en-USro-RO

| Login
Monday, April 23, 2018

Calendarul zilei

Luni, 23 aprilie 2018

Sfintii zilei
Ss. Gheorghe, m. *; Adalbert, ep. m. *
Liturghierul Roman
Luni din sãptãmâna a 4-a a Paștelui
Liturghie proprie, prefațã pentru Paști (II, III, IV sau V)
alb (roșu), IV, PP
Lectionar
Fap 11,1-18: Deci Dumnezeu le-a dat și pãgânilor convertirea spre viațã.
Ps 41 și 42: Sufletul meu e însetat de tine, Doamne, Dumnezeu meu. (sau Aleluia.)
In 10,1-10 (10,11-18): Eu sunt poarta oilor.
Meditatia zilei
Luni din sãptãmâna a 4-a a Paștelui

 

Sfintii zilei

Ss. Bernadeta Soubirous, fc.; Benedict Iosif Labre

 Liturghierul Roman

Luni din Săptămâna a III-a din Timpul Pascal 

Ant. la intrare 
A înviat păstorul cel bun, 
care şi-a dat viaţa pentru oile sale 
şi a binevoit să moară pentru turma sa, aleluia! 
   

RUGĂCIUNEA ZILEI
Te rugăm, atotputernice Dumnezeule, 
ca, dezbrăcându-ne de omul cel vechi, cu poftele sale, 
să trăim viaţa cea nouă a aceluia în a cărui împărăţie 
ne-ai strămutat prin tămăduirea pascală. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
ASUPRA DARURILOR
Să se înalţe la tine, Doamne, rugăciunile noastre, 
împreună cu darurile pe care ţi le oferim; în bunătatea ta, 
curăţă-ne de păcate, pentru ca, astfel, 
să ne facem tot mai vrednici de tainele iubirii tale părinteşti. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie 
Domnul spune: „Pace vă las vouă, 
pacea mea v-o dau vouă; 
eu nu v-o dau aşa cum o dă lumea", aleluia.         In 14,27 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
D
umnezeule atotputernic şi veşnic, 
care, prin învierea lui Cristos, 
ne reînnoieşti pentru viaţa veşnică, 
te rugăm, înmulţeşte în noi roadele tainei pascale 
şi revarsă în inimile noastre 
puterea hranei aducătoare de mântuire. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Isus este unica hranã care poate sã sature foamea lumii de azi: a crede în el și a-l recunoaște pe Tatãl; a vedea în celãlalt pe fratele nostru; a fi responsabili fațã de creație; a crede în Isus și a deveni semãnãtori de viațã – elemente care ne pot sãtura.

LECTURA I

Nu puteau ţine piept înţelepciunii Duhului care vorbea.

Citire din Faptele Apostolilor 6,8-15

În zilele acelea, Ştefan, care era plin de har şi de puterea lui Dumnezeu, săvârşea în popor semne mari şi minuni. Într-o zi, s-au ridicat unii dintr-o sinagogă, cea a sclavilor eliberaţi, a cirenenilor, a alexandrinilor şi de asemenea a celor din Cilicia şi din Asia Proconsulară şi au început să discute aprins cu Ştefan; 10 însă nu puteau ţine piept înţelepciunii şi Duhului care vorbea. 11 Atunci au pus pe nişte bărbaţi să spună: „L-am auzit spunând cuvinte de blestem împotriva lui Dumnezeu şi a lui Moise”. 12 Ei au întărâtat poporul, pe bătrâni şi pe cărturari şi, năvălind asupra lui Ştefan, l-au prins şi l-au dus în faţa Sinedriului. 13 Acolo s-au prezentat martori mincinoşi care ziceau: „Acest om nu încetează a rosti cuvinte de blestem împotriva acestui loc sfânt şi a Legii. 14 Noi l-am auzit zicând că „Isus Nazarineanul va distruge locul acesta şi va schimba legile pe care ni le-a lăsat nouă Moise”. 15 Şi aţintindu-şi ochii asupra lui, toţi cei ce şedeau în Sinedriu au văzut faţa lui ca o faţă de înger.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 118,23-24.26-27.29-30 (R.: 1)

R.: Fericiţi cei care împlinesc Legea Domnului.

sau

Aleluia.

23 Chiar dacă cei mari ţin sfat împotriva ta,

eu, slujitorul tău, mă gândesc la legile tale.

24 Da, mărturiile tale sunt desfătarea mea,

ele sunt sfătuitorii mei. R.

 

26 Eu îţi fac cunoscute cărările mele

şi tu mă asculţi: Învaţă-mă îndreptările tale.

27 Fă-mă să pricep calea poruncilor tale

şi voi cugeta la lucrările tale minunate. R.

 

29 Ţine departe de mine calea minciunii

şi dă-mi să urmez calea ta.

30 Mi-am ales calea adevărului

şi nu am uitat judecăţile tale. R.

 

ALELUIA Mt 4,4b

(Aleluia) Nu numai cu pâine trăieşte omul,

ci şi cu tot cuvântul care vine din gura lui Dumnezeu. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru cea care rămâne spre viaţa veşnică.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,22-29

Isus traversase marea mergând pe apă. 22 A doua zi, mulţimea rămasă pe celălaltă parte a mării a văzut că nu era acolo decât numai o luntre mai mică şi că Isus nu intrase în luntre împreună cu ucenicii săi, ci plecaseră numai ucenicii lui. 23 Totuşi alte bărci mai mici veniseră din Tiberiada în apropiere de locul unde ei mâncaseră pâine, după ce Domnul mulţumise. 24 Când mulţimea a văzut că Isus nu este acolo, nici ucenicii lui, au intrat şi ei în bărcile cele mici şi au venit la Cafarnaum, căutându-l pe Isus. 25 Şi găsindu-l dincolo de mare, i-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?” 26 Isus le-a răspuns: „Adevăr, adevăr vă zic: mă căutaţi nu pentru că aţi văzut minuni, ci pentru că aţi mâncat pâine şi v-aţi săturat. 27Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul Omului, el, pe care l-a pecetluit Dumnezeu Tatăl”. 28 Atunci au zis: „Ce trebuie să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?” 29 Isus a răspuns: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeţi în acela pe care l-a trimis el”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fap 6,8-15; Ps 118; In 6,22-29

În această evanghelie aş vrea să subliniez două lucruri. Primul este modul în care Ioan îşi aminteşte minunea înmulţirii pâinilor. El spune că bărcile ajunseseră „în apropiere de locul unde ei mâncaseră pâine, după ce Domnul mulţumise”. Această „aducere de mulţumire” mi se pare importantă, minunea a fost pusă în legătură cu mulţumirea Domnului. Mai înainte de a împlini acest „semn”, Isus spune rugăciunea de binecuvântare, rugăciunea cu care este binecuvântat Dumnezeu, cu care i se mulţumeşte, aşa cum a făcut-o la ultima cină.

Aceasta este o profundă lecţie pentru noi: dacă vrem „să înmulţim pâinea”, trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru ceea ce avem. Când, mulţumind Domnului, dăm ceva altora, e ca şi cum s-ar multiplica ceea ce dăm, pentru că îl punem în contact cu generozitatea lui Dumnezeu, cu bunătatea sa, şi darul nostru este mult mai mare, pentru că nu mai este doar un simplu dar uman.

Aş vrea, de asemenea, să punctez şi finalul textului evanghelic, unde găsim o opoziţie între gândul iudeilor şi acela al lui Isus cu privire la lucrări. „Ce trebuie să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?”, au întrebat iudeii. Şi Isus răspunde că există o singură lucrare a lui Dumnezeu: să credeţi în acela pe care l-a trimis el. Iudeii se simt capabili să împlinească lucrările lui Dumnezeu; ei se gândesc la poruncile pe care Dumnezeu le-a dat lui Moise: ei le împlinesc şi Dumnezeu îi va răsplăti.

Isus, în schimb, va face o lucrare pe care numai Dumnezeu o poate împlini, pentru că numai Dumnezeu poate să dea credinţa. Este o lucrare care, desigur, nu le exclude pe celelalte, dar care se împlineşte în orice lucrare cerută de Dumnezeu. Şi tocmai de aceasta trebuie să ne preocupăm: să corespundem la lucrarea lui Dumnezeu în fiecare dintre lucrările noastre, adică să fim deschişi pentru a primi credinţa ca dar al lui Dumnezeu în orice acţiune pe care o facem cu ajutorul său şi pentru el. Aşa suntem creştini: dacă în orice lucrare îl lăsăm liber pe Dumnezeu să facă legătura între noi şi Fiul său Isus, o legătură de credinţă totală, în aşa fel încât orice acţiune a noastră să fie o ocazie pentru a ne lepăda de noi înşine şi de a ne sprijini tot mai mult pe Isus, Domnul. În felul acesta, lucrările noastre vor fi „lucrările lui Dumnezeu” şi vom împlini în noi opera sa.

„Nu numai cu pâine trăieşte omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” înseamnă că Dumnezeu ne hrăneşte, în fiecare dintre acţiunile noastre, în mod discret, misterios; ne hrăneşte fiinţa noastră spirituală, care este omul credinţei, când noi „împlinim lucrările lui Dumnezeu”.