en-USro-RO

| Login
20 iunie 2018

Calendarul zilei

Miercuri, 20 iunie 2018

Sfintii zilei
Fer. Margareta Ball, vãduvã, m.
Liturghierul Roman
Miercuri din sãptãmâna a 11-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde, III, PP
Lectionar
2Rg 2,1.6-14: Ilie s-a urcat spre cer într-un vârtej de vânt.
Ps 30: Domnul îi ocrotește pe cei care se încred în el.
Mt 6,1-6.16-18: Tatãl tãu, care vede în ascuns, te va rãsplãti.

Meditatia zilei
Miercuri din sãptãmâna a 11-a de peste an

 

Sfintii zilei

Ss. Timotei şi Tit, ep. **

 Liturghierul Roman

 

26 ianuarie
Ss. Timotei şi Tit, ep. **

Ant. la intrare
Vestiţi printre neamuri slava lui, tuturor popoarelor, minunile sale,
căci Domnul este mare şi vrednic de toată lauda! Ps 95,3-4



RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, care i-ai înzestrat pe sfinţii Timotei şi Tit,
cu virtuţile apostolilor,
dăruieşte-ne harul, prin mijlocirea lor, ca,
trăind cu dreptate şi evlavie în această lume,
să ne învrednicim a ajunge în patria cerească.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.


ASUPRA DARURILOR
Primeşte, te rugăm, Doamne,
această jertfă a poporului tău,
pe care ţi-o aducem în sărbătoarea sfinţilor Timotei şi Tit, spre slava numelui tău.
Ea să ne dobândească şi nouă mântuirea veşnică.
Prin Cristos, Domnul nostru.


Ant. la Împărtăşanie
Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia:
eu sunt cu voi în toate zilele, spune Domnul. Mc 16,15; Mt 28,20


DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Doamne Dumnezeul nostru, te rugăm
ca tainele pe care le-am primit
să hrănească în noi credinţa vestită nouă de apostoli,
şi pe care sfinţii Timotei şi Tit au păstrat-o cu grijă.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

Timotei s a născut la Lystra, dintr un tată grec şi o mamă evreică; îşi exercită ministerul pastoral, în special la Efes (1Tim 1,3). Paul l a întâlnit la Lystra în timpul primei sale călătorii. Bunica sa Loida şi mama sa Eunice i au insuflat dragoste faţă de Scripturi. A fost de faţă la execuţia lui Paul. Conform unei tradiţii, a murit la Efes, în anul 97. Tit, de origine păgână, după convertire împlineşte misiuni dificile: restabilirea ordinii la Corint, fondarea şi organizarea Bisericilor din Creta. Deja în anul 49 era alături de Paul la Ierusalim; apoi participă şi la a treia călătorie apostolică. O veche tradiţie afirmă că ar fi murit în Creta, la o vârstă înaintată.

LECTURA I

Îmi aduc aminte de credinţa ta sinceră.

Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Timotei 1,1-8

1 Eu, Paul, care prin voinţa lui Dumnezeu sunt apostol al lui Cristos Isus, după făgăduinţa vieţii pe care o avem în Cristos Isus, 2 îţi urez ţie, Timotei, copilul meu preaiubit, har, îndurare şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Cristos Isus, Domnul nostru. 3 Mulţumesc lui Dumnezeu căruia îi slujesc cu o conştiinţă curată, ca şi strămoşii mei, şi mă rog lui fără încetare, amintindu-mi de tine în rugăciunile mele, noaptea şi ziua. 4 Îmi amintesc de lacrimile tale şi am o dorinţă foarte vie de a te vedea, ca să mă pot bucura iarăşi din toată inima; 5 căci îmi aduc aminte de credinţa ta sinceră, pe care au avut-o mai întâi bunica ta, Loida, şi mama ta, Eunice, şi pe care sunt sigur că o ai şi tu. 6 De aceea îţi reamintesc: aprinde din nou darul lui Dumnezeu pe care l-ai primit când ţi-am impus mâinile. 7 Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de timiditate, ci un duh de putere, de iubire şi de înţelepciune. 8 Nu te ruşina deci să dai mărturie pentru Domnul nostru; nu te ruşina nici de mine, care sunt în închisoare pentru el, ci, ajutat de puterea lui Dumnezeu, ia parte împreună cu mine la suferinţa pentru evanghelie.

Cuvântul Domnului

sau, la alegere:

LECTURA I

Tit, copilul meu adevărat, născut din credinţa pe care o avem amândoi.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Tit 1,1-5

1 Eu, Paul, slujitor al lui Dumnezeu, mă adresez ţie, Tit, copilul meu adevărat, născut din credinţa pe care o avem amândoi; fiind apostol al lui Isus Cristos, chemat să-i conduc pe aleşii lui Dumnezeu la credinţă şi la cunoaşterea adevăratei cinstiri a lui Dumnezeu, 2 mă sprijin pe speranţa vieţii veşnice, promisă din veşnicie de Dumnezeu, care nu minte. 3 La timpul hotărât de mai înainte, el şi-a făcut cunoscut cuvântul său, prin predica pe care mi-a încredinţat-o din porunca lui Dumnezeu, mântuitorul nostru. 4 Eu îţi doresc har şi pace din partea lui Dumnezeu Tatăl şi a lui Cristos Isus, mântuitorul nostru. 5 Te-am lăsat în Creta, pentru ca să pui rânduială în tot ce mai era de făcut şi să numeşti preoţi în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 88,2-3.4-5.21-22.25 şi 27 (R.: cf. 2a)

R.: În veci voi cânta, Doamne, milostivirea ta.

2 Milostivirea Domnului în veci o voi cânta,

cu gura voi spune din neam în neam adevărul tău.

3 Tu ai spus: „Iubirea mea e dăruită pe veci!”

O dată cu cerurile ai statornicit adevărul tău. R.

 

4 „Am făcut legământ cu alesul meu,

iată ce i-am promis cu jurământ slujitorului meu, David:

5 Îţi voi întări seminţia pe veci,

din neam în neam îţi voi păstra scaunul de domnie. R.

 

21 L-am aflat pe David slujitorul meu

şi l-am uns cu untdelemnul meu cel sfânt,

22 pentru ca mâna mea să-i fie sprijin

şi braţul meu să-i dea putere. R.

 

25 Adevărul şi bunătatea mea îl vor însoţi

şi puterea lui va creşte prin numele meu.

27 El îmi va spune: «Tu eşti Tatăl meu,

Dumnezeul meu, stânca mea şi mântuirea mea!»”. R.

ALELUIA In 15,15b

(Aleluia) V-am numit prietenii mei, spune Domnul;

deoarece toate câte le-am auzit de la Tatăl meu

vi le-am făcut cunoscute vouă. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Eu vă pun vouă la dispoziţie o împărăţie, precum Tatăl mi-a pus-o mie la dispoziţie.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 22,24-30

În acel timp, s-a iscat între ucenici o neînţelegere: cine dintre ei se pare că este mai mare. 25 Dar Isus le-a spus: „La păgâni, regii poruncesc ca stăpânii şi cei care au puterea pretind să fie numiţi binefăcători. 26 Dar între voi să nu fie aşa: dimpotrivă, cel mai mare dintre voi să fie precum cel mai mic, şi cel care porunceşte precum cel care slujeşte. 27 Căci cine este cel mai mare: cel care stă la masă sau cel care slujeşte? Oare nu cel care stă la masă? Ei bine, eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeşte. 28 Voi sunteţi aceia care aţi rămas cu mine în încercările mele. 29 Eu vă pun vouă la dispoziţie o împărăţie, precum Tatăl meu mi-a pus-o mie la dispoziţie 30 ca să mâncaţi şi să beţi la masa mea, în împărăţia mea, şi să şedeţi pe tronuri, stăpânind peste cele douăsprezece triburi ale lui Israel”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

2Tim 1,1-8 (sau Tit 1,1-5); Ps 88; Lc 22,24-30

 

Să ascultăm cuvântul lui Paul: „Îţi reamintesc: aprinde din nou darul lui Dumnezeu pe care l-ai primit”, darul B pentru noi B vocaţia creştină, prima verigă din lanţul de daruri ce se succed în viaţa noastră din partea lui Dumnezeu.

Aş vrea să meditez asupra acestui dar sub aspectul fraternităţii, pe care îl evidenţiază lecturile de astăzi, şi care are două dimensiuni: simplitatea fraternă şi fidelitatea fraternă. Simplitatea fraternă: a nu ne crede mai mari decât alţii, a nu fi ambiţioşi, prezumtuoşi, ci simpli şi capabili de a ne face mici în raport cu alţii: fraţi între fraţi: „Cel mai mare să se pună în slujba celui mai mic, cel care conduce să fie în locul celui ce slujeşte”.

Fraternitatea nu poate să se bazeze decât pe o egalitate fundamentală. Toţi trebuie să recunoaştem că suntem egali înaintea lui Dumnezeu, că toţi avem nevoie unul de altul; că nimeni nu are dreptul să se înalţe deasupra altora pretinzând că este mai mare decât ei.

Modelul nostru este Isus însuşi, care s-a făcut cu adevărat fratele nostru. El este Domnul şi putea să ne arate puterea sa, autoritatea sa: dar a voit să fie în mijlocul nostru ca unul care slujeşte. „Căci cine este cel mai mare: cel care stă la masă sau cel care slujeşte? Oare nu cel care stă la masă? Ei bine, eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeşte”. Isus a voit să ia asupra sa toate greutăţile noastre, toate dificultăţile noastre, toate slăbiciunile noastre, pentru a fi cu adevărat fratele nostru, cum o spune Scrisoarea către Evrei, şi nu se jenează să ne numească fraţii săi, deşi noi suntem inferiori lui. El s-a umilit cât de mult a fost posibil, aşa încât nimeni, se poate spune, nu putea fi mai jos de el.

Fraternitatea, simplitatea fraternă se exprimă şi printr-un afect fratern. Nu este vorba despre o egalitate juridică, ci de o solidaritate de afect pe care o vedem manifestată într-un mod atât de viu în sentimentele reciproce ale lui Paul şi Timotei: „Îmi amintesc de lacrimile tale (Timotei plânsese când Paul a plecat) şi am o dorinţă foarte vie de a te vedea, ca să mă pot bucura iarăşi din toată inima”. Sfântul Paul exprimă dorinţa de a fi iarăşi împreună, aşa cum le place să fie fraţilor ce se iubesc, pentru că unul dintre motivele bucuriei creştine este dat tocmai de posibilitatea de a trăi împreună în dragostea fraternă. În multe dintre scrisorile sale, Paul îl numeşte pe Timotei frate: „fratele nostru Timotei”, aici, în schimb, îl numeşte „copilul meu preaiubit”, deoarece pe el l-a născut la harul lui Cristos prin intermediul predicării şi al Botezului. Acestui aspect de egalitate, de simplitate fraternă, i se adaugă un aspect mai realist, mai exigent: fidelitatea fraternă. Nu este o problemă de instalare într-o stare de sentimente frumoase. Este vorba, mai degrabă, de a fi solidari unii cu alţii, în special atunci când lucrurile nu merg bine. Isus exprimă acest lucru atunci când spune: „Voi sunteţi cei care aţi perseverat cu mine în încercările mele”; numai acest lucru dă trăinicie fraternităţii. Un frate este cel care îl ajută pe propriul frate. Şi Isus este în mijlocul nostru ca un frate pentru a ne ajuta şi, în acelaşi timp, pentru a fi ajutat de noi, i-a plăcut să ne arate că are nevoie de ajutorul nostru fratern şi este mulţumit de ucenicii săi, apostolii care au rămas cu el în ciuda tuturor criticilor ce au fost lansate împotriva lui, în ciuda tuturor pericolelor care îl ameninţau. Ei au rămas fideli alături de dânsul până la pătimire; în acel moment, Isus s-a aflat singur, deoarece, în felul acesta, trebuia să împlinească planul lui Dumnezeu.

În acelaşi mod, sfântul Paul îi cere lui Timotei să pună în practică această solidaritate fraternă, această fidelitate: „Nu te ruşina, deci, să dai mărturie pentru Domnul nostru; nu te ruşina nici pentru mine, care sunt în închisoare pentru el”. Adevăratul spirit de fraternitate se arată în momentul încercării, când nu există nici un avantaj să te dovedeşti frate, soră pentru o anumită persoană. În acel moment se descoperă profunzimea inimii, care împărtăşeşte suferinţa, cu o solidaritate care este mai importantă decât orice alte manifestări exterioare superficiale: „Suferă şi tu împreună cu mine pentru evanghelie, ajutat de puterea lui Dumnezeu”. Toţi suntem chemaţi să suferim împreună cu Cristos, pentru a participa pe deplin la iubirea sa.

Această solidaritate fraternă trebuie să o simţim în special faţă de cei care au mai mari responsabilităţi; nu să-i lăsăm singuri când trebuie să-şi asume responsabilitatea, ci să fim alături de ei, să căutăm să înţelegem cu ei situaţia, să luăm partea noastră din povara comună, pentru binele tuturor.

Dacă Isus s-a făcut fratele nostru, acest lucru s-a întâmplat pentru că a voit să pună în noi acest spirit de fraternitate, fără care nu este posibil să trăim în iubire.