en-USro-RO

| Login
24 octombrie 2018

Calendarul zilei

Miercuri, 24 octombrie 2018

Sfintii zilei
Ss. Anton M. Claret, ep. *; Alois Guanella, pr.
Liturghierul Roman
Miercuri din săptămâna a 29-a de peste an
Liturghie la alegere, prefață comună
verde (alb), I, LP
Lectionar
Ef 3,2-12: Acum este revelat misterul lui Cristos că păgânii sunt împreună-moștenitori ai promisiunii.
Ps Is 12,2-3.4bcd.5-6: Veți scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii.
Lc 12,39-48: Cui i s-a încredințat mult, i se va cere și mai mult.

Meditatia zilei
Miercuri din săptămâna a 29-a de peste an

 

Sfintii zilei

Ss. Tiburțiu, Valerian și Maxim, m.; Liduina, fc.; Fer. Isabela, fc. m.

 Liturghierul Roman

Sâmbătă din Săptămâna a II-a din Timpul Pascal 

Ant. la intrare 
Popor luat în stăpânire de Domnul, 
vesteşte faptele măreţe ale aceluia 
care te-a chemat din întuneric la minunata sa lumină, aleluia!         Cf. 1Pt 2,9 
     

RUGĂCIUNEA ZILEI
Îndepărtează, te rugăm, Doamne, 
documentul înscris de legea păcatului, 
stare de care ne-ai eliberat prin misterul pascal al învierii lui Cristos. 
El, care, fiind Dumnezeu. 
sau:

Dumnezeule, 
care ai binevoit să le deschizi credincioşilor tăi 
poarta milostivirii prin misterul pascal, 
priveşte spre noi şi îndură-te, 
pentru ca noi, cei care, din darul tău, 
urmăm calea voinţei tale, 
să nu ne îndepărtăm niciodată de căile vieţii. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Dumnezeule milostiv, 
te rugăm, sfinţeşte aceste daruri 
şi, primind jertfa spirituală pe care ţi-o aducem, 
fă din noi ofrandă veşnică, bineplăcută ţie. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
     
Ant. la Împărtăşanie 
„Tată, vreau ca, acolo unde sunt eu, 
să fie cu mine şi cei pe care mi i-ai dat, 
ca să vadă gloria mea, 
pe care mi-ai dat-o", aleluia.         In 17,24 
 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Î
mpărtăşindu-ne, Doamne, cu darul sfintelor taine, te rugăm cu umilinţă 
ca jertfa, pe care Fiul tău ne-a poruncit 
s-o aducem în amintirea lui, 
să sporească în inimile noastre iubirea. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Barca, având la bordul ei pe ucenici, este imaginea Bisericii care merge înainte în ciuda tuturor dificultãților. Dar principalul obstacol nu vine din afarã: se datoreazã mai degrabã lipsei de credințã în Isus, prin faptul cã nu e recunoscut ca Domn și învingãtor peste toate adversitãțile, peste tot ceea ce genereazã frica în ucenici. Deschide, Doamne, ochii și urechile noastre: cuvântul și prezența ta ne vor da liniște și pace!

LECTURA I

Au ales şapte bărbaţi plini de Duhul Sfânt.

Citire din Faptele Apostolilor 6,1-7

În zilele acelea, crescând numărul ucenicilor, creştinii greci de origine murmurau împotriva celor de origine iudaică pentru că în slujirea de fiecare zi văduvele lor erau trecute cu vederea. Atunci cei doisprezece au convocat adunarea ucenicilor şi le-au spus: „Nu-i normal ca noi să lăsăm cuvântul lui Dumnezeu, pentru a servi la mese. De aceea, fraţilor, căutaţi şapte bărbaţi dintre voi, cu nume bun, plini de Duhul Sfânt şi de înţelepciune, pe care noi să-i rânduim la această slujbă. Iar noi vom stărui în rugăciune şi în slujirea cuvântului”. Propunerea a plăcut întregii mulţimi şi ei l-au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, originar din Antiohia, convertit la iudaism. I-au prezentat înaintea apostolilor. Aceştia, după ce s-au rugat, şi-au pus mâinile asupra lor. Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea, numărul ucenicilor creştea în Ierusalim şi o mare mulţime de preoţi iudei se supuneau credinţei.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 32,1-2.4-5.18-19 (R.: 22)

R.: Fie, Doamne, mila ta asupra noastră, precum şi speranţa noastră este în tine.

sau

Aleluia.

Drepţilor, strigaţi de bucurie către Domnul,

cei fără de prihană se cuvine să-i înalţe cântare de laudă;

lăudaţi-l pe Domnul cu harpa,

lăudaţi-l cu alăuta cu zece coarde. R.

 

Drept este cuvântul Domnului

şi în toate lucrările sale se arată adevărul.

El iubeşte dreptatea şi adevărul,

pământul este plin de bunătatea Domnului. R.

18 Iată, ochii Domnului sunt îndreptaţi

spre cei care se tem de dânsul, spre cei ce nădăjduiesc în mila lui,

19 ca să-i scape de la moarte

şi să-i hrănească în timp de foamete. R.

 

ALELUIA

(Aleluia) A înviat Cristos care a creat toate

şi a avut milă de neamul omenesc. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Isus umblă pe mare.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,16-21

După înmulţirea pâinilor, 16 când s-a făcut seară, ucenicii lui Isus au coborât la ţărmul mării, 17 au intrat în luntre, îndreptându-se spre Cafarnaum, dincolo de mare. Se întunecase şi Isus tot nu venise la ei. 18 A început un vânt puternic şi marea era agitată. 19 După ce au vâslit cam cinci kilometri, l-au văzut pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-se de luntre. Atunci au fost cuprinşi de frică. 20 Însă el le-a zis: „Eu sunt! Nu vă temeţi!” 21 Ucenicii voiau deci să-l ia în luntre şi îndată luntrea a ajuns la locul spre care mergeau.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fap 6,1-7; Ps 32; In 6,16-21

Şi evanghelia de astăzi aduce în atenţie un episod care pregătea discipolii în vederea misterului morţii şi învierii lui Isus şi care are multe puncte de convergenţă cu acest mister. Isus care merge pe mare este prefigurarea lui Isus care trece biruitor prin moarte. În Sfânta Scriptură, de multe ori, moartea este comparată cu marea. „Mă înconjurau valurile morţiiY Valuri înspăimântătoare mă ameninţăY„: este un mod simbolic de a vorbi despre suferinţă, despre chinurile morţii. În mod normal, în mare, un om se îneacă. Aici Isus merge pe mare, şi astfel, se prezintă ca un învingător al morţii.

„Marea era agitată, pentru că sufla un vânt puternic”. Ea este imaginea furtunii pătimirii, a teribilelor suferinţe care i-au împrăştiat pe discipoli. Dar Isus, în mijlocul furtunii, merge pe mare şi se apropie de barcă. Ucenicilor le este frică, şi în timpul pătimirii, şi în momentul învierii, dar Isus li se prezintă prin cuvintele: „Eu sunt! Nu vă temeţi!” Şi după pătimire, Isus înviat li s-a prezentat ca un învingător al morţii şi le-a spus: „Eu sunt! Pace vouă, nu vă temeţi!”

Sfântul Marcu, relatând acelaşi episod, spune că ucenicii, văzându-l pe Isus mergând pe mare, credeau că văd o fantomă, şi acelaşi cuvânt revine în relatările apariţiilor Celui Înviat. Luca va scrie că ucenicii, la vederea lui Isus înviat, au fost cuprinşi de teamă pentru că ei credeau că văd o fantasmă şi Isus i-a asigurat şi le-a dovedit că era cu adevărat el.

După ce l-au recunoscut pe Isus, spune evanghelia de astăzi, „voiau să-l ia în luntre şi îndată luntrea a ajuns la locul spre care mergeau”. Când este acceptat Isus în misterul pătimirii şi învierii sale, atunci putem să ajungem la ţărm: putem să găsim cu adevărat lumina şi pacea lui Dumnezeu. Însă e necesar să-l acceptăm pe Isus ca învingător al morţii, ca înviat după moarte, să acceptăm prezenţa sa misterioasă. „Eu sunt! Nu vă temeţi!”

Să-i cerem Domnului harul de a-l recunoaşte în viaţa noastră când se prezintă ca acela care merge pe mare, de a nu ne teme, ci de a ne abandona lui cu toată încrederea.