en-USro-RO

| Login
23 aprilie 2018

Calendarul zilei

Luni, 23 aprilie 2018

Sfintii zilei
Ss. Gheorghe, m. *; Adalbert, ep. m. *
Liturghierul Roman
Luni din sãptãmâna a 4-a a Paștelui
Liturghie proprie, prefațã pentru Paști (II, III, IV sau V)
alb (roșu), IV, PP
Lectionar
Fap 11,1-18: Deci Dumnezeu le-a dat și pãgânilor convertirea spre viațã.
Ps 41 și 42: Sufletul meu e însetat de tine, Doamne, Dumnezeu meu. (sau Aleluia.)
In 10,1-10 (10,11-18): Eu sunt poarta oilor.
Meditatia zilei
Luni din sãptãmâna a 4-a a Paștelui


 

Sfintii zilei

Ss. Stanislau, ep. m. **; Gemma Galgani, fc.

 Liturghierul Roman

Miercuri din Săptămâna a II-a din Timpul Pascal 

Ant. la intrare 
Te voi preamări, Doamne, înaintea popoarelor 
şi voi vesti numele tău fraţilor mei, aleluia.         Cf. Ps 17,50; 21,2 
    

RUGĂCIUNEA ZILEI
Celebrând şi acum, ca în fiecare an, 
misterul prin care firea omenească, 
reînnoită întru demnitatea de la început, 
a primit speranţa învierii, 
noi implorăm cu umilinţă, Doamne, îndurarea ta, 
pentru ca ceea ce sărbătorim prin credinţă 
să cuprindem prin iubire neîncetată. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
ASUPRA DARURILOR
Dumnezeule, 
care, prin schimbul minunat înfăptuit la această jertfă, 
ne faci părtaşi de firea ta dumnezeiască, 
dă-ne, te rugăm, harul 
să fim credincioşi prin trăirea noastră adevărului tău, 
pe care ni l-ai făcut cunoscut. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
    
Ant. la Împărtăşanie 
Eu v-am ales pe voi din lume 
şi v-am constituit ca să mergeţi şi să aduceţi rod, 
iar rodul vostru să rămână, aleluia.         Cf. In 15,16.19 
 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne, 
îndură-te şi fii alături de poporul tău, 
pe care l-ai îndestulat cu tainele cereşti, 
dă-i harul, ca, lepădând omul cel vechi, 
să ajungă la înnoirea vieţii. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Stanislau (1030-1079) s-a nãscut în orașul Szczepanów, în Polonia, ca fiu al unei familii bogate. Dupã ce și-a fãcut studiile la Liège, și-a împãrțit averea sãracilor și a devenit preot. Episcop de Cracovia, din 1072, și-a condus dieceza ca un bun pãstor, ajutând pe cei sãraci și vizitându-și preoții în fiecare an. Intrã în conflict cu Boleslav al II-lea, monarh nedrept și desfrânat, ale cãrui greșeli le denunțã, pentru a apãra poporul asuprit. Când e silit sã-l excomunice pe rege, acesta îl omoarã cu propria mânã, în timp ce episcopul celebra sfânta Liturghie. Stanislau este unul dintre patronii Poloniei.

LECTURA I

Nu au ţinut la viaţa lor, primind chiar moartea.

Citire din Apocalipsul sfântului Ioan 12,10-12a

10 Eu, Ioan, am auzit un glas puternic în cer care spunea: „Iată, acum a venit mântuirea, tăria şi împărăţia Dumnezeului nostru şi puterea Unsului său! Căci a fost izgonit învinuitorul, cel care îi acuza zi şi noapte pe fraţii noştri înaintea lui Dumnezeu. 11 Dar ei l-au învins prin sângele Mielului şi cuvântul mărturiei lor; pentru că nu au ţinut la viaţa lor, primind chiar moartea. 12a Pentru aceasta, bucuraţi-vă, cerurilor şi toţi cei care locuiţi în ele.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 33,2-3.4-5.6-7.8-9 (R.: 9b)

R.: Fericit este omul care se încrede în Domnul.

Voi lăuda pe Domnul întotdeauna,

lauda lui va fi fără încetare pe buzele mele.

Să se laude sufletul meu în Domnul!

Să audă cei blânzi şi să se bucure. R.

 

Slăviţi pe Domnul împreună cu mine,

să înălţăm numele lui împreună!

Când îl caut pe Domnul, el îmi răspunde

şi mă eliberează de tot ce mă înspăimântă. R.

 

Priviţi la Domnul şi veţi fi luminaţi

şi feţele voastre nu vor avea de ce să se ruşineze.

Cel sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat

şi l-a mântuit de toate necazurile sale. R.

 

Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el

şi-i scapă din primejdie.

Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul,

fericit este omul care se încrede în Domnul. R.

ALELUIA Fil 1,29

(Aleluia) Vouă v-a fost dat harul nu numai să credeţi în Cristos,

dar şi să suferiţi pentru el. (Aleluia)

EVANGHELIA

Lumea a început să-i urască.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 17,11b-19

În acel timp, Isus şi-a ridicat ochii spre cer şi s-a rugat astfel: 11b „Părinte sfânt, păstrează-i în credinţă faţă de numele tău pe cei pe care mi i-ai dat, ca ei să fie una ca şi noi. 12 Cât timp am fost cu ei, eu i-am păstrat în credinţa faţă de numele tău, pe cei pe care mi i-ai dat; am vegheat asupra lor şi nu s-a pierdut nici unul dintre ei afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. 13 Acum însă vin la tine şi acestea le spun în lume, ca bucuria mea în ei să fie deplină. 14 Eu le-am dat cuvântul tău şi lumea a început să-i urască, pentru că ei nu sunt din lume, după cum nici eu nu sunt din lume. 15 Nu te rog să-i scoţi din lume, ci să-i păzeşti de rău. 16 Ei nu sunt din lume, după cum nici eu nu sunt din lume. 17Consfinţeşte-i în adevăr; cuvântul tău este adevărul. 18 După cum tu m-ai trimis pe mine în lume, tot aşa îi trimit şi eu pe ei în lume. 19 Pentru ei eu mă jertfesc pe mine însumi, ca ei să fie consacraţi în adevăr”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fap 5,17-26; Ps 33; In 3,16-21

Învierea lui Isus aruncă o lumină vie asupra tuturor cuvintelor evangheliei şi ne ajută să înţelegem afirmaţia lui Ioan: „Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său în lume nu ca să osândească lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el”. Şi tocmai datorită învierii lui Isus noi putem constata această intenţie divină. Dacă Isus nu ar fi înviat, totul ar fi rămas obscur, pentru că păcatul oamenilor, în aparenţă, ar fi părut în avantaj, şi judecata lui Dumnezeu ar fi apăsat teribil asupra acestui păcat, care l-a îndepărtat definitiv pe Fiul său din lume. Isus ar fi putut să facă totul pentru a ne salva, dar, la sfârşit, răutatea umană ar fi prevalat şi pământul ar fi rămas în umbra morţii.

Dar Dumnezeu îşi revelează intenţia sa de iubire înviindu-l pe Fiul său şi arată, astfel, că el nu vrea condamnarea, ci mântuirea, viaţa.

Îmi vin în minte cuvintele sfântului Petru: „Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos; în marea sa milostivire, el ne-a regenerat, prin învierea lui Isus Cristos din morţi” (1Pt 1,3). Învierea, manifestarea milostivirii lui Dumnezeu faţă de noi, ne dă o speranţă nouă, o speranţă nepieritoare, cum este viaţa lui Cristos înviat. Cristos înviat nu mai moare, moartea nu mai are putere asupra lui; Dumnezeu l-a înviat pe Fiul său pentru ca noi să trăim prin el. Păcatul a fost învins, distrus: dincolo de păcatul oamenilor există o viaţă nouă pe care Dumnezeu ne-o oferă.

O mare recunoştinţă trebuie, deci, să pornească din inima noastră, cum a pornit din inima lui Petru, în faţa misterului învierii, misterului vieţii, care e mai presus de orice judecată. Cine crede în Cristos cel înviat scapă de judecată, tocmai pentru că primeşte viaţa cea nouă pe care Dumnezeu o dăruieşte dincolo de păcat şi dincolo de moartea cauzată de păcat.

Prin învierea lui Cristos este posibilă convertirea, pentru că nu păcatul, ci iubirea lui Dumnezeu în inima lui Cristos este biruitoare. Datorită învierii, iertarea păcatelor poate să fie anunţată lumii întregi, cum spune Isus la sfârşitul Evangheliei după Luca; datorită învierii, Petru, în ziua Rusaliilor, îi cheamă pe iudei la pocăinţă şi la primirea vieţii noi oferite şi dăruite în Cristos.

„Cine săvârşeşte răul urăşte lumina”. Oamenii au căutat să respingă lumina, dar lumina a învins întunericul şi acum chiar şi oamenii răi pot să primească lumina, când încep să-şi recunoască păcatul: „Cine făptuieşte adevărul vine la lumină”. Sfântul Augustin spune că prima lucrare făcută în adevăr este tocmai recunoaşterea propriului păcat: aşa se vine la lumină şi se trăieşte viaţa cea nouă, aşa se adună lucrările făcute în Dumnezeu. Învierea lui Cristos este, într-adevăr, un nou indiciu, care ne introduce în inimă o speranţă de neînvins.

Prima lectură ne spune că ea se revelează în viaţa apostolilor în două moduri complementare: mai întâi prin intervenţia miraculoasă a lui Dumnezeu.

Apostolii sunt în închisoare, dar închisoarea nu are putere asupra lor, aşa cum mormântul nu a avut putere asupra lui Isus. Îngerul Domnului deschide porţile, îi conduce afară şi le zice: „Mergeţi în templu şi vestiţi poporului cu îndrăzneală toate aceste cuvinte ale vieţii”. Viaţa lui Isus Cristos nu poate fi blocată de nici o ameninţare umană, Dumnezeu este întotdeauna cel mai puternic, şi în viaţa acelora care cred se manifestă într-un mod minunat. Şi se manifestă în modul că apostolii devin şi martori ai învierii lui Cristos. De fapt, intervenţia miraculoasă a lui Dumnezeu se petrece tocmai pentru a favoriza mărturia: „Mergeţi şi anunţaţi poporului toate aceste cuvinte ale vieţii”.

Şi apostolii, care trebuie să fi fost destul de neîncrezători, văzând că au fost eliberaţi imediat după ce abia fuseseră arestaţi şi aruncaţi în temniţă, au început să înveţe deja din zori, fără să fie preocupaţi de ameninţările care planau asupra lor. Astfel, ei manifestă puterea învierii lui Cristos. Dau mărturie despre lumină, îi cheamă pe toţi la convertire, la primirea vieţii noi care se manifestă deja în ei datorită asistării minunate din partea lui Dumnezeu şi în răspunsul lor curajos la darul divin.

Timpul Paştelui trebuie să ne dea elanul recunoştinţei faţă de Dumnezeu şi al încrederii pline de curaj. Dumnezeu a intervenit în favoarea noastră, Dumnezeu intervine mereu în favoarea noastră, cu condiţia ca noi să aderăm mereu la Isus cel înviat, care este speranţa noastră, viaţa noastră, noutatea întregii noastre fiinţe.

„Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său în lume pentru ca lumea să fie salvată prin el: cine crede în el nu este condamnat”: a trecut de la moarte la viaţă, pentru că a crezut în Cristos înviat.