en-USro-RO

| Login
20 august 2018

Calendarul zilei

Luni, 20 august 2018

Sfintii zilei
Ss. Bernard, abate, înv. **; Samuel, profet
Liturghierul Roman
Sf. Bernard, abate, înv. **
Liturghie proprie, prefațã pentru sfinți
alb, P
Lectionar
Sir 15,1-6: Îl va umple de Duhul înțelepciunii și al înțelegerii
Ps 118: Învațã-mã, Doamne, hotãrârile tale 
In 17,20-26: Tatã, vreau ca acolo unde sunt eu sã fie cu mine și cei pe care mi i-ai dat.

Meditatia zilei
Luni din sãptãmâna a 20-a de peste an

 

Sfintii zilei

Sf. Felix de Nola, pr. m.

 Liturghierul Roman

SĂPTĂMÂNA I DE PESTE AN

Prima duminică de peste an este înlocuită de sărbătoarea Botezului Domnului, pag. 202.

Ant. la intrare
Am văzut un om şezând pe tronul cel preaînalt:
mulţimea îngerilor îl adoră, cântând într-un glas:
„Iată-l pe acela a cărui stăpânire dăinuie în veac!”

RUGĂCIUNEA ZILEI
T

e rugăm, Doamne,
să răspunzi cu bunătate cerească
la cererile poporului care te imploră,
ca să înţeleagă ceea ce trebuie să facă
şi să aibă puterea de a şi înfăptui.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. ASUPRA DARURILOR
T

e rugăm, Doamne, primeşte cu bunăvoinţă
darurile pe care ţi le aduce poporul tău:
sfinţeşte-ne prin ele întreaga viaţă
şi ascultă-ne rugăciunea pe care ţi-o înălţăm cu evlavie.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
Doamne, la tine este izvorul vieţii
şi în lumina ta vom vedea lumina. Ps 35,10

 

 

sau:
Eu am venit ca să aibă viaţă,
şi să o aibă din belşug.
In 10,10

T

 

 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm cu umilinţă, Dumnezeule atotputernic,
să ne dai harul
ca, reînnoiţi prin tainele tale,
să te slujim precum se cuvine printr-o viaţă plăcută ţie.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

Începe timpul de peste an – săptămâna I. La Liturghie, lecturile pentru ferii sunt în concordanţă cu anul liturgic în curs (I). La Breviar, se încheie vol. I şi începe vol. III.
Isus îi cheamă pe ucenici ca să l urmeze. El nu caută ascultători fervoroşi care să se adune la picioarele sale pentru a forma un cerc exclusiv, aşa cum făceau învăţătorii şi cărturarii timpului, ci persoane care să aleagă drumul care duce la cei mai săraci şi marginalizaţi. Vestea cea bună creează comunităţi misionare, deschise şi solidare.

LECTURA I

Dumnezeu ne-a vorbit prin Fiul său.

Începutul Scrisorii către Evrei 1,1-6

1 După ce Dumnezeu în trecut a vorbit părinţilor noştri prin profeţi, în multe rânduri şi în multe chipuri, 2 în acest timp de pe urmă ne-a vorbit şi nouă prin Fiul, pe care l-a pus moştenitor a toate şi prin care a făcut lumea. 3 El, fiind strălucirea gloriei şi chipul fiinţei lui Dumnezeu şi ţinând toate prin cuvântul său puternic, după ce ne-a curăţit de păcate, s-a aşezat de-a dreapta maiestăţii dumnezeieşti întru cele de sus. 4 El a ajuns cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un nume mai mare decât al lor. 5 Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: „Fiul meu eşti tu, eu astăzi te-am născut”, şi iarăşi: „Eu îi voi fi lui Tată şi el îmi va fi mie fiu?” 6 Dar când aduce în lume pe întâiul său născut, el zice: „Să i se închine lui toţi îngerii lui Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 96,1 şi 2b.6-7c.9 (R.: cf. 7c)

R.: Împreună cu îngerii să-l adorăm pe Domnul!

1 Domnul stăpâneşte: să se bucure pământul,

să tresalte de veselie insulele nenumărate!

2b Dreptatea şi judecata stau alături de tronul său. R.

6 Cerurile vestesc dreptatea lui

şi toate popoarele îi văd mărirea.

7c Cădeţi în genunchi în faţa lui, voi, toţi zeii. R.

9 Căci tu, Doamne, eşti preaînalt peste tot pământul,

şi tu eşti cu mult mai presus decât toţi zeii. R.

ALELUIA Mc 1,15

(Aleluia) Împărăţia lui Dumnezeu este aproape, spune Domnul;

întoarceţi-vă la Dumnezeu şi credeţi în evanghelie. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Întoarceţi-vă la Dumnezeu şi credeţi în evanghelie!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,14-20

14 După ce l-au arestat pe Ioan Botezătorul, Isus a plecat în Galileea, predicând evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu. 15 El spunea: „Timpul s-a împlinit; împărăţia lui Dumnezeu este aproape: convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!” 16 Trecând pe malul Lacului Galileii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând mreaja în mare, căci erau pescari. 17 Isus le-a zis: „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni”. 18 Lăsându-şi îndată mrejele, ei l-au urmat. 19 Mergând ceva mai departe, a văzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui Iacob. Ei erau în barcă şi îşi pregăteau mrejele. 20 Isus i-a chemat imediat, iar ei l-au lăsat pe tatăl lor Zebedeu în barcă, împreună cu zilierii lui, şi au plecat după Isus.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Evr 1,1-6; Ps 96; Mc 1,14-20

 

Începem astăzi „timpul de peste an” cu lectura din Scrisoarea către Evrei şi Evanghelia după Marcu.

Scrisoarea către Evrei, în acest text magnific, ni-l prezintă pe Cristos ca fiind cel care a moştenit un nume mai presus de cel al îngerilor. Care este acest nume? În liturgia de astăzi pare a fi acela de Fiu al lui Dumnezeu, dar dacă luăm în considerare prima parte a lecturii, vedem că nu se limitează la acesta. Desigur, Cristos este Fiu, dar aici este vorba despre Cristos în gloria sa pascală. Există, de aceea, un alt aspect, şi îl vom vedea mâine: Cristos este fratele oamenilor. Ca Fiu el este superior îngerilor, ca frate al oamenilor este mai puţin decât îngerii; el este mai aproape de Dumnezeu pentru că este Fiu, este mai aproape de noi pentru că este frate. Aceste două aspecte se pot rezuma în numele de marele preot, Mijlocitorul perfect prin intermediul căruia noi intrăm în intimitatea Trinităţii. Numele său este, deci, un nume misterios, profund, motiv de speranţă şi de încredere.

Prin intermediul Fiului său, spune lectura, „Dumnezeu, în acest timp din urmă, ne-a vorbit nouă”. La începutul acestui timp de peste an, liturgia ne pune în faţa îndemnului lui Isus: „Veniţi după mine”, faţă de care există un dublu răspuns: „au plecat după Isus”. Simon şi Andrei l-au urmat, Iacob şi Ioan, de asemenea. Pentru noi aceste cuvinte sunt preţioase: a-l urma pe Isus, în acest an trebuie să-l urmăm pe Isus. Urmarea lui Isus prezintă două aspecte: un aspect de umilinţă, de sacrificiu, de renunţare, şi un aspect pozitiv: să fim cu el.

Pentru a-l urma pe Isus, trebuie să renunţăm la a ne determina noi înşine calea B şi acest lucru adeseori nu este plăcut, pentru că e vorba de a renunţa la spontaneitatea care ne permite să mergem în altă direcţie. În orice circumstanţă, în loc să gândim: „Ce-mi place mie?”, trebuie să gândim: „Ce-i place Domnului?”, şi nu este uşor, e mai degrabă un lucru umilitor să nu ai iniţiativa în viaţa personală şi să laşi pe altul să-ţi definească drumul, aşa cum Isus i-a spus lui Petru: „Vei merge unde tu nu vei voi” (cf. In 20,18).

Însă există şi aspectul pozitiv în răspunsul la invitaţia: „Veniţi după mine!”: a fi cu Isus, nu a fi singur, nu a fi în întuneric, ci în lumină, pentru că Isus a spus: „Cine mă urmează nu umblă în întuneric, ci va avea lumina vieţii”.

„Veniţi după mine” este condiţia pentru a trăi în iubire. Cel care îşi stabileşte propriul drum nu trăieşte în iubire, trăieşte în singurătate, chiar dacă în deciziile luate autonom poate exista o oarecare bucurie. În schimb, cine îl urmează pe Isus este întotdeauna cu el, cu fratele său şi cu Domnul, şi aceasta este o bucurie imensă.

„Veniţi după mine!” În faţa oricărei bucurii şi a oricărei tristeţi, să ne întrebăm: „Pe cine urmez eu acum?”, astfel, vom vedea unde sunt adevăratele bucurii şi nu ne vom lăsa înşelaţi de falsele bucurii; dacă-l urmăm pe Domnul, chiar şi suferinţele vor fi rodnice.

Să-i cerem lui Isus să ne dea dorinţa de a-l urma întotdeauna, chiar cu preţul renunţărilor pe care această urmare le comportă, pentru a trăi în bucuria adevărată.

Albert Vanhoye, Pâinea zilnică a cuvântului. Comentariu la lecturile feriale ale Liturghiei, ciclul I şi II, Sapientia, Iaşi 2003.