Luni

Ant. la intrare
Zi sfinţită a strălucit asupra noastră:
veniţi, neamuri, şi-l adoraţi pe Domnul,
căci a coborât o lumină mare pe pământ.

RUGĂCIUNEA ZILEI
Înainte de sărbătoarea Epifaniei:
Te rugăm, Doamne,
dăruieşte-ne nouă, poporului tău,
tărie nestrămutată în credinţă,
pentru ca, dându-i mărturie lui Cristos, Fiul tău unul-născut,
Dumnezeu adevărat deopotrivă cu tine în gloria veşnică
şi om adevărat născut din Maria Fecioara,
să fim eliberaţi de necazurile vieţii pământeşti
şi să fim călăuziţi la bucuria fără de sfârşit.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

După sărbătoarea Epifaniei:
Dumnezeule,
al cărui Cuvânt a împodobit cerurile din veşnicie
şi a primit trupul slăbiciunii noastre din Fecioara Maria,
te rugăm ca cel care s-a arătat ca strălucire a adevărului
să vină cu puterea maiestăţii sale
pentru răscumpărarea lumii.
El, care, fiind Dumnezeu.

ASUPRA DARURILOR
Primeşte, Doamne, darurile noastre,
prin care se săvârşeşte un schimb minunat,
pentru ca, oferindu-ţi ceea ce tu ne-ai dăruit,
să ne învrednicim a te primi pe tine însuţi.
Prin Cristos, Domnul nostru.

O prefaţă pentru Naşterea Domnului, pag. 554-556(t).1368-1378(c), înainte de sărbătoarea Epifaniei. Prefaţa pentru Epifania Domnului, pag. 557(t).188 sau 1380-1382(c), sau o prefaţă pentru Naşterea Domnului, pag. 554-556(t).1368-1378(c), după sărbătoarea Epifaniei.

Ant. la Împărtăşanie
Am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl,
plin de har şi de adevăr. In 1,14

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm, Dumnezeule atotputernic, dă-ne harul,
ca viaţa noastră să fie mereu întărită,
prin puterea sfintelor taine.
Prin Cristos, Domnul nostru.

LECTURA I

Încercaţi dacă duhul celui care vorbeşte vine de la Dumnezeu.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 3,22-4,6

Preaiubiţilor, ²² orice vom cere de la Dumnezeu vom primi, pentru că păzim poruncile lui şi facem cele plăcute înaintea lui. ²³ Aceasta este porunca lui: să credem în numele lui Isus Cristos, Fiul său, şi să ne iubim unul pe altul, aşa cum ne-a poruncit el. ²⁴ Cine păzeşte poruncile lui, rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el. Şi cunoaştem că el rămâne în noi prin Duhul pe care ni l-a dat. ^4,1 Preaiubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, dar cercetaţi dacă duhul celui care vorbeşte vine de la Dumnezeu, fiindcă în lume au ieşit mulţi profeţi mincinoşi. ² Iată cum veţi cunoaşte Duhul lui Dumnezeu: dacă cineva îl mărturiseşte pe Isus Cristos, venit în trup, are Duhul lui Dumnezeu. ³ Şi oricine nu-l mărturiseşte pe Isus acesta nu este de la Dumnezeu, ci are duhul lui Anticrist, despre care aţi auzit că vine şi acum el este deja în lume. ⁴ Voi, copii, sunteţi ai lui Dumnezeu şi aţi biruit, căci Duhul care este în voi este mai puternic decât cel care este în lume. ⁵ Cei care au duhul lumii, aparţin lumii, de aceea vorbesc precum cei din lume şi lumea îi ascultă. ⁶ Noi suntem din Dumnezeu: cine-l cunoaşte pe Dumnezeu, ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu, nu ne ascultă. După aceasta cunoaştem noi Duhul adevărului şi duhul rătăcirii.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 2,7-8.10-11 (R.: 8a)

R.: Îţi voi da toate neamurile ca moştenire.

⁷ Voi vesti hotărârea lui; Domnul mi-a zis:

„Tu eşti Fiul meu. Astăzi te-am născut.

⁸ Cere-mi şi-ţi voi da neamurile ca moştenire,

şi marginile pământului în stăpânire”. R.

 

¹⁰ Acum, aşadar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune,

luaţi învăţătură, judecători ai pământului.

¹¹ Slujiţi Domnului cu frică,

preamăriţi-l cu teamă. R.

VERS LA EVANGHELIE Mt 4,23

(Aleluia) Isus propovăduia evanghelia împărăţiei

şi vindeca orice boală în popor. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

S-a apropiat împărăţia cerurilor.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 4,12-17.23-25

¹² Când a auzit Isus că Ioan a fost întemniţat, a plecat în Galileea. ¹³ Părăsind Nazaretul, a venit să locuiască în Cafarnaum, lângă mare, în ţinutul lui Zabulon şi Neftali. ¹⁴ Astfel, s-a împlinit ceea ce Domnul spusese prin profetul Isaia, ¹⁵ care zice: „Ţară a lui Zabulon şi ţară a lui Neftali, drum care duce spre mare, ţară de dincolo de Iordan, Galilee, loc de întâlnire a păgânilor! ¹⁶ Poporul care locuia în întuneric a văzut o lumină mare. Celor care locuiau în ţinutul umbrei şi al morţii, le-a răsărit o lumină”. ¹⁷ De atunci a început Isus să propovăduiască şi să spună: „Faceţi pocăinţă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor”. ²³ Isus străbătea toată Galileea, învăţând în sinagogile lor, propovăduind evanghelia împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice neputinţă în popor. ²⁴ Vestea despre el s-a răspândit în toată Siria, şi-i aduceau pe toţi cei ce se aflau în suferinţă, cuprinşi de felurite boli şi chinuri: îndrăciţi, lunatici, paralitici, şi el îi vindeca. ²⁵ Mare mulţime de oameni mergea după el, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.

Cuvântul Domnului

1In 3,22B4,6; Ps 2; Mt 4,12-17.23-25

Evanghelia de astăzi reia tema luminii: „Poporul care locuia în întuneric a văzut o lumină mare; celor care locuiau în ţinutul umbrei şi al morţii le-a răsărit o lumină mare”. Şi această lumină este Cristos, care „de atunci a început să propovăduiască”, revelându-se cu adevărat în dimensiunea sa divină şi umană. Divină pentru că vorbeşte în numele lui Dumnezeu, anunţând împărăţia lui Dumnezeu, învăţând pretutindeni: „Convertiţi-vă, pentru că împărăţia lui Dumnezeu este aproape”. Şi, pe de altă parte, se arată foarte uman, plin de compasiune pentru toţi cei nevoiaşi şi, mai ales, pentru soarta bolnavilor. „Vindecând orice boală şi orice neputinţă”, Isus descoperă inima sa cu adevărat umană.

Această unire a aspectului divin cu cel uman este fundamental în revelarea lui Isus; şi în Scrisoarea întâi a lui Ioan, vedem că el rămâne foarte credincios acestei revelaţii. Când este vorba de „recunoaşterea duhului lui Dumnezeu”, apostolul, nu dă, ca semn, gânduri înalte, ci spune: „Dacă cineva îl mărturiseşte pe Isus Cristos, venit în trup, acela are Duhul lui Dumnezeu”: iată semnul pentru a discerne inspiraţiile.

Şi aceasta este ceva foarte concret pentru noi. Trebuie să recunoaştem că Isus a venit în trup acceptând viaţa noastră concretă. Dacă vrem o spiritualitate de vis, ruptă de realitate, căutând stări de entuziasm în afara condiţiei noastre cotidiene, nu-i suntem credincioşi lui Cristos, nu primim lumina şi revelaţia sa. În schimb, dacă îl întâlnim pe Isus „în trup”, adică în viaţa noastră cotidiană, în responsabilităţile noastre concrete, atunci suntem cu adevărat în comuniune cu el, cel adevărat, autentic, şi primim atunci darurile cele mai mari.

Astăzi, în munca noastră, să ne gândim că îl recunoaştem pe Isus care a venit în trup, că el este, în acelaşi timp, şi Fiul lui Dumnezeu, şi Fiul Omului şi că noi îl urmăm pe calea întrupării.