LECTURA I

Voi sunteţi mireasa feciorelnică şi sfântă pe care eu i-am prezentat-o lui Cristos.

Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 10,17–11,2

Fraţilor, ¹⁷ cine vrea să se laude, să se laude în Domnul. ¹⁸ Căci pentru a recunoaşte misiunea cuiva nu-i de ajuns să se recomande el însuşi, ci trebuie să-l recomande Domnul. ^11,1 O, de-aţi putea suporta un pic de nebunie din partea mea! Dar, desigur, voi mă suportaţi. ² Eu simt pentru voi un fel de gelozie, gelozia lui Dumnezeu, căci v-am logodit cu un singur mire; voi sunteţi mireasa feciorelnică şi sfântă pe care eu i-am prezentat-o lui Cristos.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 123,2-3.4-5.7b-8 (R.: 7a)

R.: Sufletul nostru a scăpat ca o pasăre din laţul vânătorului.

² De n-ar fi fost Domnul de partea noastră

când s-au năpustit oamenii peste noi,

³ aceştia ne-ar fi înghiţit de vii

în focul mâniei lor. R.

 

⁴ Ne-ar fi înecat apele,

ar fi trecut râurile peste sufletul nostru;

⁵ ar fi trecut peste sufletul nostru

valuri năprasnice. R.

 

^7b Laţul s-a rupt şi noi am scăpat.

⁸ Ajutorul nostru este în numele Domnului,

care a făcut cerul şi pământul. R.

 

ALELUIA Mt 10,32

(Aleluia) Dacă cineva dă mărturie despre mine înaintea oamenilor,

şi eu voi da mărturie despre el

înaintea Tatălui meu care este în ceruri. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Să nu vă temeţi de cei care ucid trupul.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,28-33

În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: ²⁸ „Să nu vă temeţi de cei care ucid trupul dar nu pot ucide sufletul. Temeţi-vă mai curând de acela care poate să piardă şi sufletul şi trupul în Gheenă. ²⁹ Nu se vând oare două vrăbii pe un ban? Şi totuşi nici una dintre ele nu cade la pământ fără voia Tatălui vostru. ³⁰ Cât despre voi, până şi firele de păr de pe cap vă sunt numărate. ³¹ Deci nu vă temeţi: voi valoraţi mai mult decât toate vrăbiile din lume. ³² Dacă cineva dă mărturie despre mine înaintea oamenilor, şi eu voi da mărturie despre el înaintea Tatălui meu care este în ceruri; ³³ şi pe cel care mă va renega înaintea oamenilor, îl voi renega şi eu înaintea Tatălui meu care este în ceruri”.

Cuvântul Domnului

2Cor 10,17B11,2; Ps 123; Mt 10,28-33

 

Rugăciunea colectei cere milostivirea Domnului „prin mijlocirea sfintei Agata care străluceşte în Biserică pentru gloria fecioriei şi a martiriului”. Martirul se dăruieşte lui Cristos pentru a ajunge la Dumnezeu prin sacrificiul vieţii; fecioria nu are sens decât în dăruirea de sine. Fără aceasta, ar putea fi un fel de egoism: a voi să ţii totul pentru tine. Se pot întâlni multe tinere care nu vor să se dăruiască, vor să-şi menţină întreaga independenţă pentru a-şi organiza viaţa după ideile lor şi chiar după propriile capricii: fizic sunt fecioare, dar de o feciorie care nu are sens şi care se reduce la o manifestare a egoismului.

Fecioria creştină este altceva: este dăruire de sine faţă de Domnul, renunţare la sine pentru a trăi doar pentru el.

În prima lectură, Paul compară comunitatea cu o fecioară castă pe care el o prezintă Domnului şi fecioria consacrată este cu adevărat imagine a Bisericii pe care Domnul o doreşte înaintea sa curată, fără pată, fără zbârcitură, aşa cum Paul scrie în Scrisoarea către Efeseni. Una dintre bucuriile rezervate fecioriei creştine este aceea de a fi o părticică din realizarea idealului pe care Cristos l-a voit pentru Biserica sa.

În textul paulin pe care îl citim astăzi, fecioria este asociată sfatului împotriva orgoliului, care pune bine în evidenţă că fecioria nu poate niciodată să fie o complăcere de sine, ci trebuie să fie trăită în raport profund cu Domnul.

La drept vorbind, sfatul: „Cine vrea să se laude, să se laude în Domnul” aparţine contextului precedent, dar se poate aplica foarte bine şi fecioriei creştine. E un sfat care îi stă la inimă sfântului Paul, care arată că vede ceea ce este esenţial în credinţă.

În Scrisoarea către Romani, el explică faptul că Dumnezeu a realizat mântuirea în Cristos, şi nu prin faptele legii, de aceea, nimeni nu poate să se mândrească înaintea lui. Toată mândria noastră, tot orgoliul nostru este în Domnul.

Acest lucru îl spunea deja profetul Ieremia: „Cel înţelept nu se preamăreşte cu propria înţelepciune, nici cel puternic cu propria tărie, nici cel bogat cu bogăţia sa. Singura glorie este cunoaşterea Domnului”, adică raportul cu el. Sfântul Paul reia acest gând într-o expresie şi mai densă: „Cine vrea să se laude, să se laude în Domnul!”

A pune toată mândria în Domnul este un motiv de profundă bucurie: „Ceea ce am făcut bine, bun am făcut cu Domnul”. Orice facem de unul singur este întotdeauna plin de imperfecţiuni, dar dacă facem uniţi cu Domnul, facem în iubire şi iubirea desăvârşeşte.

Putem, deci, să ne mândrim: să ne mândrim pentru raportul nostru cu Domnul, pentru unirea noastră cu misterul său. Paul va spune în această scrisoare: „Mă voi lăuda de bunăvoie cu slăbiciunile mele, ca să rămână în mine puterea lui Cristos”.

Ne mândrim cu unirea noastră cu misterul pătimirii şi învierii lui Isus: este o mândrie lipsită de orice orgoliu, deoarece este întemeiată pe unirea cu Cristos în umilirea sa, pentru a fi uniţi cu el în glorie.

Aşa au trăit sfânta Agata şi alte martire fecioare, într-o feciorie dăruită lui Cristos în iubirea lui, în încrederea faţă de el şi puterea lui.

Să-i cerem Domnului să avem curajul de a ne mândri numai în el, de a accepta toate evenimentele numai în această lumină, adică să le vedem nu din perspectiva intereselor noastre, ci pentru posibilitatea pe care ni le oferă de a fi tot mai profund uniţi cu suferinţele şi biruinţa lui Cristos.