en-USro-RO

| Login
19 octombrie 2018

Calendarul zilei

Vineri, 19 octombrie 2018

Sfintii zilei
Ss. Paul al Crucii, pr. *; Ioan de Brébeuf, pr. și îns., m. *; Ioel, profet
Liturghierul Roman
Vineri din sãptãmâna a 28-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde (alb, roșu), IV
Lectionar
Ef 1,11-14: Noi mai dinainte am sperat în Cristos și voi ați fost însemnați cu sigiliul în Duhul Sfânt.
Ps 32: Fericit este poporul pe care Domnul și l-a ales ca moștenire.
Lc 12,1-7: Chiar și firele de pãr de pe capul vostru, toate sunt numãrate.

Meditatia zilei
Vineri din sãptãmâna a 28-a de peste an

 

Sfintii zilei

Sf. Richard, rege; Fer. Ana Maria Adorni, călug.

 Liturghierul Roman

 

DUMINICA A IV-A DE PESTE AN

Ant. la intrare
Mântuieşte-ne, Doamne, Dumnezeul nostru,
şi adună-ne dintre neamurile păgâne,
ca să preamărim numele tău cel sfânt
şi să ne mândrim lăudându-te pe tine! Ps 105,47

RUGĂCIUNEA ZILEI
Doamne Dumnezeul nostru,
dă-ne, te rugăm, harul,
să te adorăm cu suflet neîmpărţit
şi să-i iubim pe toţi oamenii cu iubirea ta.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR

D
oamne, noi aducem pe altarul tău darurile slujirii noastre:
primeşte-le, te rugăm, cu bunătate
şi transformă-le în sacramentul răscumpărării noastre.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
Fă să strălucească faţa ta peste slujitorul tău
şi mântuieşte-mă în îndurarea ta;
Doamne, să nu fiu făcut de ruşine, căci am strigat spre tine! Cf. Ps 30,17-18

sau:

Fericiţi cei săraci în duh,
pentru că a lor este împărăţia cerurilor.
Fericiţi cei blânzi, pentru că ei vor moşteni pământul. Mt 5,3-4


DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Întăriţi cu sacramentul răscumpărării noastre,
te rugăm, Doamne,
ca acest izvor de mântuire veşnică
să sporească necontenit în noi credinţa adevărată.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

Prima trimitere a ucenicilor
Misiunea celor 12 este fundamental caracterizată de sărăcie, ca semn al totalei dăruiri pentru Isus care îi trimite şi pentru mesajul de predicat (care are drept conţinut venirea împărăţiei lui Dumnezeu şi convertirea). În această situaţie, responsabilitatea unui eventual refuz poate să cadă numai pe aceia care nu i ascultă.

LECTURA I

V-aţi apropiat de Muntele Sionului şi de cetatea Dumnezeului celui viu.

Citire din Scrisoarea către Evrei 12,18-19.21-24

Fraţilor, 18 când v-aţi apropiat de Dumnezeu, nu exista nimic material, ca la muntele Sinai: nici focul care arde, nici nor, nici întuneric, nici vijelie, 19 nici sunet de trompetă, nici acel glas înspăimântător, pe care fiii lui Israel au cerut să nu-l mai audă. 21 Priveliştea era atât de înfricoşătoare, încât Moise a spus: „Sunt îngrozit şi mă cutremur”. 22 Voi însă v-aţi apropiat de Muntele Sionului şi de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul ceresc, de miile de îngeri în mare sărbătoare 23 şi de comunitatea primilor născuţi ale căror nume sunt scrise în ceruri; v-aţi apropiat de Dumnezeu, judecătorul a toată omenirea, de sufletele celor drepţi, ajunşi la desăvârşire. 24 V-aţi apropiat de Isus, mijlocitorul noii alianţe, şi de sângele său vărsat pentru oameni, mai grăitor decât acela al lui Abel.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 47,2-3a.3b-4.9.10-11 (R.: cf. 10)

R.: Mare este Domnul, nesfârşită este mila lui.

2 Domnul este mare şi lăudat de toţi

în cetatea Dumnezeului nostru.

3a Muntele sfânt, înalt şi frumos

este bucuria întregului pământ. R.

 

3b Muntele Sionului, aşezat în partea de miazănoapte,

este cetatea marelui împărat.

4 Dumnezeu este cunoscut în casele lui împărăteşti,

el s-a dovedit ca un turn bine întărit. R.

 

9 Tot ce am auzit spunându-se,

am văzut în cetatea Domnului oştirilor,

în cetatea Dumnezeului nostru;

Dumnezeu o va întări pentru totdeauna. R.

10 Ne amintim de bunătatea ta, Dumnezeule,

înăuntrul lăcaşului tău!

11 Ca şi numele tău, Dumnezeule,

slava ta se întinde până la marginile pământului;

dreapta ta este plină de îndurare. R.


ALELUIA Mc 1,15

(Aleluia) Împărăţia lui Dumnezeu este aproape, spune Domnul;

întoarceţi-vă la Dumnezeu şi credeţi în evanghelie. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Prima trimitere a ucenicilor.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 6,7-13

În acel timp, 7 Isus i-a chemat pe cei doisprezece şi, pentru prima oară, i-a trimis doi câte doi: el le-a dat putere asupra duhurilor rele 8 şi le-a poruncit să nu ia nimic pentru drum, decât doar un baston. Să nu aibă nici pâine, nici sac cu provizii, nici bani la cingătoare. 9 Să fie încălţaţi numai cu sandale şi să nu îmbrace două tunici. 10 Şi le-a mai spus: „Când intraţi într-o casă, rămâneţi acolo până la plecarea voastră din acea localitate. 11 Şi dacă într-o localitate nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, plecaţi mai departe scuturând praful de pe picioarele voastre ca o mărturie împotriva lor. 12 Cei doisprezece au plecat, au predicat oamenilor că trebuie să se convertească, 13 au scos mulţi diavoli, au uns pe mulţi bolnavi cu untdelemn şi i-au vindecat.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Evr 12,18-19.21-24; Ps 47; Mc 6,7-13

 

Sfântul Marcu, vorbind despre alegerea celor doisprezece, spune că Isus i-a chemat ca „să stea cu el” şi pentru „a-i trimite”. Aceste expresii sunt contradictorii şi, în acelaşi timp, complementare: a sta în intimitatea sa şi a propovădui mesajul său.

Prima lectură insistă asupra privilegiului de a fi intrat în intimitatea divină: „Voi v-aţi apropiat de muntele Sion şi de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul ceresc, de miile de îngeri în mare sărbătoareY de sufletele celor drepţi, ajunşi la desăvârşire” şi, mai presus de toate, „de mijlocitorul noii alianţe”, de Isus. Şi aceasta trezeşte bucuria, pentru că suntem făcuţi pentru această comuniune, pentru această pace, pentru această iubire luminoasă.

În primul rând, în celebrarea Euharistiei trebuie să trăim acest mister, să profităm de prezenţa Mijlocitorului noii alianţe pentru a intra tot mai mult în ea şi pentru a-i primi roadele.

Dar plecând de la această intimitate, Dumnezeu ne trimite la alţii: „Pentru prima oară i-a trimis doi câte doiY„. Dacă voim un raport cu alţii fără contactul cu Domnul, viaţa noastră nu este autentică, dăruirea noastră este goală; dacă gândim că putem trăi în intimitate cu el fără să ne preocupăm de alţii, trăim în egoism, şi nu în adeziunea faţă de Domnul.

Pentru a fi o viaţă de iubire, viaţa creştinului trebuie să aibă acelaşi dinamism al lui Cristos, să fie adică o mişcare de iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţi.