înveţe să accepte încetul cu încetul tot misterul lui Cristos, mister atât de tulburător pentru vederile umane.

În prima lectură, şi sfântul Iacob, cu realismul său, pune în evidenţă incoerenţa umană care îi judecă pe alţii după criteriile lumii, şi nu după gândurile lui Dumnezeu care i-a „ales pe cei săraci în ochii lumii pentru a-i îmbogăţi în credinţă şi a-i face moştenitori ai împărăţiei”. De câte ori ne lăsăm prinşi în această reacţie spontană!
Avem, deci, atâtea lucruri de cerut astăzi Domnului: să corecteze judecăţile noastre, pentru ca acţiunile noastre să fie conforme cu gândurile sale, ca să aprofundeze credinţa noastră şi să ne unească tot mai mult cu misterul său de suferinţă, de moarte şi de înviere.

Liturgia orelor

Joi din săptămâna a 6-a de peste an