en-USro-RO

| Login
15 august 2018

Calendarul zilei

Miercuri, 15 august 2018

Sfintii zilei
ADORMIREA MAICII DOMNULUI
Ss. Tarciziu, m.; Iacint, pr.; Stanislau Kostka, cãlug.
Liturghierul Roman
† ADORMIREA MAICII DOMNULUI
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefațã proprie
alb, P
Lectionar
Ap 11,19a;12.1-6a.10ab: O Femeie îmbrãcatã în soare; ea avea luna sub picioarele ei.
Ps 44: Regina stã la dreapta ta, împodobitã cu aur de Ofir.
1Cor 15,20-27a: Cel dintâi va învia Cristos, dupã aceea, cei care sunt ai lui Cristos.
Lc 1,39-56: Cel Puternic mi-a fãcut lucruri mari. I-a înãlțat pe cei umili.
Meditatia zilei
† ADORMIREA MAICII DOMNULUI

 

Sfintii zilei

Sf. Claudiu de la Colombière, pr.

 Liturghierul Roman

Vineri după Miercurea Cenuşii

Ant. la intrare
Ascultă-mă, Doamne, ai milă de mine!
Doamne, fii tu ajutorul meu! Ps 29,11

RUGĂCIUNEA ZILEI
Te rugăm, Dumnezeule preabun,
să ne însoţeşti fără încetare cu binecuvântarea ta
în timpul sfânt al Postului pe care l-am început,
pentru ca faptele noastre de pocăinţă
să fie săvârşite cu toată sinceritatea şi iubirea.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Îţi oferim, Doamne, jertfa acestui timp de post
şi te rugăm, ca, prin puterea ei,
inimile noastre să fie plăcute înaintea ta
şi tot mai generoase în înfrânare.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie

Arată-ne, Doamne, căile tale
şi învaţă-ne cărările tale. Ps 24,4

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

Dumnezeule atotputernic, te rugăm, dă-ne harul,
ca participarea la această taină sfântă
să ne cureţe de orice păcat
şi să ne pregătească să primim tămăduirea
pe care iubirea ta ne-o dăruieşte.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

Cel mai bun sacrificiu al adevăratului credincios este milostivirea. El ştie că postul fără iubire nu are valoare. Şi că a posti când de fapt trebuie să fie împreună – în sărbătoare – nu are sens. Ştie şi faptul că cea mai bună pocăinţă este a iubi şi a fi împreună, a lucra pentru pace şi pentru dreptate, a primi şi a îmbrăca pe cel sărac.

LECTURA I

Oare acesta este postul care-mi place?

Citire din cartea profetului Isaia 58,1-9a

Aşa vorbeşte Domnul: 1 „Strigă din toate puterile şi nu te opri, dă drumul glasului să sune ca o trâmbiţă, vesteşte poporului meu păcatele sale şi casei lui Iacob fărădelegile sale. 2 În fiecare zi mă caută şi vor să afle căile mele, ca un neam care ar fi înfăptuit dreptatea şi n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său. Ei mă întreabă despre legile dreptăţii şi vor să se apropie de Dumnezeu. Dar tot ei zic: 3 «Pentru ce să postim, dacă tu nu vezi? La ce să ne chinuim sufletul, dacă tu nu ţii seamă de lucrul acesta?» Dar iată că în zi de post voi vă lăsaţi în voia pornirilor voastre şi asupriţi crunt pe cei care trudesc pentru voi. 4 În timp ce postiţi, voi vă certaţi şi bateţi furioşi cu pumnul. Dacă vreţi ca strigătul vostru să se audă sus, nu mai postiţi ca până acum. Oare acesta este postul care-mi place? 5 Oare aceasta este ziua în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca un fir de papură şi să se culce pe sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului? 6 Iată postul care-mi place: rupe lanţurile nedreptăţii, dezleagă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi sfărâmă orice fel de jug; 7 împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; pe cel gol îmbracă-l şi nu întoarce spatele semenului tău. 8 Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi-ţi vei grăbi vindecarea; dreptatea ta îţi va merge înainte şi slava Domnului te va însoţi. 9a Atunci tu vei chema pe Domnul şi el îţi va răspunde, îl vei striga şi el îţi va zice: «Iată-mă!»”.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 50,3-4.5-6a.18-19 (R.: 19b)

R.: Inima căită şi smerită, Dumnezeule, n-o dispreţui.

3 Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate,

şi după mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegea mea.

4 Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea

şi curăţă-mă de păcatul meu. R.

 

5 Căci recunosc fărădelegea mea

şi păcatul meu stă pururi înaintea mea.

6a Numai împotriva ta am păcătuit

şi ce-i rău înaintea ta am săvârşit. R.

 

18 Dacă ai fi voit jertfe, ţi-aş fi adus,

dar arderile de tot nu-ţi sunt plăcute.

19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit,

inima căită şi smerită, Dumnezeule, n-o dispreţui. R.

 

VERS LA EVANGHELIE Am 5,14

Căutaţi binele şi nu răul,

ca să aveţi viaţă şi Domnul va fi cu voi.

 

EVANGHELIA

Vor veni zile când mirele nu va mai fi cu ei şi atunci vor posti.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,14-15

În acel timp, pe când Isus se afla în ţinutul Gherasenilor, 14 au venit la el ucenicii lui Ioan Botezătorul şi l-au întrebat: „Pentru ce noi şi fariseii postim deseori, iar ucenicii tăi nu postesc deloc?” 15 Isus le-a răspuns: „Pot oare nuntaşii să fie trişti câtă vreme mirele este cu ei? Vor veni zile când mirele nu va mai fi în mijlocul lor şi atunci vor posti”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Is 58,1-9; Ps 50; Mt 9,14-15

 

În orice efort ascetic şi în orice practică religioasă există un pericol: pericolul ca egoismul şi orgoliul să-şi găsească aici hrana lor. Se poate căuta propria perfecţiune, se poate căuta atingerea maximei perfecţiuni atât cât este posibilă înaintea lui Dumnezeu, se poate urmări urcarea pe culmi, dar fără vreo preocupare pentru alţii.

Religia rămâne separată de viaţa concretă, de relaţiile cu aproapele, ca şi cum ar fi un domeniu aparte, domeniu sacru: Dumnezeu şi eu, restul nu contează.

Deja Vechiul Testament ne pune în gardă în faţa acestei iluzii, şi cu atât mai mult Noul Testament. Şi Biserica, în timpul Postului Mare, care e un timp de angajare spirituală mai mare, de efort ascetic, reia textele Vechiului Testament pentru a conduce efortul nostru pe calea cea dreaptă: nu calea unei relaţii privilegiate cu Dumnezeu în dezinteres faţă de alţii, ci a progresului în relaţiile cu ceilalţi. Şi principalul raport este acela cu Isus: numai datorită lui putem găsi atitudinea corectă faţă de ceilalţi.

Postul creştin B ne sugerează evanghelia B este o relaţie cu pătimirea lui Cristos. În timpul vieţii sale pământeşti, el nu impunea nici o practică de mortificaţie externă discipolilor săi: era, într-un oarecare sens, o sărbătoare continuă, cel puţin o sărbătoare a inimii, deoarece nici pentru ei lucrurile nu erau atât de simple. Şi prietenii lui Isus nu pot fi în doliu atâta timp cât mirele este cu ei.

Însă în viaţa lui Isus există o perioadă dureroasă, şi e o perioadă dureroasă chiar pentru discipolii săi: „Vor veni zile când mirele nu va mai fi în mijlocul lor, şi atunci vor posti”.

Într-o carte foarte veche, din secolul al doilea, intitulată Didahia sau Învăţătura apostolilor, creştinii sunt sfătuiţi să nu postească în aceleaşi zile cu evreii, ci vinerea, în amintirea pătimirii lui Isus. Este, deci, un raport personal cu el care ne inspiră atunci când ne angajăm la o viaţă de privaţiuni, de mortificaţie, de eforturi ascetice. Şi evident, dacă ne unim pătimirii lui Isus, este mult mai dificil să ne mândrim în mortificaţiile noastre: mai degrabă vom fi făcuţi de ruşine pentru că nu putem face mai mult.

Dar, pe de altă parte, în această unire cu pătimirea lui Isus, realizăm tot ceea ce Iahve cerea prin profeţia lui Ieremia, deoarece pătimirea lui Cristos nu e un simplu sacrificiu ritual, ci un act de milă: „Milă vreau, şi nu jertfă”: Isus spune aceasta de două ori în Evanghelia după Matei. Pătimirea sa este, în acelaşi timp, ascultare faţă de Tatăl şi gest de extremă caritate, de solidaritate cu noi toţi. În pătimirea sa, Cristos rupe lanţurile nedreptăţii, dezleagă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi sfărâmă orice fel de jug, împarte pâinea cu cel flămând B îşi dă trupul său ca hrană celui flămând B, îi primeşte în inima sa pe nenorociţii care nu au adăpost. Pătimirea lui Cristos este cel mai minunat gest de caritate care se poate imagina, şi dacă ne unim cu ea în mortificaţiile noastre, inima noastră se va deschide pentru alţii şi Postul Mare va fi pentru noi un timp de har, pentru că vom fi mai atenţi faţă de alţii decât faţă de noi înşine, mai disponibili, mai înţelegători. Mortificarea are tocmai scopul de a ne face mai disponibili în iubire faţă de fraţi.

Şi inima ne va fi plină de o bucurie care va creşte pe zi ce trece.