6 ianuarie

EPIFANIA DOMNULUI

SOLEMNITATE

Acolo unde solemnitatea Epifaniei nu este de poruncă, îi este desemnată, ca ziuă a sa proprie, duminica ce cade între 2 şi 8 ianuarie.

Liturghia din ajun

Această Liturghie se spune în ajun, fie înainte, fie după primele Vespere ale Epifaniei.

Ant. la intrare
Ridică-te, Ierusalime, priveşte spre răsărit
şi vezi-i pe fiii tăi adunaţi de la răsăritul până la apusul soarelui. Cf. Bar 5,5

Se spune Mărire.

RUGĂCIUNEA ZILEI
Te rugăm, Doamne,
ca strălucirea slavei tale să lumineze inimile noastre,
ca să putem trece prin întunericul acestei lumi
şi să ajungem în patria luminii veşnice.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

Se spune Crezul.

Rugăciunea credincioşilor, cf. pag. 1587.1588.

ASUPRA DARURILOR
Primeşte, te rugăm, Doamne, darurile noastre,
oferite Fiului tău unul-născut,
care se dezvăluie pentru prima dată neamurilor,
pentru ca slava ta să fie celebrată,
iar nouă să ne fie spre mântuire veşnică.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Prefaţa: Cristos lumina popoarelor, pag. 188 sau 557(t).1380-1382(c).

Ant. la împărtăşanie
Strălucirea lui Dumnezeu
a luminat sfânta cetate a Ierusalimului
şi popoarele umblau în lumina lui. Cf. Ap 21,23

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Întăriţi cu hrana sfântă,
implorăm, Doamne, îndurarea ta,
pentru ca în sufletele noastre
să apară necontenit steaua dreptăţii,
iar preamărirea ta să fie comoara noastră.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Se poate folosi formula binecuvântării solemne, pag. 644.

 

Liturghia din timpul zilei

 

Ant. la intrare
Iată, vine Domnul stăpânitor;
în mâna lui este domnia, puterea şi stăpânirea. Cf. Mal 3,1; 1Cr 29,12

Se spune Mărire.

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule,
care, prin steaua călăuzitoare,
l-ai descoperit astăzi neamurilor
pe Fiul tău unul-născut,
dă-ne, te rugăm, harul,
ca noi, care te-am cunoscut prin credinţă,
să ajungem să privim chipul măririi tale.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

Acolo unde este obiceiul, dacă se consideră potrivit, după Evanghelie pot fi anunţate sărbătorile mobile ale anului.

Se spune Crezul.

Rugăciunea credincioşilor, cf. pag. 1587.1588.

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne,
priveşte cu bunăvoinţă la darurile Bisericii tale;
ea nu-ţi mai aduce aur, tămâie şi smirnă,
ci pe acela care este simbolizat,
jertfit şi primit prin aceste daruri,
pe Isus Cristos, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.

PREFAŢA: Cristos lumina popoarelor

Ant. la Împărtăşanie
Noi am văzut steaua lui la răsărit,
şi am venit cu daruri să-l adorăm pe Domnul. Cf. Mt 2,2

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm, Doamne,
să ne întâmpini cu lumina ta cerească,
întotdeauna şi pretutindeni,
ca să contemplămcu privire curată taina la care ai binevoit să ne faci părtaşi
şi s-o primim cu iubire tot mai adâncă.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Se poate folosi formula binecuvântării solemne, pag. 644.

LECTURA I

Slava Domnului răsare deasupra ta.

Citire din cartea profetului Isaia 60,1-6

¹ Scoală-te, luminează-te, Ierusalime, căci lumina ta vine şi slava Domnului răsare deasupra ta. ² Iată, întunericul acoperă pământul şi bezna învăluie popoarele, dar peste tine răsare Domnul şi slava lui străluceşte deasupra ta. ³ Popoarele se vor îndrepta spre lumina ta şi împăraţii spre strălucirea aurorii tale. ⁴ Ridică-ţi ochii şi priveşte împrejur; toţi se adună şi vin spre tine; fiii tăi vin de departe şi fiicele tale sunt purtate pe braţe. ⁵ Când vei vedea aceste lucruri, vei tresări de bucurie, inima îţi va bate puternic şi îţi va creşte, căci se vor scurge către tine comorile de dincolo de mări, o dată cu bogăţiile popoarelor. ⁶ Te va acoperi o mulţime de cămile, de dromaderi din Madian şi Efa. Vor veni toţi cei din Saba, aducând aur şi tămâie şi cântând laudă Domnului.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 71,1b-2.7-8.10-11.12-13 (R.: cf. 11)

R.: Toate neamurile pământului te vor adora pe tine, Doamne.

^1b Dumnezeule, dăruieşte împăratului puterile tale

şi înzestrează cu sfinţenia ta pe fiul împăratului,

² şi el va judeca pe poporul tău cu dreptate

şi pe săracii tăi cu nepărtinire. R.

 

⁷ În zilele lui va înflori dreptatea,

şi belşug de pace veşnică.

⁸ El va domni de la o mare la alta,

de la Râu până la marginile pământului. R.

 

¹⁰ Regii din Tars şi ai insulelor vor oferi daruri,

regii arabi şi din Seba vor aduce prinosuri.

¹¹ Toţi împăraţii se vor închina înaintea lui,

toate popoarele îi vor sluji. R.

 

¹² Domnul va ajuta pe săracul care strigă

şi pe nenorocitul care cere ajutor.

¹³ Va avea milă de cel slab şi lipsit

şi va uşura viaţa săracilor. R.


LECTURA A II-A

Acum s-a descoperit că păgânii sunt moştenitori ai făgăduinţei împreună cu noi.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 3,2-3a.5-6

Fraţilor, ² cred că voi ştiţi în ce constă harul pe care Dumnezeu mi l-a dăruit pentru voi: ³ el mi-a descoperit taina lui Cristos. ⁵ Această taină el n-a făcut-o cunoscută oamenilor din generaţiile trecute, aşa cum a descoperit-o acum sfinţilor săi apostoli şi profeţi prin Duhul; ⁶ taina stă în aceea că prin evanghelie păgânii sunt împreună moştenitori cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi şi sunt părtaşi cu noi la aceeaşi făgăduinţă în Cristos Isus.

Cuvântul Domnului


VERS LA EVANGHELIE Mt 2,2

(Aleluia) Am văzut steaua lui la răsărit

şi am venit să ne închinăm Domnului. (Aleluia)


EVANGHELIA

Am venit de la răsărit ca să ne închinăm Regelui.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 2,1-12

¹ După ce s-a născut Isus la Betleem, în Iudeea, în timpul regelui Irod, iată au sosit la Ierusalim nişte magi veniţi din Răsărit. ² Şi au întrebat: „Unde este regele de curând născut al iudeilor? Fiindcă am văzut steaua lui răsărind şi am venit să ne închinăm lui”. ³ Auzind acest lucru, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. ⁴ A adunat pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului şi i-a întrebat unde trebuia să se nască Cristos. ⁵ Aceştia i-au răspuns: „La Betleem, în Iudeea, căci iată ce a fost scris prin profetul: ⁶ «Şi tu, Betleeme, pământ al lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între locurile de seamă ale lui Iuda, căci din tine va ieşi un conducător, care va păstori poporul meu Israel»”. ⁷ Atunci Irod i-a chemat în ascuns pe magi, pentru a afla de la ei timpul precis în care li se arătase steaua. ⁸ Apoi i-a trimis la Betleem, zicându-le: „Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre prunc, şi când îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire, ca să merg şi eu să mă închin lui. ⁹ După ce l-au ascultat pe rege, ei au plecat. Şi iată că steaua pe care o văzuseră răsărind mergea înaintea lor, ea a mers până ce s-a oprit deasupra locului unde era pruncul. ¹⁰ Ei, cum au văzut steaua, au fost cuprinşi de mare bucurie. ¹¹ Atunci, intrând în casă, l-au văzut pe copil cu Maria, Mama sa, şi, căzând în genunchi, s-au plecat cu faţa la pământ înaintea lui. Apoi, deschizându-şi comorile, i-au oferit daruri: aur, tămâie şi smirnă. ¹² În cele din urmă, înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu mai meargă la Irod, pe alt drum, s-au întors în ţara lor.

Cuvântul Domnului

Is 60,1-6; Ps 71; Ef 3,2-3.5-6; Mt 2,1-12

Epifania este manifestarea lui Cristos păgânilor, este sărbătoarea credinţei oferite întregii lumi. Credinţa: o lumină minunată care ne solicită în profunzimea sufletului şi care ne face să înaintăm pe un drum paradoxal.

Prima lectură cântă această lumină: „Scoală-te, luminează-te, Ierusalime, căci lumina ta vine şi slava Domnului răsare deasupra ta. Iată, întunericul acoperă pământul şi bezna învăluie popoarele, dar peste tine răsare Domnul şi slava lui străluceşte deasupra ta. Popoarele se vor îndrepta spre lumina taY„. E vorba despre lumina misterioasă a credinţei, care pune pe drumuri naţiunile, păgânii, aceia care nu fuseseră chemaţi.

Sfântul Paul se minunează în faţa revelării acestui mister, a revelării generozităţii divine care îi cheamă pe păgâni să participe la aceeaşi moştenire, să formeze acelaşi trup, să participe la aceeaşi promisiune făcută poporului ales. Toţi suntem chemaţi să-l cunoaştem pe Cristos, să mergem în lumina credinţei.

Lumina credinţei este o lumină misterioasă: este o stea în cer, spune evanghelia, dar este o stea care indică un loc precis pe pământ. Şi când cineva vede steaua, este pătruns de o mare bucurie. „La vederea stelei B spune evanghelia B ei au simţit o mare bucurie”, pentru că ea răspunde unei aspiraţii profunde a omului. Noi ştim că nu suntem făcuţi să trăim o viaţă pământească: suntem făcuţi să mergem spre o stea. În inima noastră nu există bucuria deplină dacă ne lăsăm pătrunşi de preocupări meschine, dacă viaţa noastră se lasă sufocată de perspective fără ideal; bucuria este în noi când apare lumina stelei, credinţa, şi noi o recunoaştem în acelaşi timp în vocaţia noastră, care este aceea de a ţinti spre înălţimi, de a merge până la Dumnezeu.

Însă lumina credinţei, care străluceşte în înălţimea cerului, indică un loc precis pe pământ: o casă, casa unde se găseşte copilul cu Maria, mama sa. Credinţa nu este un vis care străbate norii, ci are exigenţe concrete: ne cere să-l recunoaştem în Isus, omul asemenea nouă, pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, acela care ni-l revelează pe Tatăl şi ne revelează sensul vieţii noastre, acela care ne permite să-l întâlnim pe Tatăl, mai mult, să trăim comuniunea cu el.

Lumina credinţei, care străluceşte în cer, nu ne dispensează de a ne îndrepta spre oamenii de pe pământ: magii care au văzut steaua merg să se informeze de la marii preoţi şi de la cărturari. Şi răspunsul lor dat prin cuvintele Bibliei dau mărturie despre planul lui Dumnezeu. Dar pentru a înţelege semnificaţia cuvintelor inspirate, este necesară o disponibilitate interioară, pe care Irod şi preoţii n-o au. Când căutăm numai interesul nostru, suntem închişi faţă de lumina credinţei: găsim numai cărări pământeşti, care nu conduc la casa Fiului lui Dumnezeu.

Dacă vrem cu adevărat să trăim, trebuie să fim disponibili, să fim gata a ne lăsa conduşi spre scopuri care nu ne dau avantaje pământeşti, ci bucuria divină. Trebuie să alegem: dacă vrem să ne limităm la căutarea interesului nostru, nu vom întâlni steaua şi viaţa noastră nu va afla bucuriile depline.

Domnul a venit, el ne oferă această mare bucurie, ne oferă preţioasa sa lumină: să fim credincioşi, să fim recunoscători, mulţumindu-i pentru credinţa care ne înalţă mai presus de noi înşine. Şi să-i mulţumim nu numai pentru că ne dă lumina credinţei, ci şi trupul său, şi sângele său, pentru a ne transforma şi a ne face să trăim tot mai mult comuniunea cu el.