Joi

Ant. la intrare
La început şi înaintea veacurilor,
Cuvântul era Dumnezeu,
şi el a binevoit să se nască Mântuitor al lumii. Cf. In 1,1

RUGĂCIUNEA ZILEI
Înainte de sărbătoarea Epifaniei:
Dumnezeule,
prin naşterea Fiului tău unul-născut,
tu ai început pentru poporul tău
lucrarea minunată a mântuirii.
Te rugăm, întăreşte-i în credinţă pe slujitorii tăi,
pentru ca, sub călăuzirea lui,
să ajungă la răsplata făgăduită, în slava cea veşnică.
El, care, fiind Dumnezeu.

După sărbătoarea Epifaniei:
Dumnezeule, care, prin Fiul tău,
ai luminat toate neamurile
cu lumina veşniciei tale,
dă poporului creştin cunoaşterea deplină
a strălucirii Răscumpărătorului său,
ca, prin harul lui, să ajungă la slava fără de sfârşit.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Primeşte, Doamne, darurile noastre,
prin care se săvârşeşte un schimb minunat,
pentru ca, oferindu-ţi ceea ce tu ne-ai dăruit,
să ne învrednicim a te primi pe tine însuţi.
Prin Cristos, Domnul nostru.

O prefaţă pentru Naşterea Domnului, pag. 554-556(t).1368-1378(c), înainte de sărbătoarea Epifaniei. Prefaţa pentru Epifania Domnului, pag. 557(t).188 sau 1380-1382(c), sau o prefaţă pentru Naşterea Domnului, pag. 554-556(t).1368-1378(c), după sărbătoarea Epifaniei.

Ant. la Împărtăşanie
Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,
încât l-a dat pe Fiul său, unul născut,
ca oricine crede în el să nu piară,
ci să aibă viaţă veşnică. In 3,16

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm, Dumnezeule atotputernic, dă-ne harul,
ca viaţa noastră să fie mereu întărită,
prin puterea sfintelor taine.
Prin Cristos, Domnul nostru.

LECTURA I

Oricine rămâne în el nu păcătuieşte.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 2,29-3,6

Preaiubiţilor, ²⁹ pentru că ştiţi că Dumnezeu este drept, recunoaşteţi de asemenea că oricine trăieşte după dreptate este născut din el. ^3,1 Vedeţi cât este de mare iubirea pe care ne-a arătat-o nouă Tatăl: să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi suntem într-adevăr. De aceea nu ne cunoaşte lumea, pentru că nu l-a cunoscut nici pe el. ² Preaiubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu, dar ce vom fi nu s-a arătat până acum. Ştim însă că atunci când el se va arăta, vom fi asemenea lui, fiindcă îl vom vedea aşa cum este. ³ Oricine are speranţa aceasta pusă în el devine curat, după cum şi el este curat. ⁴ Oricine săvârşeşte păcatul, încalcă şi legea, căci păcatul este încălcarea legii. ⁵ Iar voi ştiţi că Isus s-a arătat ca să ridice păcatele şi că nu există păcat în el. ⁶ Oricine rămâne în el, nu păcătuieşte; iar cine păcătuieşte, nu l-a văzut, nici nu l-a cunoscut.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 97,1.3cd-4.5-6 (R.: 3a)

R.: Tot pământul a văzut mântuirea Dumnezeului nostru.

¹ Cântaţi Domnului un cântec nou,

pentru că a făcut lucruri minunate;

dreapta şi braţul lui cel sfânt

i-au venit în ajutor. R.

 

³ Toate marginile pământului

au văzut mântuirea Dumnezeului nostru.

⁴ Strigaţi către Domnul cu strigăte de bucurie,

toţi locuitorii pământului,

izbucniţi în strigăte de veselie şi cântări de laudă. R.

 

⁵ Cântaţi Domnului din harpă,

să răsune harpa şi cântecul vostru;

⁶ cu trâmbiţe şi sunete de corn,

strigaţi de bucurie în faţa Domnului, împăratului nostru. R.

VERS LA EVANGHELIE In 1,14.12b

(Aleluia) Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi.

Celor care l-au primit le-a dat putere să devină fii ai lui Dumnezeu. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Iată Mielul lui Dumnezeu.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 1,29-34

²⁹ Văzându-l pe Isus venind către el, Ioan a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii. ³⁰ Despre el am zis: după mine vine un bărbat, care a ajuns înaintea mea, pentru că el era mai înainte de mine. ³¹ Eu nu-l cunoşteam, dar eu de aceea am venit să botez cu apă, pentru ca el să fie făcut cunoscut poporului lui Israel”. ³² Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul coborându-se din cer, ca un porumbel, şi rămânând peste el. ³³ Eu nu-l cunoşteam, dar cel care m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: «Acela peste care vei vedea Duhul coborându-se şi rămânând peste el, acela este cel care botează cu Duhul Sfânt. ³⁴ Eu am văzut şi dau mărturie că el este Fiul lui Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului

1In 2,29B3,6; Ps 97; In 1,29-34

Dacă vrem să căutăm punctul comun dintre epistola şi evanghelia de astăzi, îl găsim într-o frază importantă: „Isus s-a arătat ca să ridice păcatele lumii”, spune prima lectură din Scrisoarea întâi a lui Ioan, şi este un ecou al evangheliei, în care sfântul Ioan Botezătorul spune: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii”.

Iată, deci, mesajul pe care liturgia ni-l dă în acest început de an. Şi în legătură cu lupta împotriva păcatului găsim învăţături importante.

În evanghelie înţelegem modul în care Mielul lui Dumnezeu ridică păcatele lumii: le ridică botezând în Duhul Sfânt. Botezul cu apă dat de Ioan exprima dorinţa unei purificări, dar botezul cu apă e neputincios împotriva păcatului, care este murdăria sufletului, şi nu a trupului. Numai botezul în Duhul Sfânt poate să purifice, poate să elibereze de rău.

Isus venea pentru a boteza în Duhul Sfânt. Şi a dat acest botez omului prin pătimirea şi învierea sa.

Scrisoarea întâi a lui Ioan ne spune că trebuie să fim fără păcat. Eliberaţi fiind de păcat prin Cristos, trebuie să fim curaţi, să realizăm dreptatea, refuzând păcatul. Dar e plăcut să vezi unde se situează această exigenţă, care este fundamentala exigenţă a vieţii creştine. Exigenţa lui Dumnezeu nu vine niciodată la început: ea vine într-un al doilea moment şi înainte de un al treilea. Cer scuze pentru această socoteală matematicăY Mai întâi este darul lui Dumnezeu, o promisiune a lui Dumnezeu: exigenţa vine ca o urmare a acestui dar: „Cât de mare este iubirea pe care ne-a arătat-o nouă Tatăl, să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi suntem într-adevăr!” Iată pentru ce nu putem face pact cu păcatul, iată pentru ce putem să ne păstrăm curaţi de păcat, să luptăm împotriva păcatului: pentru că Dumnezeu ne-a iubit, Dumnezeu ne-a transformat deja, Dumnezeu ne-a botezat în Duhul Sfânt prin Fiul său. Şi din respect pentru darul pe care l-am primit, trebuie să fim complet deschişi harului său şi să nu acceptăm să comitem păcatul.

Şi dincolo de acest dar este speranţa: Dumnezeu ne-a promis că darul său va avea o minunată dezvoltare. „Noi acum suntem fii ai lui Dumnezeu, dar ce vom fi nu s-a arătat încă”, spune sfântul Ioan. „Când Fiul lui Dumnezeu se va arăta, noi vom fi asemenea lui, fiindcă îl vom vedea aşa cum este”. Ne este, aşadar, promisă o fericire extraordinară, despre care noi avem acum doar o palidă idee. Şi aceasta este promisiunea de fericire care ne stimulează, ne încurajează, ne dă putere de-a lungul drumului dificil pe care trebuie să-l parcurgem. „Oricine are speranţa aceasta pusă în el devine curat, după cum el este curat”. Vedeţi, deci, că prin speranţă cineva devine curat, după cum Cristos este curat. Exigenţa lui Dumnezeu vine, deci, într-un al doilea timp, între darul deja primit, deja atât de frumos, dar nu încă perfect, şi promisiunea unui dar încă şi mai minunat, a unei fericiri complete, în comuniune cu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.