Fil 4,4-9; Ps 33; Mt 18,1-5
Sărbătoarea sfântului Ioan Bosco este un suflu de aer curat şi de elan apostolic, deoarece ea inspiră şi comunică bucuria.
Deja de mic copil fondase o „societate” cu deviza „Război păcatului”; bucuria vine din victoria asupra păcatului.
„Bucuraţi-vă întotdeauna în DomnulY„. Dumnezeu este mare, şi noi suntem ca şi copiii care au nevoie, înainte de toate, de un Tată atotputernic ce se îngrijeşte cu iubire de ei.
Încrederea în el e aceea care aduce bucuria: încrederea şi recunoştinţa pentru că toate le primim de la Dumnezeu.
Cum pot să fie trişti copiii când ei sunt copleşiţi cu daruri?
Încrederea şi recunoştinţa ne conduc la convertirea pe care Isus o cere drept condiţie pentru a putea intra în împărăţia cerurilor: să devenim asemenea copiilor.
În timp ce Paul, în prima lectură, invită educatorii să devină modele pentru copii aşa încât să poată spune: „Ceea ce aţi învăţat şi aţi primit, ceea ce aţi auzit şi văzut la mine, acelea să le faceţi”, pagina din evanghelie ne îndeamnă să învăţăm de la copii, să primim de la ei.
Sunt două aspecte ale educaţiei.
Un mare educator, Antonio Rosmini, le spunea confraţilor săi: „Amintiţi-vă că ceea ce primiţi de la copii este cu mult mai mult decât ceea ce daţi”; şi această învăţătură este evanghelică.
Să primim această lecţie de bucurie şi de simplitate încrezătoare, ca să putem transmite şi primi reciproc darurile lui Dumnezeu.