en-USro-RO

| Login
19 octombrie 2018

Calendarul zilei

Vineri, 19 octombrie 2018

Sfintii zilei
Ss. Paul al Crucii, pr. *; Ioan de Brébeuf, pr. și îns., m. *; Ioel, profet
Liturghierul Roman
Vineri din sãptãmâna a 28-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde (alb, roșu), IV
Lectionar
Ef 1,11-14: Noi mai dinainte am sperat în Cristos și voi ați fost însemnați cu sigiliul în Duhul Sfânt.
Ps 32: Fericit este poporul pe care Domnul și l-a ales ca moștenire.
Lc 12,1-7: Chiar și firele de pãr de pe capul vostru, toate sunt numãrate.

Meditatia zilei
Vineri din sãptãmâna a 28-a de peste an

 

Sfintii zilei

Sf. Valeriu, ep.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A III-A DE PESTE AN

Ant. la intrare
Cântaţi-i Domnului un cântec nou,
cântaţi-i Domnului, toţi locuitorii pământului!
Strălucirea şi măreţia sunt înaintea feţei sale,
tăria şi frumuseţea sunt în lăcaşul său sfânt. Cf. Ps 95,1.6

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic,
călăuzeşte viaţa noastră după voinţa ta,
pentru ca, în numele Fiului tău preaiubit,
să ne învrednicim a fi tot mai bogaţi în fapte bune.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne,
primeşte cu bunăvoinţă
şi sfinţeşte darurile noastre,
ca ele să devină pentru noi izvor de mântuire.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
Apropiaţi-vă de Domnul şi veţi fi luminaţi
şi feţele voastre nu se vor ruşina. Cf. Ps 33,6

sau:
Eu sunt lumina lumii, spune Domnul.
Cine mă urmează nu umblă în întuneric,
ci va avea lumina vieţii.
In 8,12

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Dumnezeule atotputernic, fă, te rugăm,
ca noi, care am primit harul tău dătător de viaţă
să fim întotdeauna mândri de darul primit.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

Încă o dată Isus demonstrează o dăruire totală pentru misiunea sa şi, în acelaşi timp, libertatea sa chiar şi faţă de legăturile familiale cele mai puternice şi legitime. Credinţa nu poate fi confundată cu nici o doctrină sociologică, nici cu ideologiile sau tradiţiile şi nici chiar cu sentimentele. Cel care face voinţa lui Dumnezeu face parte din familia lui Isus.

LECTURA I

Iată, vin, Doamne, să împlinesc voinţa ta.

Citire din Scrisoarea către Evrei 10,1-10

Fraţilor, 1 vechea alianţă ne oferă doar o umbră a bunurilor viitoare, şi nu imaginea exactă a realităţilor; ea este deci cu totul incapabilă de a-i conduce la perfecţiune pe cei care iau parte la jertfele sale, care sunt totdeauna aceleaşi, oferite în fiecare an la nesfârşit. 2 De altfel, dacă acest cult i-ar fi curăţit pe oameni de păcat o dată pentru totdeauna, ei nu s-ar mai fi simţit în continuare vinovaţi şi ar fi încetat de a mai aduce jertfe; 3 tocmai prin aceste jertfe este reînnoită în fiecare an amintirea păcatelor. 4 Este cu neputinţă ca sângele taurilor şi al berbecilor să spele păcatele. 5 Cristos, intrând în lume, spune: „Jertfă şi prinos n-ai voit, dar mi-ai întocmit un trup. 6 Arderi de tot şi jertfe pentru păcat nu ţi-au plăcut; 7 atunci am zis: Iată, vin – după cum este scris despre mine în Scriptură – ca să fac voia ta, Dumnezeule”. 8 Cristos începe deci prin a spune: „Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfele, nici prinosurile, nici arderile de tot, nici jertfele pentru păcat pe care le prescrie Legea”; 9 Apoi adaugă: „Iată, vin ca să fac voia ta, Dumnezeule”. În felul acesta el desfiinţează jertfele vechi pentru a statornici jertfa cea nouă. 10 Prin această voinţă a lui Dumnezeu suntem sfinţiţi prin jertfa trupului lui Isus Cristos, jertfă adusă o dată pentru totdeauna.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 39,2 şi 4ab.7-8a.10.11 (R.: 8a.9a)

R.: Iată, vin, Doamne, să împlinesc voinţa ta.

2 Mi-am pus toată nădejdea în Domnul;

el s-a aplecat spre mine şi mi-a ascultat strigătul.

4ab Mi-a pus pe buze un cântec nou,

un imn de laudă pentru Dumnezeul nostru. R.

 

7 Tu nu doreşti nici jertfă, nici ofrande;

tu mi-ai deschis urechile;

nu ceri nici ardere de tot, nici jertfă de ispăşire.

8a Atunci am zis: „Iată, vin!” R.

 

10 Vestesc îndurarea ta, în adunarea cea mare;

nu-mi închid buzele, tu ştii lucrul acesta, Doamne! R.

 

11 Nu ţin ascunsă îndurarea ta,

ci vestesc adevărul şi mântuirea ta.

Nu ascund bunătatea şi fidelitatea ta,

în adunarea cea mare. R.


ALELUIA cf. Mt 11,25

(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai descoperit celor mici misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Cine face voinţa lui Dumnezeu, acela îmi este frate, soră şi mamă.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 3,31-35

În acel timp, 31 au venit mama lui Isus şi rudele lui şi, stând afară, au trimis vorbă să îl cheme. 32 Mulţimea era aşezată în jurul lui şi cineva i-a zis: „Iată, mama şi rudele tale sunt afară şi te caută”. 33 Atunci Isus a răspuns: „Cine este mama mea? Cine sunt rudele mele?” 34 Şi rotindu-şi privirea peste cei care şedeau în jurul lui, a spus: „Iată mama mea şi rudele mele! 35 Cine face voinţa lui Dumnezeu, acela îmi este frate, soră şi mamă”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Evr 10,1-10; Ps 39; Mc 3,31-35

 

Cele două lecturi de astăzi se luminează reciproc. „Cine face voinţa lui Dumnezeu, acela îmi este frate, soră şi mamă”, spune Isus. Şi Scrisoarea către Evrei: „Cristos, intrând în lume, spune: *Jertfă şi prinos n-ai voit, dar mi-ai întocmit un trupY Atunci am zis: Iată, vin, Dumnezeule, ca să fac voinţa ta+„. Şi continuă: „Prin această voinţă a lui Dumnezeu suntem sfinţiţi prin jertfa trupului lui Isus Cristos, jertfă adusă o dată pentru totdeauna”.

Voinţa lui Dumnezeu este pentru noi un tezaur inestimabil, foarte preţios, dar este un tezaur care nu este acceptat în mod spontan. De ce? Pentru că nu avem conceptul exact. Adeseori vorbim despre voinţa lui Dumnezeu în încercări, în suferinţă: „E voinţa lui Dumnezeu!”, şi ne gândim la resemnare. Acesta este un prim pas, dar el nu corespunde întregului adevăr. Voinţa lui Dumnezeu pentru Isus a fost învierea, nu moartea! Moartea era doar o trecere, foarte dureroasă, dar o trecere pentru transformarea naturii umane, de aceea nu trebuie să ne oprim doar la ea. Voinţa lui Dumnezeu este o transformare, este o lucrare minunată, este bucurie.

Astfel, în circumstanţele dificile trebuie să trăim nu numai cu resemnare, ci cu încredere, cu adeziune, cu speranţă: Dumnezeu vrea să realizeze un lucru pozitiv şi el va fi bucuria noastră. Voinţa sa este victoria asupra a tot ceea ce este negativ.

Acum fac o a doua reflecţie. Aceste lecturi ne fac să înţelegem mai bine Liturghia şi Împărtăşania. Liturghia este „noua alianţă” care a înlocuit-o pe cea veche prin sângele lui Isus, prin adeziunea sa la voinţa lui Dumnezeu; Împărtăşania aduce în noi victima care s-a supus în mod perfect voinţei lui Dumnezeu. Împărtăşania a fost instituită tocmai în vederea permanentei adeziuni la voinţa lui Dumnezeu: sunt două moduri de împărtăşire. În plus, Împărtăşania sacramentală are sens tocmai în vederea acestei a doua împărtăşiri existenţiale. Liturghia este indispensabilă, dar este orânduită pentru comuniunea concretă în viaţă. Să-i cerem Domnului ca el să ne ajute să intrăm în acest mister şi să ne ajute să facem cu iubire voinţa sa, pentru a fi cu adevărat fratele, sora şi mama sa. Adică să trăim uniţi cu el prin credinţă, în viaţa nouă în Duhul Sfânt.