en-USro-RO

| Login
20 iunie 2018

Calendarul zilei

Miercuri, 20 iunie 2018

Sfintii zilei
Fer. Margareta Ball, vãduvã, m.
Liturghierul Roman
Miercuri din sãptãmâna a 11-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde, III, PP
Lectionar
2Rg 2,1.6-14: Ilie s-a urcat spre cer într-un vârtej de vânt.
Ps 30: Domnul îi ocrotește pe cei care se încred în el.
Mt 6,1-6.16-18: Tatãl tãu, care vede în ascuns, te va rãsplãti.

Meditatia zilei
Miercuri din sãptãmâna a 11-a de peste an

 

Sfintii zilei

Ss. Arnold Janssen, pr.; Arsenie, pustnic

 Liturghierul Roman

SĂPTĂMÂNA I DE PESTE AN

Prima duminică de peste an este înlocuită de sărbătoarea Botezului Domnului, pag. 202.

Ant. la intrare
Am văzut un om şezând pe tronul cel preaînalt:
mulţimea îngerilor îl adoră, cântând într-un glas:
„Iată-l pe acela a cărui stăpânire dăinuie în veac!”

RUGĂCIUNEA ZILEI
T

e rugăm, Doamne,
să răspunzi cu bunătate cerească
la cererile poporului care te imploră,
ca să înţeleagă ceea ce trebuie să facă
şi să aibă puterea de a şi înfăptui.
Prin Domnul nostru Isus Cristos. ASUPRA DARURILOR
T

e rugăm, Doamne, primeşte cu bunăvoinţă
darurile pe care ţi le aduce poporul tău:
sfinţeşte-ne prin ele întreaga viaţă
şi ascultă-ne rugăciunea pe care ţi-o înălţăm cu evlavie.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
Doamne, la tine este izvorul vieţii
şi în lumina ta vom vedea lumina. Ps 35,10

 

 

sau:
Eu am venit ca să aibă viaţă,
şi să o aibă din belşug.
In 10,10

T

 

 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm cu umilinţă, Dumnezeule atotputernic,
să ne dai harul
ca, reînnoiţi prin tainele tale,
să te slujim precum se cuvine printr-o viaţă plăcută ţie.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

Isus a început să vestească împărăţia cu “autoritate” şi să alunge duhurile necurate din Cafarnaum, oraş cosmopolit şi libertin din Galileea, răscruce a marilor drumuri comerciale. În lumea noastră atât de nedreaptă şi violentă, pentru a l urma pe Mesia trebuie să facem să tacă “diavolii” banului şi ai puterii. Să nu ne oprim la teorii şi la cuvinte, ci să ne dedicăm viaţa pentru dreptate şi iubire.

LECTURA I

A găsit de cuviinţă, ca prin suferinţă, să-l facă desăvârşit pe autorul mântuirii oamenilor.

Citire din Scrisoarea către Evrei 2,5-12

Fraţilor, 5 cui i-a supus Dumnezeu lumea viitoare, despre care vorbim? 6 Desigur nu îngerilor, căci autorul unui psalm declară: „O, Dumnezeule, ce este omul că te gândeşti la el, sau fiul omului că-i porţi de grijă? 7 L-ai făcut pentru puţin inferior îngerilor; l-ai încununat cu cinste şi măreţie şi ai pus toate lucrurile la picioarele lui. 8 Supunându-i toate, înseamnă că n-a lăsat nimic care să nu-i fie supus. Acum încă nu vedem că toate lucrurile îi sunt supuse. 9 Dar pe Isus, pe care l-a făcut cu puţin mai mic decât pe îngeri, îl vedem încununat cu cinste şi măreţie pentru suferinţele morţii pe care le-a îndurat; aşa a voit Dumnezeu în bunătatea lui, ca Isus să sufere moartea pentru mântuirea tuturor. 10 Căci Dumnezeu, creatorul şi stăpânul tuturor lucrurilor, voind să conducă pe cât mai mulţi fii la mântuire, a găsit de cuviinţă ca prin suferinţă să-l facă desăvârşit pe Isus, autorul mântuirii oamenilor. 11 Căci Isus care sfinţeşte şi oamenii care sunt sfinţiţi au toţi o singură origine; de aceea nu se ruşinează să-i numească pe ei fraţii săi, 12 când spune: „Voi vesti fraţilor mei numele tău, te voi lăuda în mijlocul adunării”.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 8,2 şi 5.6-7.8-9 (R.: cf. 7)

R.: L-ai pus pe Fiul tău stăpân peste toate.

2 Doamne, Dumnezeul nostru,

cât de minunat este numele tău pe tot pământul!

5 Mă întreb: Ce este omul că te gândeşti la el,

sau fiul omului că îl iei în seamă? R.

 

6 Cu puţin l-ai făcut mai mic decât pe îngeri

şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.

7 I-ai dat în stăpânire lucrările mâinilor tale,

toate le-ai pus la picioarele sale. R.

 

8 I-ai dat în stăpânire oile şi boii laolaltă

precum şi fiarele câmpului,

9 păsările cerului şi peştii mării,

tot ce străbate căile apelor. R.

 

ALELUIA 1Tes 2,13

(Aleluia) Primiţi cuvântul lui Dumnezeu, căci nu este un cuvânt omenesc,

ci, într-adevăr, Dumnezeu este cel care vă vorbeşte. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

El învăţa ca unul care are putere.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,21-28

21 Însoţit de ucenicii săi, Isus a sosit la Cafarnaum. Aici, fiind zi de sâmbătă, a intrat în sinagogă şi a început să înveţe. 22 Cei care îl ascultau erau uimiţi de învăţătura lui, căci el învăţa ca unul care are putere, şi nu în felul cărturarilor. 23 În sinagoga lor era un om stăpânit de un duh necurat, care a început să strige: 24 „Ce ai cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Eu ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu!” 25 Atunci, Isus l-a dojenit cu asprime: „Taci şi ieşi din omul acesta!” 26 Duhul necurat l-a scuturat cu putere şi a ieşit din el, scoţând un strigăt puternic. 27 Toţi au rămas înmărmuriţi şi au început să se întrebe unii pe alţii: „Ce înseamnă aceasta? Iată o învăţătură nouă, vestită cu autoritate, el porunceşte până şi duhurilor necurate şi ele i se supun!” 28 Şi faima lui s-a răspândit cu repeziciune în toate împrejurimile Galileii.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Evr 2,5-12; Ps 8; Mc 1,21-28

 

Sfânta Scriptură ne prezintă două aspecte cu privire la Isus, aspectul uman şi cel divin. Este bine să înţelegem. La începuturile Bisericii se sublinia aspectul divin; după câteva secole, cu arianismul, s-a scos în evidenţă umanitatea, negându-se divinitatea lui Cristos. Biserica nu putea să rămână cu o viziune parţială şi a insistat asupra celor două naturi într-o singură persoană, aceea a Fiului unic al lui Dumnezeu. Scrisoarea către Evrei subliniază cele două aspecte şi pasajul de astăzi insistă asupra celui uman: „Ce este omul că te gândeşti la el? Puţin timp l-ai coborât mai prejos de îngeri, l-ai încununat cu cinste şi măreţie şi ai pus toate lucrurile la picioarele lui”.

Isus este omul ideal, în care vocaţia omului în stăpânirea universului se actualizează în mod perfect. În relatarea despre creaţie se citeşte că Dumnezeu l-a constituit pe om stăpân al tuturor creaturilor, dar în starea actuală a lucrurilor, această vocaţie nu poate să fie pe deplin realizată. Numai Cristos, prin moartea şi învierea sa, a obţinut o umanitate reînnoită şi poate avea stăpânirea asupra întregii creaţii.

În evanghelie vedem că Isus, la începutul predicării sale, demonstrează această autoritate, provocând stupoare în rândul oamenilor. Sfântul Marcu relatează în modul său caracteristic: el vede lucrurile ca şi cum s-ar fi desfăşurat atunci sub ochii săi şi spune că toate s-au petrecut „îndată”: îndată, în zi de sâmbătă a intrat în sinagogă, îndată un om care se găsea acolo a început să strige, îndată faima lui s-a răspânditY Aici Marcu pune în evidenţă două trăsături importante ale ministerului lui Isus. Prima este aceasta: „El învăţa ca unul care are putere, şi nu în felul cărturarilor”, nu ca rabinii care mereu apelau la autoritatea Scripturilor, spunând: „În Biblie este scris aceasta şi aceasta”, sau în felul unui maestru de demult, sau al tradiţiei. Isus vorbea cu autoritate: este Fiul lui Dumnezeu şi poate vorbi ca un maestru mai presus de care nu există un altul. Aceasta este foarte clar în predica de pe munte: „Aţi auzit că s-a spus celor de demultY Dar eu vă spunY„, şi Isus dă o poruncă diferită, mai perfectă.

Celălalt lucru care surprinde oamenii este că, în faţa lui Isus, demonii, duhurile rele se simt în pericol şi de aceea se forţează să lupte, dar, în acelaşi timp, se demască: „Un om posedat de un duh necurat a început să strige: Ce ai cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi!” În faţa lui Isus nu a putut decât să arate cine este, căci Isus l-a izgonit: „Isus l-a dojenit cu asprime: Taci şi ieşi din omul acesta!”, şi de această dată cu o mare autoritate. Isus nu posedă deci numai autoritatea unui maestru care învaţă o doctrină, ci autoritate chiar şi asupra duhurilor necurate şi lumea este foarte surprinsă: „Ce înseamnă aceasta?”

Să-i cerem Domnului Isus să se manifeste şi înaintea noastră cu această dublă autoritate. Să-i cerem adică să ne descopere din ce în ce mai mult învăţătura sa, să ne deschidă inima atunci când el ne descoperă, aşa cum a făcut-o cu discipolii de la Emaus, sensul Scripturilor, şi să îndepărteze tot răul care mai există în fiinţa noastră. Botezul ne-a eliberat de diavol, dar în noi există încă multe lucruri rele: spiritul discordiei, spiritul complăcerii deşarte, spiritul egoismuluiY E necesar ca prezenţa lui Isus să demaşte aceste rele şi să le îndepărteze, eliberându-ne de rău.

Albert Vanhoye, Pâinea zilnică a cuvântului. Comentariu la lecturile feriale ale Liturghiei, ciclul I şi II, Sapientia, Iaşi 2003.