en-USro-RO

| Login
23 aprilie 2018

Calendarul zilei

Luni, 23 aprilie 2018

Sfintii zilei
Ss. Gheorghe, m. *; Adalbert, ep. m. *
Liturghierul Roman
Luni din sãptãmâna a 4-a a Paștelui
Liturghie proprie, prefațã pentru Paști (II, III, IV sau V)
alb (roșu), IV, PP
Lectionar
Fap 11,1-18: Deci Dumnezeu le-a dat și pãgânilor convertirea spre viațã.
Ps 41 și 42: Sufletul meu e însetat de tine, Doamne, Dumnezeu meu. (sau Aleluia.)
In 10,1-10 (10,11-18): Eu sunt poarta oilor.
Meditatia zilei
Luni din sãptãmâna a 4-a a Paștelui

 

Sfintii zilei

Sf. Atanasia din Egina

 Liturghierul Roman

Miercuri din Săptămâna a III-a din Timpul Pascal 

Ant. la intrare 
Să se umple gura mea de lauda ta, 
Doamne, ca să pot cânta; 
se vor bucura buzele mele, 
când îţi voi cânta ţie, aleluia!         Cf. Ps 70,8.23 
   

RUGĂCIUNEA ZILEI
Fii, Doamne, alături de familia ta 
şi vino cu bunătate în ajutorul ei; 
celor care au primit de la tine darul credinţei, 
dă-le harul, prin învierea Fiului tău, 
să aibă parte de viaţa veşnică. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos.  
 
ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, dă-ne harul, 
să-ţi aducem necontenit mulţumiri 
prin aceste taine pascale, pentru ca ele, 
continuând în noi lucrarea mântuirii, 
să ne fie izvor de bucurie veşnică. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie 
Domnul a înviat şi ne-a dăruit lumina, 
nouă, celor răscumpăraţi prin sângele său, aleluia! 
 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
A
scultă-ne, Doamne, rugăciunile, 
pentru ca acest schimb tainic, 
prin care se săvârşeşte răscumpărarea noastră, 
să ne dăruiască ajutor în viaţa de acum şi 
să ne dobândească bucuriile veşnice. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Isus se oferã omenirii ca dar al Tatãlui: „Eu sunt pâinea”, „Eu sunt viața…”, și ca promisiune: „Acela care vine...”, „Acela care crede...”, „Acela care mãnâncã...”. A sta cu Isus înseamnã a ne dãrui ca pâine și a participa la promisiune: fãrã foame, fãrã sete, fãrã moarte

LECTURA I

Străbăteau ţara binevestind cuvântul lui Dumnezeu.

Citire din Faptele Apostolilor 8,1-8

În ziua morţii lui Ştefan a izbucnit o mare prigoană împotriva Bisericii din Ierusalim; în afară de apostoli, toţi s-au împrăştiat prin ţinuturile Iudeii şi ale Samariei. Nişte bărbaţi cucernici l-au îngropat pe Ştefan şi l-au jelit îndelung. Saul dimpotrivă căuta să distrugă Biserica: pătrundea prin case, târa bărbaţi şi femei şi îi arunca în temniţă. Iar cei ce se împrăştiaseră străbăteau ţara, binevestind cuvântul lui Dumnezeu. 5Astfel, Filip a ajuns într-o cetate a Samariei şi îl propovăduia pe Cristos. Mulţimile, auzind vorbindu-se sau chiar văzând minunile pe care le săvârşea, dădeau crezare într-un cuget celor spuse de către Filip; 7mulţi dintre cei stăpâniţi de diavoli erau eliberaţi de duhurile rele, care ieşeau din ei, scoţând strigăte puternice; mulţi paralitici şi bolnavi au fost vindecaţi. A fost o mare bucurie în cetatea aceea.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 65,1-3a.4-5.6-7a (R.: 1)

R.: Strigaţi lui Dumnezeu, toţi locuitorii pământului.

sau

Aleluia.

Înălţaţi lui Dumnezeu cântări de bucurie,

voi, toţi locuitorii pământului!

Cântaţi slavă numelui său, măriţi slava lui prin laudele voastre.

3a Spuneţi lui Dumnezeu: „Cât de măreţe sunt lucrările tale. R.

 

Tot pământul se închină în faţa ta

şi cântă în cinstea ta, cântă numele tău”.

Veniţi şi priviţi lucrările lui Dumnezeu.

Minunate sunt lucrările tale în faţa neamului omenesc. R.

 

El a prefăcut marea în pământ uscat

şi râul a fost trecut cu piciorul;

de aceea ne bucurăm de-a pururi.

7a Căci el stăpâneşte pe vecie prin puterea lui. R.

 

ALELUIA In 6,40

(Aleluia) Cine crede în Fiul are viaţa veşnică

şi eu îl voi învia în ziua de apoi. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Aceasta este voinţa Tatălui: ca oricine crede în Fiul să aibă viaţă veşnică.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,35-40

În acel timp, Isus spunea mulţimii iudeilor: 35 „Eu sunt pâinea vieţii: cel care vine la mine nu va flămânzi şi cine crede în mine nu va înseta niciodată. 36 Dar v-am spus că m-aţi văzut şi totuşi nu credeţi. 37 Toţi cei pe care mi-i dă Tatăl vor veni la mine; şi pe cel care vine la mine nu-l voi izgoni afară, 38 pentru că m-am coborât din cer nu ca să fac voia mea, ci voia celui ce m-a trimis. 39 Or, aceasta este voinţa celui ce m-a trimis, ca din cei pe care mi i-a dat să nu pierd pe nici unul, ci să-i învii în ziua de apoi. 40 Aceasta este voinţa Tatălui meu, ca oricine vede pe Fiul şi crede într-însul să aibă viaţa veşnică; şi eu îl voi învia în ziua de apoi”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fap 8,1-8; Ps 65; In 6,35-40

Există circumstanţe în care suntem avertizaţi de fragilitatea vieţii noastre, de precarietatea ei; de aceea, Isus se prezintă în faţa noastră ca fiind pâinea vieţii adevărate. El nu dispreţuieşte deloc viaţa trupească: el însuşi a vindecat bolnavi, chiar a înviat morţi, dar vrea să ne dea plinătatea vieţii. El nu este numai pâinea prin care trăim, ci e pâinea prin care putem trăi din nou, cum ne învaţă evanghelia de astăzi.

Pâinea pământească conservă viaţa, dar nu poate face să fie trăită din nou; Isus, în schimb, ne redă viaţa, şi aceasta, o spune el, este voinţa Tatălui: „Aceasta este voinţa celui care m-a trimis, ca din cei pe care mi i-a dat să nu pierd pe nici unul, ci să-i învii în ziua de apoi”. Isus este pâinea vieţii pentru că aduce omului învierea, şi o aduce pentru că el însuşi a înviat: „Eu îmi iau viaţa, pentru ca apoi să o reiau din nou. Nimeni nu mi-o ia, ci o ofer eu însumi, pentru că eu am puterea să o dau şi puterea să o iau din nou. Această poruncă am primit-o de la Tatăl meu” (In 10,17-18). Isus a deschis un drum prin moarte spre înviere, fiindcă pentru a învia era necesară acceptarea morţii şi biruinţa asupra ei. „Eu m-am coborât din cer nu ca să fac voinţa mea, ci voinţa celui care m-a trimis”. Aceste cuvinte ale predicii despre pâinea vieţii se regăsesc în momentul agoniei: „Nu voia mea, ci voia ta să se facă!” (Lc 22,42). Şi voinţa Tatălui este ca Isus să-şi ofere viaţa pentru a o lua din nou şi ca el să păşească prin moarte pentru a ne deschide calea învierii.

Oferindu-ne trupul său în Euharistie, Isus ne comunică viaţa sa de Înviat. Euharistia nu hrăneşte în mod obişnuit viaţa trupului, ci pune şi face să crească în noi viaţa lui Cristos înviat: el este garanţia învierii. Şi calea învierii pe care Isus a parcurs-o cel dintâi constă în dăruirea de sine până la moarte, şi, tocmai prin această oferire de sine, învinge moartea. Isus este viaţa şi învierea pentru că s-a dăruit pe sine până la sfârşit şi, în Euharistie, el reînnoieşte această dăruire extremă: „Acesta este trupul meu dat pentru voi, acesta este sângele meu vărsat pentru voi”. A primi Euharistia înseamnă a-l primi pe acela care s-a oferit pe sine pentru noi până la moarte şi, deci, a primi hrana care ne dă tărie de a parcurge aceeaşi cale. Aşa a făcut Ştefan, care a murit iubind, în dubla dimensiune a iubirii: dimensiunea filială: „Doamne, primeşte sufletul meu!”, şi dimensiunea iubirii milostive faţă de oameni: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”. Aşa a făcut, de asemenea, prima comunitate atunci când, după moartea lui Ştefan, când s-a dezlănţuit o persecuţie violentă împotriva Bisericii, s-au împrăştiat, dar „cei care se împrăştiaseră străbăteau ţara, binevestind cuvântul lui Dumnezeu”. Nu vorbeau despre neplăcerile lor; vorbeau despre învierea lui Isus. Filip în Samaria predica pe Cristos şi demonstra realitatea învierii vindecând_ în numele său, pe bolnavi şi eliberându-i pe cei posedaţi. Persecuţia este, deci, ocazia pentru o fecunditate mai mare: aşa se manifestă forţa pâinii vieţii, a acestei hrane cereşti care ne face să depăşim toate obstacolele şi să descoperim adevărata viaţă, calea şi iubirea care ne uneşte cu Cristos şi cu Tatăl în Duhul Sfânt.

În fiecare Împărtăşanie, noi ne unim, deci, nu numai cu Cristos înviat, dar ne unim în toate drumului de biruinţă asupra morţii graţie dăruirii totale de sine prin iubire. Să-i cerem Domnului ca să ne ajute să ne hrănim cu adevărat din el, să ne întărească credinţa prin această pâine a vieţii, ca să fim ascultători cu adevărat faţă de chemarea sa de a transforma viaţa noastră în pâine pentru a-i hrăni pe fraţii noştri.

Liturgia orelor

Text