en-USro-RO

| Login
13 decembrie 2018

Calendarul zilei

Joi, 13 decembrie 2018

Sfintii zilei
Ss. Lucia, fc. m. **; Otilia, cãlug.
Liturghierul Roman
Sf. Lucia, fc. m. **
Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I sau pentru sfinți
roșu, P
Lectionar
2Cor 10,17-11,2: V-am logodit ca pe o fecioarã neprihãnitã cu un singur mire, Cristos 
Ps 30: În mâinile tale, Doamne, îmi încredințez duhul
Mt 25,1-13: Iatã mirele! Ieșiți-i în întâmpinare!
Meditatia zilei
Joi din sãptãmâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Sf. Francisc de Sales, ep. înv. **

 Liturghierul Roman

24 ianuarie
Sf. Francisc de Sales, ep. înv. **


Ant. la intrare
Dumnezeu şi l-a ales ca mare preot şi, deschizându-si vistieria,
l-a copleşit cu tot binele (T.P. aleluia). Sir 50,1; 44,16.22


sau:

Iată, marele preot,
care în zilele sale i-a plăcut lui Dumnezeu;
de aceea, Domnul i-a promis cu jurământ
că îl va face să crească
în mijlocul poporului său (T.P. aleluia).

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule,
care pentru mântuirea sufletelor, ai voit
ca sfântul episcop Francisc de Sales să se facă tuturor toate,
dă-ne harul, ca, după exemplul lui,
să arătăm necontenit, în slujirea fraţilor noştri, blândeţea iubirii tale.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR

Prin această jertfă mântuitoare
pe care ţi-o aducem, Doamne,
te rugăm să ne aprinzi inimile cu focul Duhului Sfânt,
cu care ai înflăcărat în chip minunat sufletul blând al sfântului Francisc de Sales.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
Păstorul cel bun
îşi dă viaţa pentru oile sale (T.P. aleluia). In 10,11


DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm, Dumnezeule atotputernic,
ca, prin tainele pe care le-am primit,
să putem urma pe pământ iubirea şi blândeţea sfântului episcop Francisc,
şi astfel, să fim părtaşi împreună cu el de slava cerească.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

Francisc de Sales (1567 1622) s a născut în Savoia, a făcut studii la Paris şi Padova. Ca preot a publicat foi volante pe care le strecura sub uşile caselor sau le afişa pe pereţi; această activitate i a adus titlul de patron al ziariştilor. Introducerea la viaţa evlavioasă şi Tratatul despre iubirea lui Dumnezeu sunt cărţile lui cele mai citite. “Dacă greşesc vreau să greşesc din prea multă bunătate decât din prea multă asprime”, spunea el. La vârsta de 32 de ani a fost numit episcop auxiliar şi peste trei ani episcop de Geneva cu reşedinţa la Annecy. Împreună cu sfânta Francisca Ioana de Chantal a fondat Ordinul Vizitaţiunii. A murit la 28 decembrie 1622, la Lyon, fiind canonizat în anul 1655.

LECTURA I

Să le predic păgânilor nemărginita bogăţie a lui Cristos.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 3,8-12

Fraţilor, 8 mie, celui mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat acest har, să le predic păgânilor nemărginita bogăţie a lui Cristos 9 şi să le pun tuturor în lumină înfăptuirea misterului ascuns de veacuri în Dumnezeu, Creatorul a toate. 10 Astfel, de acum înainte, chiar puterile şi tăriile vor cunoaşte, prin intermediul Bisericii, feluritele manifestări ale înţelepciunii lui Dumnezeu. 11 Acesta este planul veşnic pe care Dumnezeu l-a înfăptuit în Cristos Isus, Domnul nostru. 12 Iar credinţa noastră în Cristos e aceea care ne dă curajul să ne apropiem de Dumnezeu cu toată încrederea.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 88,2-3.4-5.21-22.25 şi 27

R.: Voi vesti fraţilor mei iubirea Domnului.

2 Milostivirea Domnului în veci o voi cânta,

cu gura voi spune din neam în neam adevărul tău.

3 Tu ai spus: „Iubirea mea e dăruită pe veci!”

O dată cu cerurile ai statornicit adevărul tău. R.

 

4 „Am făcut legământ cu alesul meu,

iată ce i-am promis cu jurământ slujitorului meu, David:

5 Îţi voi întări seminţia pe veci,

din neam în neam îţi voi păstra scaunul de domnie. R.

 

21 L-am aflat pe David slujitorul meu

şi l-am uns cu untdelemnul meu cel sfânt,

22 pentru ca mâna mea să-i fie sprijin

şi braţul meu să-i dea putere. R.

 

25 Adevărul şi bunătatea mea îl vor însoţi

şi puterea lui va creşte prin numele meu.

27 El îmi va spune: «Tu eşti Tatăl meu,

Dumnezeul meu, stânca mea şi mântuirea mea!»”. R.

ALELUIA In 10,14

(Aleluia) Eu sunt păstorul cel bun, spune Domnul.

Eu cunosc oile mele, iar ele mă cunosc pe mine. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oile sale.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 10,11-16

În acel timp, Isus a spus: „Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oile sale. 12 Cel plătit nu este păstor, căci oile nu-i aparţin. Dacă vede lupul venind, el lasă oile şi fuge, iar lupul le răpeşte şi le risipeşte. 13 Cel plătit fuge, pentru că nu-l interesează decât plata şi nu-i pasă de oi. 14 Eu sunt păstorul cel bun; eu cunosc oile mele şi oile mele mă cunosc pe mine, 15 precum mă cunoaşte Tatăl şi eu cunosc pe Tatăl. Eu îmi dau viaţa pentru oile mele. 16 Mai am şi alte oi care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta glasul meu: va fi o singură turmă şi un singur păstor”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Ef 3,8-12; Ps 88; In 10,11-16

Sfântul Francisc de Sales a ştiut să prezinte într-un mod plăcut chipul Bisericii într-un timp de tensiuni şi de lupte; el a fost un exemplu de bunătate şi, în acelaşi timp, a arătat că jugul Domnului este plăcut şi povara sa este uşoară, cucerind, astfel, multe suflete la Cristos.

Este o adevărată reconfortare spirituală contemplarea acestui sfânt, citirea scrierilor sale, pentru caritatea, răbdarea, optimismul profund ce se degajă din ele. Care este izvorul acestei plăceri şi al acestei bucurii? El este marea speranţă pe care o are în Dumnezeu. În viaţa sfântului Francisc de Sales se povesteşte că, în tinereţea sa, a trăit o perioadă de încercări foarte grele în care se simţea respins de Dumnezeu şi îşi pierduse speranţa în propria mântuire. S-a rugat, a fost eliberat în mod definitiv de îndoieli şi de atunci a fost purificat şi de orice orgoliu şi pregătit pentru acea bunătate ce l-a deosebit atât de mult de alţii. Nu se baza deloc pe sine: el înţelesese cu claritate în perioada când credea că se pierde că singur nu putea să ajungă la desăvârşire, la iubire, la mântuire şi această conştiinţă îl făcea să fie bun şi primitor cu toţi. Mai presus de umilinţă, acele încercări l-au făcut tot mai conştient de bunătatea Domnului, care ne iubeşte, care revarsă iubirea sa în inimile noastre.

Sfântul Francisc exulta de bucurie la gândul că toată legea se rezumă la porunca iubirii şi că în iubire nu trebuie să ne temem de nici un exces. El a scris un lung Tratat asupra iubirii lui Dumnezeu şi, de asemenea, o carte mai simplă, dar foarte plăcută: Introducere la viaţa evlavioasă. Pe aceasta din urmă a alcătuit-o capitol cu capitol scriind scrisori unei tinere femei cucerite de Dumnezeu. Vorbind despre Ioana de Chantal, pe care o cunoştea deja, spunea că a descoperit în ea un suflet care era „cu totul de aur” şi că el căuta să o conducă în viaţa spirituală.

Este cu adevărat admirabil să vezi cu câtă simplitate şi cu ce bogăţie de imagini, de stil, acest episcop copleşit de griji şi preocupări găsea timpul necesar exprimării pentru a face plăcută devoţiunea („Adevărata evlavie, spunea, nu dăunează cu nimic dar perfecţionează totul”), pentru a arăta că Dumnezeu nu este un stăpân dur, ci un Tată plin de bunătate, care atunci când găseşte o inimă bine dispusă, o umple de pace, de bucurie, de plăcere, o introduce cu adevărat într-o ţară unde curge lapte şi miere, cum spune Scriptura. Este tocmai impresia pe care o încearcă cel care îl citeşte pe sfântul Francisc de Sales.

Bunătatea sa nu înseamnă slăbiciune, lipsă de energie: el se implică întotdeauna cu o vigoare extraordinară. Mai înainte de a fi episcop, îşi exercitase ministerul său în regiunea Chablais, care trecuse în totalitate la protestantism, şi el reuşise, cu eforturi enorme chiar şi fizice, în gerurile iernilor alpine, să depăşească toate dificultăţile şi să-i aducă pe acei locuitori la Biserica Catolică: aceasta a fost una dintre marile bucurii ale vieţii sale.

Nu a reuşit însă să-şi extindă apostolatul aşa cum ar fi voit. Nu a mai putut să rămână la Geneva, oraşul său episcopal, devenit bastionul calviniştilor care i-au interzis accesul sub pedeapsa cu moartea. A încercat o dată cu riscul vieţii, dar inutil. Ar fi putut să simtă tristeţe şi amărăciune în faţa acestui obstacol insurmontabil, dar încrederea sa, precum şi iubirea sa, l-au menţinut în profunda pace a celui ce împlineşte lucrarea lui Dumnezeu cu propriile posibilităţi. Şi acesta este un triumf al răbdării şi al blândeţii: neblocându-se, neîntristându-se în faţa dificultăţilor pe care nu reuşeşte să le învingă, ci continuând să vadă pretutindeni harul lui Dumnezeu şi să-şi facă plăcute căile sale.

Să-i cerem Domnului să ne facă să ne asemănăm cu acest sfânt în răbdare, bunătate, simplitate, încredere, care l-au făcut atât de asemănător cu Isus cel blând şi smerit cu inima.