en-USro-RO

| Login
19 octombrie 2018

Calendarul zilei

Vineri, 19 octombrie 2018

Sfintii zilei
Ss. Paul al Crucii, pr. *; Ioan de Brébeuf, pr. și îns., m. *; Ioel, profet
Liturghierul Roman
Vineri din sãptãmâna a 28-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde (alb, roșu), IV
Lectionar
Ef 1,11-14: Noi mai dinainte am sperat în Cristos și voi ați fost însemnați cu sigiliul în Duhul Sfânt.
Ps 32: Fericit este poporul pe care Domnul și l-a ales ca moștenire.
Lc 12,1-7: Chiar și firele de pãr de pe capul vostru, toate sunt numãrate.

Meditatia zilei
Vineri din sãptãmâna a 28-a de peste an

 

Sfintii zilei

Ss. Paul Miki şi îns., m. **; Doroteea şi Teofil, m.

 Liturghierul Roman

 

DUMINICA A IV-A DE PESTE AN

Ant. la intrare
Mântuieşte-ne, Doamne, Dumnezeul nostru,
şi adună-ne dintre neamurile păgâne,
ca să preamărim numele tău cel sfânt
şi să ne mândrim lăudându-te pe tine! Ps 105,47

RUGĂCIUNEA ZILEI
Doamne Dumnezeul nostru,
dă-ne, te rugăm, harul,
să te adorăm cu suflet neîmpărţit
şi să-i iubim pe toţi oamenii cu iubirea ta.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR

D
oamne, noi aducem pe altarul tău darurile slujirii noastre:
primeşte-le, te rugăm, cu bunătate
şi transformă-le în sacramentul răscumpărării noastre.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
Fă să strălucească faţa ta peste slujitorul tău
şi mântuieşte-mă în îndurarea ta;
Doamne, să nu fiu făcut de ruşine, căci am strigat spre tine! Cf. Ps 30,17-18

sau:

Fericiţi cei săraci în duh,
pentru că a lor este împărăţia cerurilor.
Fericiţi cei blânzi, pentru că ei vor moşteni pământul. Mt 5,3-4


DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Întăriţi cu sacramentul răscumpărării noastre,
te rugăm, Doamne,
ca acest izvor de mântuire veşnică
să sporească necontenit în noi credinţa adevărată.
Prin Cristos, Domnul nostru.

 

Lectionar

LECTURA I

Eu trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci în mine trăieşte Cristos.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Galateni 2,19-20

Fraţilor, 19 prin Legea lui Moise, am încetat să mai trăiesc pentru Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu. 20 Am fost răstignit împreună cu Cristos pe cruce. Eu trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Această viaţă, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi s-a dat pe sine însuşi pentru mine.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 125,1-2ab.2cd-3.4-5.6 (R.: 5)

R.: Cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu bucurie.

1 Când Domnul a întors pe locuitorii Sionului din robie

ni se părea că visăm.

2ab Atunci gura ni s-a umplut de strigăte de bucurie

şi buzele de cântări de veselie. R.

 

2cd Atunci se spunea între neamuri:

„Lucruri mari a făcut Domnul pentru ei”.

3 Într-adevăr, mari lucruri a făcut Domnul pentru noi;

ne e plină inima de bucurie. R.

 

4 Întoarce, Doamne, robia noastră

după cum întorci apele în ţinutul de miazăzi.

5 Cei ce seamănă cu lacrimi

vor secera cu veselie. R.

 

6 Cel care merge plângând

când aruncă sămânţa,

se întoarce cu veselie

când îşi strânge snopii. R.

 

ALELUIA Mt 28,19a.20b

(Aleluia) Mergeţi, învăţaţi toate popoarele, spune Domnul;

eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacurilor. (Aleluia)

EVANGHELIA

Mergeţi, învăţaţi toate popoarele.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 28,16-20

În acel timp, cei unsprezece apostoli au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise lor Isus să meargă. 17 Când l-au văzut, s-au aruncat la pământ, deşi unii dintre ei erau în îndoială. 18 Isus s-a apropiat de ei şi le-a spus aceste cuvinte: „Mi s-a dat toată puterea în cer şi pe pământ. 19 Aşadar, mergeţi şi învăţaţi toate popoarele, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, 20 învăţaţi-le să păzească toate câte vi le-am poruncit vouă şi iată, eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor. Amin”.

Cuvântul Domnului

 

 Meditatia zilei

Gal 2,19-20; Ps 125; Mt 28,16-20

 

Psalmul responsorial care vorbeşte despre lacrimi şi despre bucurie nu este foarte adaptat pentru martirii japonezi, pentru că ei nu au semănat cu lacrimi, ci cu bucurie. În cele ce se relatează despre ei, admirabil este însuşi faptul că feţele lor iradiau de bucurie în timp ce se îndreptau spre supliciu. Paul Miki, după ce a fost condamnat împreună cu ceilalţi, i-a scris cu multă simplitate unuia dintre superiorii Societăţii lui Isus: „Am fost condamnaţi la răstignire, dar nu vă preocupaţi pentru noi, deoarece suntem mângâiaţi în Domnul. Avem doar o singură dorinţă, aceea ca, mai înainte de a ajunge la Nagasaki, să putem întâlni un părinte din Societate pentru a ne putea mărturisi, pentru a putea participa la Liturghie şi pentru a primi Euharistia. Aceasta este singura noastră dorinţă”.

Vedem în aceasta bucuria speranţei bazată pe credinţa care aduce roade în caritate. Evident că numai credinţa putea fi fundamentul marii lor bucurii, pe care au manifestat-o chiar şi pe cruce. A fi răstignit împreună cu Cristos era pentru ei cea mai mare onoare, deoarece ei credeau cu toată inima lor că Isus Cristos s-a dat pe sine pentru ei, pentru mântuirea lor.

„Fiul lui Dumnezeu m-a iubit şi s-a dat pe sine însuşi pentru mine”. Crucea apare în credinţă ca şi culmea iubirii lui Cristos şi a iubirii pe care noi putem să i-o arătăm lui. În această credinţă, ei erau plini de speranţă şi de bucurie.

Speranţa lor era nu recompensa, ci martiriul: ei sperau că Isus îi va susţine până la moarte şi le va permite să-şi ofere viaţa cu o iubire fără margini. Gândul de a-l imita dându-şi viaţa pentru alţii era motiv de mare bucurie.

Pentru a comenta martiriul lor s-ar putea lua cuvintele din Scrisoarea întâi a sfântului Petru: „Daţi socoteală cu bunătate şi respect pentru speranţa care se află în voi” (1Pt 3,15-16). De pe înălţimea crucii, Paul Miki continua să-l predice pe Cristos şi să dea mărturie în favoarea speranţei sale. El le spunea celor prezenţi: „Eu sunt japonez ca şi voi, nu sunt un străin şi numai din cauza credinţei mele în Cristos am fost condamnat. În situaţia extremă în care mă aflu, puteţi crede în sinceritatea mea. Nu doresc în nici un fel să vă înşel şi vă declar că nu există cale de mântuire decât în credinţa faţă de Cristos”. Şi continua să arate că numai credinţa şi speranţa le umpleau inima de dragoste arzătoare: „Cristos vrea să iertăm celui care ne face rău şi să ne rugăm pentru el. Eu, deci, îi iert pe toţi cei ce au contribuit la moartea noastră şi le doresc să se convertească, pentru ca şi ei să se mântuiască”.

Şi toţi însoţitorii săi se bucurau şi cântau, rugându-se de pe înălţimea crucii.

Ne putem gândi că uneori este mai dificil să fim bucuroşi în circumstanţele obişnuite ale vieţii decât în cele extraordinare, în care harul ne susţine într-un mod special. Dar avem alte exemple spre a lumina viaţa noastră cotidiană. Tocmai pentru viaţa cotidiană ne spune sfântul Paul: „Eu sunt răstignit cu Cristos şi nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine”. Crucea lui Cristos dădea sens numeroaselor dificultăţi ale fiecărei zile: el însuşi vorbeşte despre încercările atât de umilitoare care se abăteau asupra lor.

Dar în credinţă el vedea sensul profundei uniri cu Cristos, şi era bucuros în speranţă, răbdător în încercări şi îi învăţa pe toţi creştinii această cale a bucuriei.

Să-i cerem Domnului să ne ajute să ajungem la aceeaşi unire vitală cu el, pe care o vedem în viaţa acestor martiri, dar şi în viaţa atâtor sfinţi