en-USro-RO

| Login
20 iunie 2018

Calendarul zilei

Miercuri, 20 iunie 2018

Sfintii zilei
Fer. Margareta Ball, vãduvã, m.
Liturghierul Roman
Miercuri din sãptãmâna a 11-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde, III, PP
Lectionar
2Rg 2,1.6-14: Ilie s-a urcat spre cer într-un vârtej de vânt.
Ps 30: Domnul îi ocrotește pe cei care se încred în el.
Mt 6,1-6.16-18: Tatãl tãu, care vede în ascuns, te va rãsplãti.

Meditatia zilei
Miercuri din sãptãmâna a 11-a de peste an

 

Sfintii zilei

SS. CIRIL, călug. şi METODIU, ep., patroni ai Europei; Valentin, pr. m.

 Liturghierul Roman

14 februarie
SS. CIRIL şi METODIU

Ant. la intrare
Aceştia sunt oamenii sfinţi, prietenii lui Dumnezeu,
slăviţi pentru că au vestit adevărul dumnezeiesc.


Se spune Mărire.

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule,
care le-ai dăruit popoarelor slave lumina evangheliei
prin sfinţii fraţi Ciril şi Metodiu,
te rugăm, deschide inimile noastre
spre înţelegerea cuvintelor învăţăturii tale
şi fă din noi toţi poporul tău sfânt,
unit în trăirea si mărturisirea adevăratei credinţe.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Priveşte, Doamne,
darurile pe care le-am oferit maiestăţii tale
în sărbătoarea sfinţilor Ciril si Metodiu
şi fă ca ele să fie semnul unei umanităţi noi,
împăcate cu tine prin iubirea carităţii.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie

Ucenicii au plecat să predice evanghelia,
în timp ce Domnul lucra cu ei
şi le întărea cuvântul prin semnele care-i însoţeau. Cf. Mc 16,20

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Dumnezeule, părinte al tuturor neamurilor,
care ne faci părtaşi din aceeaşi pâine
şi din acelaşi Duh şi moştenitori ai ospăţului veşnic,
dăruieşte cu bunătate, în această sărbătoare a sfinţilor Ciril şi Metodiu,
harul ca mulţimea fiilor tăi, rămânând statornici în credinţă,
să construiască împreună împărăţia dreptăţii şi a păcii.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

Ciril şi Metodiu sunt apostolii Rusiei meridionale şi ai Moraviei. Născut la Salonic, Ciril (827 869) a făcut studii la Constantinopol. Împreună cu fratele său, Metodiu (825 885), un vechi funcţionar imperial, s a dus în Moravia pentru a propovădui credinţa. Au tradus Biblia şi textele liturgice în limba slavonă, scrise în alfabetul care mai târziu a fost numit “chirilic”. Fiind chemaţi la Roma, Ciril a murit acolo la 14 februarie 869; Metodiu a fost sfinţit episcop de Sirmium, apoi s a dus în Panonia, pe care a evanghelizat o. A murit la 6 aprilie 885 la Velehrad, în Cehia de astăzi. Ioan Paul al II lea i a proclamat patroni ai Europei, deoarece au ştiut să încultureze mesajul mântuirii încercând unitatea în pluralismul etnic.

LECTURA I

A văzut tot pământul biruinţa Dumnezeului nostru.

Citire din cartea profetului Isaia 52,7-10

7 Cât de plăcut este să vezi peste munţi paşii celui care vesteşte pacea, ai celui care aduce vestea cea bună, vestea mântuirii, să vezi pe crainicul care dă de ştire Sionului: „Dumnezeul tău este împărat!” 8 Ascultaţi glasul străjerilor, căci răsună chemarea lor; e un strigăt de bucurie; ei îl văd cu ochii lor pe Domnul care se întoarce în Sion. 9 Izbucniţi în strigăte de bucurie, voi, ruine ale Ierusalimului, căci Domnul mângâie pe poporul său şi răscumpără Ierusalimul. 10 Domnul şi-a arătat puterea braţului său în ochii tuturor popoarelor; de la un capăt la altul al pământului, toţi vor vedea mântuirea adusă de Dumnezeul nostru.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 95,1-2a.2b-3.7-8a.10 (R.: 3)

R.: Vestiţi tuturor popoarelor lucrările minunate ale Domnului.

1 Cântaţi Domnului un cântec nou!

Cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului!

2a Cântaţi Domnului, binecuvântaţi numele lui! R.

 

2b Vestiţi din zi în zi mântuirea lui.

3 Vestiţi neamurilor slava lui,

vestiţi tuturor popoarelor minunile sale. R.

 

7 Daţi Domnului, voi familiile popoarelor,

daţi Domnului slavă şi cinste!

8a Daţi Domnului slavă, preamăriţi numele său! R.

 

10 Spuneţi printre neamuri: „Domnul stăpâneşte!”

El a aşezat pământul pe temelii solide

ca să nu se clatine.

El va judeca popoarele cu dreptate. R.

ALELUIA Cf. Mt 10,7

(Aleluia) Împărăţia lui Dumnezeu este aproape, spune Domnul,

vestiţi pacea tuturor popoarelor. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Predicaţi evanghelia la toată făptura.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 16,15-20

În acel timp, Isus înviat s-a arătat celor unsprezece ucenici şi le-a spus: 15 „Mergeţi în lumea întreagă, predicaţi evanghelia la toată făptura. 16 Cine va crede şi va fi botezat se va mântui, iar cine va refuza credinţa va fi osândit. 17 Acestea sunt semnele care vor însoţi pe cei care cred: în numele meu vor alunga demoni; vor vorbi limbi noi; 18 chiar dacă vor bea otravă nu le va dăuna; peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi ei se vor vindeca”. 19 Domnul Isus, după ce le-a vorbit, s-a înălţat la cer şi şade de-a dreapta lui Dumnezeu. 20 Iar ei au plecat să predice pretutindeni. Domnul Isus lucra în ei şi întărea cuvântul prin semnele care urmau.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Is 52,7-10; Ps 95; Mc 16,15-20

 

Cele două lecturi de astăzi vorbesc despre evanghelizare în raport cu apostolatul sfinţilor Ciril şi Metodiu.

Textul lui Isaia vorbeşte deja despre „vestea cea bună” şi exprimă o mişcare centripetă faţă de Ierusalim; mesagerul anunţă pacea, „străjerii îl văd cu ochii lor pe Domnul care se întoarce în Sion”, toate popoarele privesc spre cetatea sfântă.

În evanghelie, mişcarea este inversă. Isus trimite apostolii în lume: „Mergeţi în lumea întreagă, predicaţi evanghelia la toată făpturaY Iar ei au plecat să predice pretutindeni”.

Există, deci, două dinamici diferite în Vechiul Testament, mântuirea este gândită ca o venire a naţiunilor spre Ierusalim, centrul lumii, pentru a urca pe muntele Domnului, care îi atrage pe toţi; în Noul Testament, Ierusalimul nu mai este centrul unităţii, „locul” unităţii este acum trupul lui Cristos înviat, prezent în mod misterios acolo unde sunt ucenicii săi. „Mergeţi în lumea întreagă”. Iată legea evanghelizării, evident, fără a pierde legătura cu Isus, locul unităţii tuturor celor care cred în el.

Problema pentru sfinţii Ciril şi Metodiu a fost tocmai aceea de a merge la alte popoare, în ciuda marilor dificultăţi, care nu priveau numai modul de a călători (erau, desigur, şi de acestea în sec. al IX-lea), dar şi dificultăţile de adresare către popoare care nu erau de cultură greacă sau latină, popoare slave.

Ciril şi Metodiu au fost pionierii a ceea ce astăzi se cheamă „înculturare”, adică traducerea credinţei în cultura ţării respective în locul impunerii propriei culturi. Ei au tradus Biblia în slavonă, au celebrat liturgia în limba slavonă, o îndrăzneală pentru care au fost denunţaţi la Roma de misionarii latini. Veniţi la papa pentru a se disculpa, au fost înţeleşi, aprobaţi de el, care, după moartea lui Ciril petrecută la Roma, în 14 februarie, Metodiu este consacrat episcop şi apoi retrimis în ţările slave să continue opera sa de evanghelizare.

Astăzi există mai multă cunoaştere în privinţa acestei probleme, care timp de mai multe secole a pricinuit neînţelegeri, condamnări şi întârzieri în evanghelizare. De acum înainte, se ţine cont de faptul că credinţa este separabilă de orice cultură şi trebuie să se înrădăcineze în fiecare dintre ele, ca un ferment care le impregnează de vestea evangheliei.

Dar problema priveşte nu numai popoarele diferite, ci şi generaţiile diferite: în cadrul fiecărei generaţii, credinţa cere să fie exprimată într-un mod nou.

Ea este întotdeauna aceeaşi, dar este ca un ferment de viaţă care tinde să crească şi să găsească întotdeauna forme noi pentru a înainta. Însuşi Isus a comparat evanghelia cu un grăunte de muştar care creşte, se transformă, devine copac.

Trebuie să fim preocupaţi să mergem noi spre alţii, şi nu să-i obligăm să se plieze pe obişnuinţele noastre, pe ceea ce credem noi că este mai bun.

Să mergem spre alţii aşa cum a venit Isus spre noi: făcându-se om, acceptând tot ceea ce este uman pentru a fi înţeles de oameni şi pentru a-i putea introduce în intimitatea sa.

Sfântul Paul ne spune că unitatea este posibilă numai în diversitate, adică acolo unde fiecare se poate exprima conform cu propria vocaţie şi se poate adapta celorlalţi pentru a forma un singur trup în diversitatea mădularelor. Să ne rugăm, deci, aşa: „Părinte ceresc, tu, care ne iubeşti pe fiecare dintre noi ca pe nişte fii şi vrei ca fiecare să exprime în mod personal misterul iubirii tale, dă-ne harul să primim pe fiecare frate al nostru aşa cum este el, ca să putem rămâne cu toţii în unitatea iubirii tale”.