en-USro-RO

| Login
19 octombrie 2018

Calendarul zilei

Vineri, 19 octombrie 2018

Sfintii zilei
Ss. Paul al Crucii, pr. *; Ioan de Brébeuf, pr. și îns., m. *; Ioel, profet
Liturghierul Roman
Vineri din sãptãmâna a 28-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde (alb, roșu), IV
Lectionar
Ef 1,11-14: Noi mai dinainte am sperat în Cristos și voi ați fost însemnați cu sigiliul în Duhul Sfânt.
Ps 32: Fericit este poporul pe care Domnul și l-a ales ca moștenire.
Lc 12,1-7: Chiar și firele de pãr de pe capul vostru, toate sunt numãrate.

Meditatia zilei
Vineri din sãptãmâna a 28-a de peste an

 

Sfintii zilei

Sf. Veridiana, fc.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A III-A DE PESTE AN

Ant. la intrare
Cântaţi-i Domnului un cântec nou,
cântaţi-i Domnului, toţi locuitorii pământului!
Strălucirea şi măreţia sunt înaintea feţei sale,
tăria şi frumuseţea sunt în lăcaşul său sfânt. Cf. Ps 95,1.6

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic,
călăuzeşte viaţa noastră după voinţa ta,
pentru ca, în numele Fiului tău preaiubit,
să ne învrednicim a fi tot mai bogaţi în fapte bune.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne,
primeşte cu bunăvoinţă
şi sfinţeşte darurile noastre,
ca ele să devină pentru noi izvor de mântuire.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
Apropiaţi-vă de Domnul şi veţi fi luminaţi
şi feţele voastre nu se vor ruşina. Cf. Ps 33,6

sau:
Eu sunt lumina lumii, spune Domnul.
Cine mă urmează nu umblă în întuneric,
ci va avea lumina vieţii.
In 8,12

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Dumnezeule atotputernic, fă, te rugăm,
ca noi, care am primit harul tău dătător de viaţă
să fim întotdeauna mândri de darul primit.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

Aceste parabole tind să justifice atitudinea lui Mesia în faţa falimentelor predicii sale. În acelaşi mod, proiectul de universalitate a împărăţiei se realizează în semnul grăuntelui, a cărui creştere scapă vederii, deoarece are loc în sărăcie şi în dezlipire.

LECTURA I

Aţi dus o luptă mare. Să nu pierdeţi încrederea.

Citire din Scrisoarea către Evrei 10,32-39

Fraţilor, 32 amintiţi-vă de acele zile de la început în care, după ce aţi primit lumina lui Cristos, aţi dus o luptă înverşunată, plină de suferinţe, 33 fiind supuşi la insulte şi chinuri în văzul lumii şi făcându-vă asemenea celor care erau trataţi în acelaşi mod. 34 Într-adevăr, voi aţi suferit împreună cu cei închişi, aţi primit cu bucurie confiscarea bunurilor voastre, pentru că ştiaţi că voi aveţi o moştenire mult mai bună, nepieritoare. 35 Să nu vă pierdeţi încrederea, căci, datorită ei, veţi primi mare răsplată. 36 Da, aveţi trebuinţă de multă răbdare pentru a împlini voinţa lui Dumnezeu şi a dobândi astfel cele promise. 37 „Încă puţin, foarte puţin timp, şi cel care trebuie să vină va sosi; el nu va întârzia. 38 Prin trăirea credinţei, omul care este drept în ochii mei va obţine viaţa; dar dacă părăseşte calea cea dreaptă, nu-i voi mai acorda iubirea mea”. 39 Însă, noi nu suntem din rândul acelor oameni care părăsesc calea cea dreaptă spre pierzarea lor, ci suntem oameni ai credinţei, pentru mântuirea sufletelor noastre.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 36,3-4.5-6.23-24.39-40 (R.: cf. 39a)

R.: Ne încredem în tine, Doamne, căci tu eşti scăparea noastră.

3 Încrede-te în Domnul şi fă binele;

locuieşte pământul şi păstrează-ţi credinţa;

4 caută-ţi bucuria în Domnul

şi el îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. R.

5 Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului,

încrede-te în el şi el îşi va îndeplini lucrarea.

6 El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina,

nevinovăţia ta ca soarele la amiază. R.

 

23 Domnul face paşii omului să fie siguri

şi îl însoţeşte cu iubire pe cărarea vieţii.

24 Dacă omul se clatină, nu cade,

căci Domnul îl ţine de mână. R.

 

39 Mântuirea celor drepţi vine de la Domnul,

el este ocrotitorul lor în timpul încercării.

40 Domnul le vine în ajutor şi-i eliberează,

îi scapă de cei nelegiuiţi şi-i mântuieşte pe cei care se încred în el. R.


ALELUIA cf. Mt 11,25

(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai descoperit celor mici misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Omul aruncă sămânţa; sămânţa creşte şi el nu ştie cum.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 4,26-34

În acel timp, 26 vorbind mulţimii în parabole, Isus spunea: „Împărăţia lui Dumnezeu se aseamănă cu un om care aruncă sămânţa pe ogorul său; 27 zi şi noapte, fie că doarme, fie că e treaz, sămânţa încolţeşte şi creşte, dar el nu ştie cum. 28 De la sine, pământul produce mai întâi paiul, apoi spicul şi în sfârşit bobul plin în spic. 29 Când rodul este copt, pune mâna pe seceră, căci a sosit timpul secerişului”. 30 Isus a continuat: „Cu ce putem asemăna împărăţia lui Dumnezeu? Sau prin ce parabolă ne-o vom putea reprezenta? 31 Ea este asemenea unui grăunte de muştar: când îl semeni în pământ este cel mai mic dintre toate seminţele din lume, 32 dar după ce l-ai semănat, el creşte şi depăşeşte toate plantele; el face ramuri aşa de mari, încât păsările cerului îşi pot face cuiburi la umbra lui”. 33 Prin multe parabole de acest fel, Isus le vestea cuvântul în măsura în care ei puteau să-l înţeleagă. 34 Nu le spunea nimic fără să se folosească de parabole, dar, în particular, le explica pe toate ucenicilor săi.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Evr 10,32-39; Ps 36; Mc 4,26-34

 

Domnul, astăzi, ne dă o lecţie de fidelitate şi de umilinţă, făcându-ne să vedem cum creşterea spirituală nu depinde de noi, ci de cuvântul lui Dumnezeu, care a fost semănat în noi şi care poate salva viaţa noastră, cum spune sfântul Iacob. Suntem preocupaţi de progresul nostru şi adeseori suntem într-un mod prea natural, ca şi cum ar depinde totul de noi, de bunăvoinţa noastră, de eforturile noastre, şi, astfel, greşim. Facem asemenea agricultorului care, voind să-i crească planta pe care a semănat-o, ar trage-o de vârf în sus: nu este un mod de lucru corect!

Domnul ne învaţă, în schimb, abandonarea plină de încredere în Dumnezeu. Trebuie să primim sămânţa cum o face pământul, adică să primim cuvântul lui Dumnezeu. Apoi cuvântul creşte şi nici măcar nu ştim cum. Când sămânţa a fost aruncată, imediat pământul o acoperă, în aşa fel că n-o mai putem distinge, dar ea conţine o putere vitală extraordinară şi este nevoie să o lăsăm la locul ei. Ea creşte spontan, spune Domnul, şi cel care a semănat-o poate să doarmă sau să vegheze: creşterea nu depinde de el, care nu poate decât să aştepte cu încredere să vadă „mai întâi paiul, apoi spicul şi mai apoi bobul plin în spic”.

Şi sfântul Paul va spune: „Eu am plantat, Apollo a irigat, dar Dumnezeu este cel care face să crească”.

Sfântul Francisc de Sales era foarte aspru cu cel care înţelegea prin „l=empressement” graba febrilă de a vedea rezultate în orice câmp al muncii şi, de asemenea, în viaţa spirituală. El lucra mult, dar învăţa că e necesar să fie făcut totul cu mai multă linişte, cu mai puţină grabă. Dacă ne bazăm pe Domnul, constatăm că, într-adevăr, el asigură creşterea, de multe ori mai lent decât voim noi, dar alte ori mai plăcut şi mai rapid decât ne aşteptam. Nu noi suntem cei care avem metrul pentru a măsura creşterea, nici măcar a noastră. Noi trebuie să avem încredere, încredere şi răbdare: restul, puterea de creştere, îi aparţine lui Dumnezeu.