en-USro-RO

| Login
15 august 2018

Calendarul zilei

Miercuri, 15 august 2018

Sfintii zilei
ADORMIREA MAICII DOMNULUI
Ss. Tarciziu, m.; Iacint, pr.; Stanislau Kostka, cãlug.
Liturghierul Roman
† ADORMIREA MAICII DOMNULUI
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefațã proprie
alb, P
Lectionar
Ap 11,19a;12.1-6a.10ab: O Femeie îmbrãcatã în soare; ea avea luna sub picioarele ei.
Ps 44: Regina stã la dreapta ta, împodobitã cu aur de Ofir.
1Cor 15,20-27a: Cel dintâi va învia Cristos, dupã aceea, cei care sunt ai lui Cristos.
Lc 1,39-56: Cel Puternic mi-a fãcut lucruri mari. I-a înãlțat pe cei umili.
Meditatia zilei
† ADORMIREA MAICII DOMNULUI

 

Sfintii zilei

Sf. Fc. Maria de la Lourdes *

 Liturghierul Roman

 

DUMINICA A V-A DE PESTE AN

Ant. la intrare
Veniţi să ne închinăm lui Dumnezeu
şi să ne plecăm în faţa Domnului, creatorul nostru;
căci el este Domnul, Dumnezeul nostru! Ps 94,6-7

RUGĂCIUNEA ZILEI
Te rugăm, Doamne,
să veghezi cu grijă neobosită asupra familiei tale;
păstreaz-o sub ocrotirea ta, căci harul tău este singura ei speranţă.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Doamne, Dumnezeul nostru,
tu ai creat pâinea şi vinul,
ca, în slăbiciunea noastră, să ne fie întărire:
te rugăm, ca ele să devină pentru noi sacrament de viaţă veşnică.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
Să-l lăudăm pe Domnul pentru îndurarea lui,
pentru faptele lui minunate în folosul oamenilor,
căci el a potolit setea sufletului însetat
şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând. Cf. Ps 106,8-9

sau:

Fericiţi cei care plâng, pentru că ei vor fi consolaţi;
fericiţi cei cărora le e foame şi sete de dreptate,
căci ei se vor sătura. Mt 5,5-6

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Dumnezeule, tu ai voit să ne împărtăşim cu toţii
din aceeaşi pâine şi din acelaşi potir.
Dă-ne, te rugăm, harul, să trăim astfel încât, uniţi în Cristos,
să aducem roade cu bucurie pentru mântuirea lumii.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

Ziua Mondială a Bolnavului (a XXI a) (în Dieceza de Iaşi în ziua de 13 mai)
Săracii şi marginalizaţii îl urmează pe Isus. Îşi pun speranţa în el şi caută sănătatea. Trebuie amintit că pentru evrei boala avea şi o semnificaţie religioasă: într un fel era considerată ca o consecinţă a păcatului. Sănătatea sau neputinţa depăşeau simplul ambient fizic sau medical şi făceau parte din misterul lui Dumnezeu.

LECTURA I

Dumnezeu a zis şi s-a făcut întocmai.

Citire din cartea Genezei 1,1-19

1 La început Dumnezeu a creat cerul şi pământul. 2 Pământul era pustiu şi gol. Deasupra abisului era întuneric şi Duhul lui Dumnezeu plutea deasupra apelor. 3 Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi s-a făcut lumină. 4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. 5 Dumnezeu a numit lumina „zi”, iar întunericul l-a numit „noapte”. A fost o seară, apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi. 6 Dumnezeu a zis: „Să fie o boltă între ape, care să despartă apele de ape”. 7 Dumnezeu a făcut bolta şi a despărţit apele care sunt sub boltă de cele care sunt deasupra bolţii. Şi aşa a fost. 8 Dumnezeu a numit bolta „cer”. A fost o seară, apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua. 9 Dumnezeu a zis: „Să se strângă la un loc apele care sunt sub cer şi să se arate uscatul”. Şi aşa a fost. 10 Dumnezeu a numit uscatul „pământ”, iar apele adunate le-a numit „mare”. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta este bun. 11 Apoi Dumnezeu a zis: „Pământul să producă verdeaţă, ierburi purtând sămânţă şi pomi roditori care să facă după soiul lor, fructe, purtând în ele sămânţa lor”. Şi aşa a fost. 12 Pământul a produs verdeaţă, ierburi purtând sămânţă după soiul lor, şi pomi roditori care fac, după soiul lor, fructe, purtând în ele sămânţa lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta este bun. 13 A fost o seară, apoi o dimineaţă. Aceasta a fost ziua a treia. 14 Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători pe întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne, care să arate sărbătorile, zilele şi anii, 15 şi să strălucească pe întinderea cerului şi să lumineze pământul”. Şi aşa a fost. 16 Dumnezeu a făcut doi luminători mari: luminătorul mai mare ca stăpânitor al zilei şi luminătorul mai mic ca stăpânitor al nopţii, precum şi stelele. 17 Dumnezeu i-a aşezat pe întinderea cerului ca să lumineze pământul, 18 să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 19 A fost o seară, apoi o dimineaţă. Aceasta a fost ziua a patra.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 103,1-2a.5-6.10 şi 12.24 şi 35c (R.: 31b)

R.: Să se bucure Domnul de lucrările sale.

1 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!

Doamne, Dumnezeule, tu eşti nemărginit de mare,

tu eşti înveşmântat în strălucire şi măreţie!

2a Tu te îmbraci cu o haină de lumină. R.

 

5 Tu ai aşezat pământul pe temeliile sale,

ca niciodată să nu se clatine.

6 Tu l-ai acoperit cu ape, cum l-ai acoperi cu o haină;

chiar munţii stăteau sub ape. R.

 

10 Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi,

şi ele se strecoară printre munţi.

12 Păsările cerului locuiesc pe maluri,

şi glasurile lor răsună printre ramuri. R.

 

24 Cât de numeroase sunt lucrările tale, Doamne:

toate le-ai făcut cu înţelepciune;

pământul este plin de creaturile tale.

35c Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! R.

ALELUIA Mt 4,23

(Aleluia) Isus predica evanghelia despre împărăţia lui Dumnezeu şi-i vindeca pe cei bolnavi şi suferinzi. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Toţi cei care îl atingeau se vindecau.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 6,53-56

În acel timp, 53 Isus şi ucenicii săi, traversând lacul, au ajuns la Genezaret şi au tras la mal. 54 Cum au coborât din barcă, oamenii l-au şi recunoscut pe Isus; 55 din întregul ţinut alergau la el şi aduceau bolnavii, pe tărgi, acolo unde auzeau că se află el. 56 În toate locurile în care ajungeau, în cetăţi, în sate sau în cătune, îi aduceau pe bolnavi în pieţe şi îl rugau să le permită să-i atingă măcar poala hainei lui. Şi toţi cei care îl atingeau se vindecau.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Gen 1,1-19; Ps 103; Mc 6,35-36

 

Întotdeauna este util să recitim aceste pagini din Cartea Genezei, care ne vorbesc despre Dumnezeu creator, despre marile opere ale lui Dumnezeu, şi să ne umplem de un sentiment de admiraţie. Ştim că Biblia nu pretinde să explice în mod ştiinţific cum a fost creată lumea; este o istorie religioasă care vorbeşte despre toate creaturile, care spune că toate creaturile vin de la Dumnezeu, din cuvântul lui Dumnezeu care le-a creat. Este evident, chiar la o simplă lectură, că scriitorul biblic este plin de admiraţie pentru opera lui Dumnezeu. Şi admiraţia noastră, la distanţă de milenii, trebuie să fie şi mai mare, deoarece omul de astăzi a înţeles încă mai mult din măreţia universului. Desigur, autorul Cărţii Genezei nu ştia că luna este la o distanţă de patru sute de mii de kilometri de pământ, noi o ştim. El ignora că aştrii se găsesc la distanţe de neimaginat, de mii de ani-lumină. Universul are o imensitate aproape incalculabilă, se descoperă mereu noi aştri: stele, Calea Lactee, galaxii noiY Această măreţie, în schimb, noi o cunoaştem şi este o revelaţie, nu suficientă, dar importantă, a lui Dumnezeu. Dumnezeu se revelează în creaţie, cum o spune sfântul Paul şi, mai înainte de el, o spune Cartea Înţelepciunii. Şi este bine pentru noi să ne întoarcem la această admiraţie pentru operele lui Dumnezeu, nu numai în faţa marilor revelaţii ale universului, ci şi înaintea celor mici, care sunt atât de frumoase. Se spune că sfântul Ignaţiu, care nu era desigur un sfânt prea sentimental, se emoţiona foarte mult în faţa unei floricele gândindu-se la Dumnezeu Creatorul. În relatarea biblică există o expresie care se repetă: „Şi Dumnezeu a văzut că toate erau bune”. Un creştin are o viziune optimistă despre creaţie, nu se fixează în lucrurile negative care există în lume, nu se plânge încontinuu de cele rele: el vede ansamblul care este creat de Dumnezeu, şi care este bun. Atâtea lucruri sunt bune, frumoase, splendide şi ne umplu de recunoştinţă, deoarece Dumnezeu le-a creat, pentru ca noi să fim înconjuraţi de minunile făcute de el.

Revelaţia este o revelaţie a luminii: „Dumnezeu este lumină”, toate operele sale sunt frumoase. Ştim B şi Cartea Genezei va relata acest lucru B că păcatul a distrus opera lui Dumnezeu, dar în mod fundamental ea rămâne bună, şi trebuie să amintim acest lucru. Astfel, la Liturghie ne bazăm pe lucrarea lui Dumnezeu pentru sacrificiul care se aduce. Mai întâi spunem: „Din bunătatea ta am primit această pâine şi acest vin”: aceasta este amintirea creaţiei. Apoi, în prefaţa acestei săptămâni: „Tu ai creat lumea în varietatea elementelor saleY„. Deci, noi primim lucrurile de la Dumnezeu şi numai după aceea le aducem şi i le prezentăm lui ca să le transforme şi să devină instrumente de har.

Să-i mulţumim adeseori lui Dumnezeu pentru opera creaţiei şi să ne simţim plini de recunoştinţă şi de mândrie pentru că suntem opera mâinilor sale.