en-USro-RO

| Login
23 aprilie 2018

Calendarul zilei

Luni, 23 aprilie 2018

Sfintii zilei
Ss. Gheorghe, m. *; Adalbert, ep. m. *
Liturghierul Roman
Luni din sãptãmâna a 4-a a Paștelui
Liturghie proprie, prefațã pentru Paști (II, III, IV sau V)
alb (roșu), IV, PP
Lectionar
Fap 11,1-18: Deci Dumnezeu le-a dat și pãgânilor convertirea spre viațã.
Ps 41 și 42: Sufletul meu e însetat de tine, Doamne, Dumnezeu meu. (sau Aleluia.)
In 10,1-10 (10,11-18): Eu sunt poarta oilor.
Meditatia zilei
Luni din sãptãmâna a 4-a a Paștelui


 

Sfintii zilei

Ss. Apoloniu, pr. m.; Macarie

 Liturghierul Roman

Marţi din Săptămâna a II-a din Timpul Pascal 

Ant. la intrare 
Să ne bucurăm, să ne veselim 
şi să-l preamărim pe Dumnezeu, 
pentru că şi-a început domnia 
Domnul, Dumnezeul nostru, cel atotputernic, aleluia!         Ap 19,7.6 
   

RUGĂCIUNEA ZILEI
Atotputernice Dumnezeule, 
dă-ne, te rugăm, 
harul de a vesti puterea lui Cristos cel înviat, 
pentru ca noi, care am primit chezăşia darului său, 
să-l putem dobândi în toată plinătatea. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, dă-ne harul 
să-ti aducem necontenit mulţumiri 
prin aceste taine pascale, pentru ca ele, 
continuând în noi lucrarea mântuirii, 
să ne fie izvor de bucurie veşnică. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
    
Ant. la Împărtăşanie 
Cristos trebuia să sufere şi să învie din morţi, 
şi astfel, să intre în gloria sa, aleluia.         Cf. Lc 24,46.26 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
A
scultă-ne, Doamne, rugăciunile, 
pentru ca acest schimb tainic, 
prin care se săvârşeşte răscumpărarea noastră, 
să ne dăruiască ajutor în viaţa de acum şi să ne dobândească bucuriile veşnice. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Evanghelia de azi ne prezintã într-o opticã creștinã pasajul din Num 21,8-9. Dacã acea povestire din Vechiul Testament invita omul sã se îndrepte spre Dumnezeu care salveazã, în Noul Testament semnul mântuirii prin excelențã este Cristos: înãlțarea sa pe cruce și învierea sa, pentru cine îl vede și crede în el, devine mântuire, plinãtate de viațã.

LECTURA I

O singură inimă şi un singur suflet.

Citire din Faptele Apostolilor 4,32-37

32 Mulţimea celor care credeau era o singură inimă şi un singur suflet. Nici unul nu spunea că ceea ce are îi aparţine. Dar toate le aveau în comun. 33 Apostolii mărturiseau cu multă putere Învierea Domnului Isus şi se bucurau cu toţii de multă trecere. 34 Nu era nici unul printre ei care să ducă lipsă, căci toţi cei care aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute, 35 şi-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie. 36 Astfel Iosif, numit de apostoli Barnaba, ceea ce în traducere înseamnă „om de îmbărbătare”, un levit originar din Cipru, 37 avea un ogor, pe care l-a vândut, iar banii i-a adus şi i-a depus la picioarele apostolilor.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 92,1ab.1c-2.5 (R.: 1a)

R.: Domnul stăpâneşte îmbrăcat în maiestate.

sau

Aleluia.

1ab Domnul stăpâneşte îmbrăcat în maiestate,

Domnul s-a îmbrăcat, s-a încins cu putere. R.

 

1c A pus pământul pe temelii solide,

ca să nu se clatine.

Din vremuri străvechi este aşezat scaunul tău de domnie:

tu eşti din veşnicie! R.

 

Mărturiile tale sunt cu totul adevărate,

sfinţenia este podoaba casei tale, Doamne,

în vecii vecilor. R.

 

ALELUIA In 3,15

(Aleluia) Fiul Omului trebuie să fie înălţat,

ca tot cel care crede în el să aibă viaţă veşnică. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Nimeni nu s-a suit la cer decât cel care s-a coborât din cer, Fiul Omului.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 3,7-15

În acel timp, Isus i-a zis lui Nicodim: „Adevăr, adevăr îţi spun: trebuie să vă naşteţi din nou. Vântul suflă încotro vrea şi tu îi auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. La fel se întâmplă cu oricine e născut din Duh”. I-a zis Nicodim: „Cum se poate întâmpla aşa ceva?” 10 Isus i-a răspuns: „Tu eşti învăţător în Israel şi nu cunoşti acestea? 11 Adevăr, adevăr îţi spun că noi ceea ce ştim vorbim şi ceea ce am văzut mărturisim, dar mărturia noastră nu o primiţi. 12 Dacă v-am vorbit despre lucruri pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede când vă voi vorbi despre lucruri cereşti? 13 Nimeni nu s-a suit la cer, decât cel care s-a coborât din cer, adică Fiul Omului, pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. 14 Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului, 15 ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fap 4,32-37; Ps 92; In 3,7-15

Astăzi, evanghelia ne vorbeşte despre moartea şi glorificarea lui Isus, pe care el însuşi o anunţă lui Nicodim: „Trebuie să fie înălţat Fiul Omului, pentru ca oricine crede în el să aibă viaţă veşnică”. Isus a fost înălţat pe cruce, obţinând, astfel, învierea care îl înalţă la cer: „Nimeni nu s-a suit la cer, decât cel care s-a coborât din cer, adică Fiul Omului”.

Isus se revelează, deci, înălţat pe cruce, înălţat în învierea sa, ca fiind acela în care trebuie să credem.

„Noi vestim ceea ce am văzut şi am auzit”, va spune sfântul Ioan în prima sa scrisoare. Trebuie să primim mărturia lui Isus când ne vorbeşte despre Tatăl, când ne vorbeşte despre viaţa veşnică, adevărata viaţă. Şi după ce am crezut, trebuie să dăm, la rândul nostru, mărturie.

Putem să spunem că Liturghia de astăzi este Liturghia mărturiei. Ne rugăm la rugăciunea zilei: „Dumnezeule milostiv, dă poporului tău puterea să-l proclame pe Cristos cel înviat”; în evanghelie, Isus ne vorbeşte despre mărturia divină a lucrurilor cereşti; în Faptele Apostolilor citim: „Apostolii mărturiseau cu multă putere învierea Domnului Isus”. E şi misiunea noastră aceea de a da mărturie cu putere despre învierea Domnului Isus, şi aceasta o putem face uneori prin cuvinte, dar mai ales cu viaţa. „Să arătăm lumii plinătatea vieţii noi” (rugăciunea zilei), un lucru pe care îl putem face mai bine cu faptele decât prin simplele cuvinte: viaţa noastră este aceea care trebuie să dea mărturie cu putere despre învierea lui Cristos, să dea mărturie despre viaţa cea nouă, să arate unde poate fi ea întâlnită şi nu, dimpotrivă, unde este întâlnită viaţa cea veche, aceea pe care lumea o caută mereu, crezând că acolo este adevărata bucurie. Viaţa noastră trebuie să dea mărturie că adevărata bucurie constă nu în egoism, în frumuseţe, în vanitate, nu în disipare: aceste lucruri aparţin omului vechi. Viaţa cea nouă constă în caritate, în speranţă, în credinţă, în lumină. Şi putem da mărturie în orice moment din zi despre aceasta, lăsând greutatea lucrurilor vechi, a lucrurilor „cărnii”, a lucrurilor create, oricât de atraşi am fi de ele, uneori de oboseala fizică, dar şi de slăbiciunea morală: descurajări, resentimente, vanităţi, amor propriuY Sunt lucrurile vechi, false, fără valoare. Trebuie să dăm mărturie că am găsit ceva care valorează mult mai mult, ceva care ne dă bucuria adevărată, viaţa adevărată, roadele învierii.