LECTURA I

Dumnezeul păcii care l-a înviat din morţi pe Isus, păstorul prin excelenţă, să vă întărească cu tot ce este bun.

Citire din Scrisoarea către Evrei 13,15-17.20-21

Fraţilor, ¹⁵ în orice împrejurare să-i oferim lui Dumnezeu, prin Isus, o jertfă de laudă, adică un act de credinţă, care iese de pe buzele noastre, în cinstea numelui său. ¹⁶ Nu uitaţi că trebuie să fiţi darnici, să împărţiţi cu alţii bunurile voastre, căci astfel de jertfe îi plac Domnului. ¹⁷ Fiţi încrezători faţă de cei care vă conduc şi ascultaţi de ei, căci ei sunt puşi pentru a veghea asupra sufletelor voastre şi vor fi traşi la răspundere; astfel, ei îşi vor îndeplini misiunea cu bucurie, fără a avea de ce se plânge, ceea ce nu va fi decât spre folosul vostru. ²⁰ Dumnezeul păcii care l-a înviat din morţi pe Domnul nostru Isus, păstorul cel mare al oilor în sângele alianţei veşnice, acest Dumnezeu ²¹ să vă întărească cu tot ce este bun, ca să împliniţi voinţa lui; el să realizeze în voi ceea ce este plăcut în ochii lui, prin Isus Cristos, căruia să-i fie slavă în vecii vecilor. Amin.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 22,1-3a.3b-4.5.6 (R.: 1)

R.: Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.

¹ Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic!

² El mă conduce la păşuni verzi

şi mă îndreaptă spre ape liniştite,

^3a îmi întăreşte sufletul. R.

 

^3b Mă călăuzeşte pe cărări drepte pentru cinstea numelui său.

⁴ Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,

nu mă tem de nici un rău, căci tu eşti cu mine,

toiagul şi nuiaua ta mă apără. R.

 

⁵ Tu îmi întinzi masă în faţa duşmanilor mei,

îmi ungi capul cu untdelemn

şi paharul meu mă umple de bucurie. R.

 

⁶ Fericirea şi îndurarea mă vor însoţi

în toate zilele vieţii mele

şi voi locui în casa Domnului

până la sfârşitul zilelor mele. R.

ALELUIA In 10,27

(Aleluia) Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc pe ele şi ele mă urmează. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Erau ca nişte oi fără păstor.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 6,30-34

În acel timp, ³⁰ întorşi din prima lor misiune, apostolii s-au adunat în jurul lui Isus şi i-au povestit tot ce au făcut şi au învăţat. ³¹ El le-a spus: „Veniţi într-un loc retras, ca să fim singuri şi odihniţi-vă puţin”. Căci era aşa de multă lume care venea şi pleca încât ei nu aveau timp nici să mănânce. ³² Au plecat deci cu barca într-un loc retras ca să fie singuri. ³³ Lumea i-a văzut îndepărtându-se şi mulţi i-au recunoscut. Atunci din toate cetăţile au alergat pe jos într-acolo şi au ajuns înaintea lor. ³⁴ Coborându-se din barcă, Isus a văzut o mulţime numeroasă şi a fost cuprins de mare milă faţă de ei, pentru că erau ca nişte oi fără păstor. Atunci a început să-i înveţe îndelung.

Cuvântul Domnului

Evr 13,15-17.20-21; Ps 22; Mc 6,30-34

 

Întotdeauna este o bucurie să ne gândim la faptul că Isus ne-a dat-o ca mamă pe propria sa mamă: ştim câtă mângâiere şi cât curaj ne dă acest fapt în viaţa spirituală. Astăzi terminăm Scrisoarea către Evrei şi găsim o ultimă şi importantă învăţătură, pe care o putem primi ca şi cum ne-ar fi dată de Maria, care, desigur, ne-ar spune aceleaşi lucruri.

„În orice împrejurare, să-i oferim lui Dumnezeu, prin Isus, o jertfă de laudă”. Sufletul nostru ar trebui să fie întotdeauna într-o atitudine de laudă şi de mulţumire, şi prin aceasta trebuie să avem conştiinţa marilor daruri pe care Dumnezeu ni le oferă mereu prin Isus.

O dată convinşi de aceasta, recunoştinţa ne împinge să împlinim cu bucurie şi alte sacrificii pe care autorul scrisorii ni le recomandă. Iată-le: „Nu uitaţi că trebuie să fiţi darnici, să împărţiţi cu alţii bunurile voastre, căci astfel de jertfe îi plac Domnului”. E sacrificiul carităţii fraterne, în continua deschidere faţă de alţii pentru a face bine, a ajuta, pentru a împărţi cu ei ceea ce avem. În acest fel, noi continuăm oferta lui Cristos în realitatea vieţii noastre, ba chiar el însuşi e cel ce continuă să se ofere prin noi.

„Fiţi încrezători faţă de cei care vă conduc şi ascultaţi de ei, căci ei sunt puşi pentru a veghea asupra sufletelor voastre şi vor fi traşi la răspundere”. Uneori este greu să asculţi, să te supui, dar calea adevăratei carităţi şi a unităţii este aceasta, nu există alta. Atitudinea de fond în această ascultare este supunerea faţă de Dumnezeu, prin conducătorii care ne-au fost daţi.

Dacă trăim astfel, Dumnezeul păcii va desăvârşi tot binele pe care îl facem prin Isus, Domnul nostru, care va acţiona în noi prin voinţa sa. Aşa cum el a împlinit în sine voinţa Tatălui, noi putem să o împlinim prin el, şi astfel, să aflăm pacea, bucuria, caritatea deplină. În toate acestea, Maria este călăuza noastră, ea, care i-a oferit mereu lui Dumnezeu o jertfă de laudă, ea, care îi iubeşte ca o mamă pe toţi oamenii, ea, întotdeauna umila servitoare a Domnului, complet supusă voinţei sale.