en-USro-RO

| Login
23 iulie 2018

Calendarul zilei

Nu au fost gasite articole.
 

Sfintii zilei

Ss. Ilie, Paul și Isidor, m.

 Liturghierul Roman

Marţi din Săptămâna a III-a din Timpul Pascal 

Ant. la intrare 
Laudaţi-l pe Dumnezeul nostru, 
voi, toţi cei care vă temeţi de el, mici si mari, 
pentru că a venit mântuirea şi puterea 
şi domnia Unsului său, aleluia.         Ap 19,5; 12,10 
   

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, 
care deschizi împărăţia cerească 
celor renăscuţi din apă şi din Duhul Sfânt, 
sporeşte în noi, slujitorii tăi, harul pe care ni l-ai dăruit, 
pentru ca, spălaţi fiind de toate păcatele, 
prin îndurarea ta, să nu fim lipsiţi de bunurile făgăduite. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, 
să primeşti darurile Bisericii care tresaltă de veselie 
şi, precum i-ai dat sămânţa bucuriei pascale, 
dăruieste-i si rodul fericirii veşnice. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie 
Dacă am murit împreună cu Cristos, 
credem că vom şi trăi împreună cu Cristos, aleluia.         Rom 6,8 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm, Doamne, 
priveşte cu bunătate la poporul 
pe care ai binevoit să-l reînnoieşti prin tainele veşnice
şi călăuzeşte-l la învierea trupului, spre slava nepieritoare. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Lectionar

 În timp ce evreii traversau pustiul îndreptându-se spre țara promisã, într-o dimineațã, în zori, au vãzut un aliment care acoperea pãmântul ca o brumã. Și se întrebau: „Man hou / Ce-i asta?”. De atunci aceastã hranã a fost numitã manã. Și mulțimea care se gãsea înaintea lui Isus cerea un semn și se întreba: „Man hou / Cine este acesta?”. Iar Isus rãspundea: „Eu sunt pâinea coborâtã din cer”. Pâinea vieții celei noi. „Doamne, dã-ne aceastã pâine!”.

LECTURA I

Doamne Isuse, primeşte duhul meu!

Citire din Faptele Apostolilor 7,51-59; 8,1a

În zilele acelea, Ştefan, aflându-se în faţa Sinedriului, a spus: 51 „Voi oameni încăpăţânaţi, ale căror inimi şi urechi nu vor să cunoască legământul lui Dumnezeu, totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Sunteţi întocmai ca şi părinţii voştri. 52 Pe care dintre profeţi nu l-au prigonit părinţii voştri? Ba chiar au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea celui drept, acela pe care voi l-aţi trădat şi l-aţi dat morţii. 53 Voi aţi primit Legea transmisă prin îngeri şi n-aţi păzit-o!” 54 Iar ei, auzind acestea, fremătau de furie şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. 55 Dar Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu, 56 şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!” 57 Atunci ei şi-au astupat urechile, au început să strige în gura mare şi au năvălit asupra lui, 58 l-au scos afară din cetate şi au început să arunce cu pietre asupra lui. Iar martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul. 59 În timp ce era bătut cu pietre, Ştefan se ruga astfel: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!” 8,1a Saul era de acord cu uciderea lui.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 30,3cd-4.6 şi 7b şi 8a.17 şi 21ab (R.: 6a)

R.: În mâinile tale, Doamne, îmi încredinţez sufletul.

sau

Aleluia.

3cd Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare,

o cetate unde să-mi găsesc scăparea.

Căci tu eşti stânca mea, cetatea mea:

pentru numele tău mă povăţuieşti şi mă călăuzeşti. R.

 

În mâinile tale îmi încredinţez sufletul:

tu mă vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevărat!

7b Eu mă încred în Domnul;

8a mă voi bucura şi mă voi veseli în îndurarea ta. R.

 

17 Arată slujitorului tău o faţă senină,

salvează-mă pentru iubirea ta.

21ab Tu îi ascunzi la adăpostul feţei tale,

de cei care îi prigonesc. R.

 

ALELUIA In 6,35

(Aleluia) Eu sunt pâinea vieţii, spune Domnul;

cine vine la mine nu va flămânzi. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Nu Moise, dar Tatăl meu dă pâinea cea adevărată din cer.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,30-35

În zilele acelea, mulţimea i-a spus lui Isus: 30 „Ce semn faci tu, ca să vedem şi să credem în tine? Ce vei face? 31 Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu, precum este scris: «Pâine din cer le-a dat lor să mănânce»”. 32 Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun, nu Moise v-a dat pâinea coborâtă din cer, ci Tatăl meu vă dă adevărata pâine venită din cer. 33 Pâinea lui Dumnezeu este aceea care coboară din cer şi dă viaţă lumii”. 34 Au spus către el: „Doamne, dă-ne totdeauna pâinea aceasta”. Şi Isus le-a zis: 35 „Eu sunt pâinea vieţii: cel care vine la mine nu va flămânzi şi cine crede în mine nu va înseta niciodată”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fap 7,51-59; 8,1; Ps 30; In 6,30-35

Cu greu oamenii sunt mulţumiţi de ceea ce au, ei se gândesc că mai înainte lucrurile mergeau mai bine, că mai târziu vor merge mai bine, în timp ce prezentul foarte rar îi satisface. E ceea ce vedem în evanghelie.

Iudeii îi cer lui Isus un semn pentru a crede. Isus le dădea atâtea semne, dar ei nu le vedeau: nu vedeau acţiunea lui Dumnezeu prin acţiunile lui Isus, lumina lui Dumnezeu în cuvintele sale, şi cereau un semn: „Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu, precum este scris: Pâine din cer le-a dat lor să mănânce”. În trecut, voiau să spună, a fost un semn din cer, dar acumY În realitate, mana nu era o pâine din cer şi Domnul Isus le face cunoscut acest lucru: „Nu Moise v-a dat pâinea din cerY„. Mana era o hrană materială; chiar dacă a căzut din cer ca o ploaie, a fost tot o hrană materială, dar Biblia nu spune niciodată că mana a coborât din cer: spune doar că dimineaţa ei au găsit mana, o hrană providenţială despre care nu se ştie exact ce era, poate o secreţie a insectelor, ceva asemenea mierii, sau o secreţie a plantelor, venită la momentul potrivit pentru a potoli foamea acestui popor pierdut prin deşert. Era un dar al providenţei şi, în acest sens, se poate spune că era o pâine coborâtă din cer, cum poetic spune un psalm, dar, concret, era o hrană materială. Ba chiar, la un moment dat, israeliţii în pustiu s-au plictisit de această pâine din cer, s-au revoltat, au protestat: „Nu mai vrem această hrană fără gust!” Dar după mai multe secole, totul a fost idealizat şi, de aceea, iudeii din timpul lui Isus cer pâine din cer, aşa cum au mâncat părinţii lor.

Domnul Isus le dădea adevărata pâine din cer, dar ei n-o recunoşteau, pentru că, în realitate, ei voiau semne după gustul lor, satisfacţii materiale, şi le numeau pâine din cer.

Isus îi cheamă la credinţă, adică să recunoască harurile actuale ale lui Dumnezeu, harurile concrete, să meargă dincolo de aparenţe, pentru a recunoaşte că în cuvintele sale, în exemplul său, în darul pe care el îl face din viaţa sa este adevărata pâine din cer, pâinea vieţii: „Tatăl meu vă dă adevărata pâine venită din cer; pâinea lui Dumnezeu este aceea care coboară din cer şi dă viaţă lumii”. În aparenţă, Isus nu cobora din cer, era un om născut pe pământ şi, de aceea, ei aveau dificultăţi în a recunoaşte în el pâinea lui Dumnezeu. Dar cu ochii credinţei era posibilă recunoaşterea lui ca Fiu al lui Dumnezeu, pâinea vieţii.

Şi cu noi se verifică acelaşi lucru. Suntem mereu tentaţi să dispreţuim, să nu vedem harurile pe care Dumnezeu ni le face, ne fixăm numai asupra aspectelor negative ale prezentului, care ne contrariază, ne deranjează şi nu recunoaştem darurile cu care Dumnezeu ne binecuvântează în prezent. Isus Domnul este în mijlocul nostru prin cuvântul său, prin sacramentele sale, ni se prezintă în orice moment ca pâine a vieţii: „Cel care vine la mine nu va flămânzi şi cine crede în mine nu va înseta niciodată”. Şi noi continuăm să fim înfometaţi şi însetaţi, adică să fim nesatisfăcuţi.

Să cerem harul de a avea ochii mereu deschişi asupra bunătăţii lui Dumnezeu faţă de noi, asupra a ceea ce Domnul Isus ne dă: ni se dă pe sine însuşi în multe feluri, mereu. Dacă recunoaştem aceasta, vom fi plini de bucurie, nu vom mai flămânzi, nu vom mai înseta. Nu ne va lipsi suferinţa, dar în adâncul inimii vom avea o profundă pace, o bucurie care nu va înceta niciodată, pentru că „cel care vine la mine nu va flămânzi şi cine crede în mine nu va înseta niciodată”.