en-USro-RO

| Login
16 decembrie 2018

Calendarul zilei

Duminică, 16 decembrie 2018

Sfintii zilei
Ss. Adelaida, împ.; Aggeu, profet
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 3-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefațã pentru Advent I
violet, III
Lectionar
Sof 3,14-18: Domnul se va veseli pentru tine cu cântare de bucurie.
Ps Is 12,2-6: Cântați cu bucurie și veselie cãci mare și sfânt este Domnul.
Fil 4,4-7: Domnul este aproape.
Lc 3,10-18: Și noi, ce trebuie sã facem?


 

Sfintii zilei

Sf. Vincenţiu, diacon m. *; Fer. Laura, m.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A II-A DE PESTE AN


Ant. la intrare
Tot pământul să te adore şi să-ţi cânte ţie, Dumnezeule;
să cânte numelui tău, Dumnezeule Preaînalt! Ps 65,4

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic,
care stăpâneşti toate câte sunt pe pământ şi în cer,
ascultă cu bunătate rugăciunile poporului tău
şi dăruieşte timpurilor noastre pacea ta.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Dăruieşte-ne, te rugăm, Doamne, harul
să luăm parte cu vrednicie la aceste taine,
pentru că, ori de câte ori se celebrează
memorialul acestei jertfe,
se împlineşte lucrarea răscumpărării noastre.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
Ai pregătit masă înaintea mea
şi paharul meu mă îmbată de frumuseţe. Cf. Ps 22,5

sau:
Noi am cunoscut şi am crezut în iubirea
pe care Dumnezeu o are faţă de noi.
1In 4,16

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Revarsă asupra noastră, Doamne,
Duhul tău de iubire,
pentru ca, hrăniţi din unica pâine cerească,
să fim o singură inimă şi un singur suflet în slujirea ta.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

Continuă conflictul lui Isus cu fariseii. Obsedaţi de lege, ei nu se mai gândesc nici la Dumnezeu, nici la oameni. Sunt nişte sclavi care vor să fie sclavi. Nu este deloc stranie ura lor faţă de acel om atât de liber. Pentru Isus sâmbăta era un dar al lui Dumnezeu; de aceea, ea era în slujba vieţii. Sâmbăta, şi împreună cu ea orice altă instituţie religioasă sau umană, trebuie să fie în slujba omului…

LECTURA I

Speranţa noastră este sigură şi tare, ca o ancoră fixată.

Citire din Scrisoarea către Evrei 6,10-20

Fraţilor, 10 Dumnezeu nu poate săvârşi nedreptatea de a uita faptele şi iubirea pe care i le-aţi arătat, prin aceea că aţi slujit credincioşilor şi încă mai slujiţi. 11 Noi dorim ca fiecare dintre voi să arate aceeaşi râvnă, pentru ca speranţa voastră să se realizeze din plin. 12 Nu lăsaţi să vă scadă zelul, imitaţi-i pe aceia care prin credinţă şi statornicie obţin moştenirea promisă de Dumnezeu. 13 Când Dumnezeu i-a făcut lui Abraham promisiunea, pentru că nu era nimeni mai mare, pe care să se poată jura, s-a jurat pe sine însuşi 14 şi a spus: „Eu te voi copleşi de binecuvântări şi voi face să crească la nesfârşit numărul urmaşilor tăi”. 15 Astfel, prin statornicia sa, Abraham a obţinut ceea ce i-a promis Dumnezeu. 16 Oamenii jură pe numele unuia mai mare decât ei; jurământul este pentru ei o garanţie care pune capăt oricărei discuţii. Voind să arate moştenitorilor promisiunii, într-un mod şi mai clar, că hotărârea lui era definitivă, s-a legat cu jurământ. 17 Dumnezeu s-a obligat astfel, 18 prin două lucruri care nu pot fi schimbate şi Dumnezeu nu poate nicidecum să mintă. Aceasta ne dă un mare curaj nouă, care am părăsit toate, ca să putem vedea împlinită speranţa care ne-a fost dată. 19 Pentru sufletul nostru, speranţa aceasta este sigură şi tare, ca o ancoră fixată dincolo de perdeaua templului, 20 chiar în sanctuarul în care Isus a intrat pentru noi, ca premergător, el care a devenit mare preot pentru totdeauna, asemenea lui Melchisedec.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 110,1-2.4-5.9 şi 10c (R.: cf. 5b)

R.: Domnul nu uită niciodată de legământul său.

sau

Aleluia.

1 Voi lăuda pe Domnul din toată inima,

în mijlocul comunităţii, în adunarea celor drepţi.

2 Mari sunt lucrările Domnului,

vrednice de luat în seamă de către toţi cei care le iubesc. R.

 

4 El a lăsat o amintire a minunilor sale:

Domnul este bunătate şi milă!

5 El le dă hrană celor ce se tem de el;

îşi aduce aminte întotdeauna de legământul său. R.

 

9 El trimite poporului său mântuirea,

aşază în veci legământul său:

sfânt şi vrednic de închinare este numele lui!

10c Slava lui este veşnică! R.

 

ALELUIA cf. Ef 1,17-18

(Aleluia) Tatăl Domnului nostru Isus Cristos să pătrundă inimile noastre cu lumina sa, ca să putem înţelege speranţa pe care ne-o dă chemarea noastră. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Sâmbăta a fost făcută pentru om şi nu omul pentru sâmbătă.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 2,23-28

23 Într-o zi de sâmbătă, Isus trecea printr-un lan de grâu. Şi, în mers, ucenicii săi au început să rupă spice. 24 Fariseii au spus: „Iată ce fac în zi de sâmbătă! Acest lucru nu e permis”. 25 Isus le-a răspuns: „N-aţi citit niciodată ce a făcut David când era strâmtorat şi flămând, el şi însoţitorii săi? 26 În timpul marelui preot Abiatar, el a intrat în casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile pregătite pentru ofrandă, pe care numai preoţii aveau voie să le mănânce, şi a dat şi însoţitorilor săi”. 27 Şi Isus a continuat: „Sâmbăta a fost făcută pentru om şi nu omul pentru sâmbătă, 28 iar Fiul Omului este stăpân şi peste sâmbătă”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Evr 6,10-20; Ps 110; Mc 2,23-28

 

Prima lectură este destul de complicată, dar gândul fundamental este simplu şi foarte important: păstrarea speranţei: „Fiecare dintre voi să arate aceeaşi râvnă, pentru ca speranţa voastră să se realizeze din plin”.

Speranţa dă tinereţe, dă dinamism, în timp ce fără ea omul îmbătrâneşte chiar dacă are douăzeci de ani şi, ceea ce este mai rău, poate să se întâmple ceea ce sfântul Paul spune în Scrisoarea către Romani cu privire la păgâni, care, în disperare, lipsiţi de orice scop în viaţă, se lasă antrenaţi în toate păcatele.

Dumnezeu, spune Scrisoarea către Evrei, pentru a confirma speranţa noastră, s-a adaptat modelelor umane şi a jurat: i-a jurat lui Abraham, a jurat pentru noiY Şi ne-a dat un mare preot, desăvârşit, pe Cristos. Glorificarea sa este şi a noastră, pentru că el ne reprezintă şi, de aceea, speranţa noastră e ca „o ancoră, care pătrunde dincolo de vălul sanctuarului”, adică în cer, şi ne dă siguranţa că vom intra şi noi în urma lui Isus.

Dar dincolo de aceste mari motive de speranţă, Isus în viaţa sa istorică ne-a dat multe altele, să spunem mici, dar semnificative. În evanghelia de astăzi, spre exemplu, vedem delicateţea sa în a apăra discipolii acuzaţi de violarea sabatului.

În alte ocazii el era preocupat de oboseala lor: „Veniţi deoparte şi odihniţi-vă puţin!”; îi numea prieteni; a arătat milă pentru mulţimile care îl urmau; laudă gestul sărmanei femei care pune pe ascuns darul ei în cutia milei la templu; plânge la moartea lui LazărY în mii de moduri ne-a demonstrat iubirea sa, delicata sa prietenie, înţelegerea sa, chiar mai înainte de dovada finală.

Fac o altă scurtă reflecţie. În apărarea discipolilor contra acuzelor fariseilor, Isus aduce argumente comune şi principii noi: „Sâmbăta este făcută pentru om, şi nu omul pentru sâmbătă!” Afirmaţia sa trebuie să fi fost neaşteptată şi surprinzătoare: maestrul relativiza valoarea sabatului! În Vechiul Testament era vorba despre o valoare absolută, şi Moise, din porunca lui Dumnezeu, a poruncit să fie daţi la moarte cei care n-o respectă; Isus acum pune valoarea persoanei umane, drepturile sale, mai presus de această normă pe care israeliţii o considerau intangibilă.

Evanghelia este împotriva oricărei rigidităţi oarbe, contra oricărui fanatism; ea cere sacrificiu de sine, dar întotdeauna în lumina milostivirii lui Dumnezeu. Paul scria în Scrisoarea întâi către Corinteni: „Chiar dacă mi-aş da trupul meu să fie ars, dacă nu aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic”.

În această direcţie merge mişcarea pentru unitatea creştinilor. Chiar şi Biserica Catolică, asemenea orcărui grup religios, ar putea avea tendinţa de a absolutiza, dar păstrează această conştiinţă şi se lasă cu docilitate condusă de Duhul lui Isus pe drumul milei.

Albert Vanhoye, Pâinea zilnică a cuvântului. Comentariu la lecturile feriale ale Liturghiei, ciclul I şi II, Sapientia, Iaşi 2003.