en-USro-RO

| Login
24 octombrie 2018

Calendarul zilei

Miercuri, 24 octombrie 2018

Sfintii zilei
Ss. Anton M. Claret, ep. *; Alois Guanella, pr.
Liturghierul Roman
Miercuri din săptămâna a 29-a de peste an
Liturghie la alegere, prefață comună
verde (alb), I, LP
Lectionar
Ef 3,2-12: Acum este revelat misterul lui Cristos că păgânii sunt împreună-moștenitori ai promisiunii.
Ps Is 12,2-3.4bcd.5-6: Veți scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii.
Lc 12,39-48: Cui i s-a încredințat mult, i se va cere și mai mult.

Meditatia zilei
Miercuri din săptămâna a 29-a de peste an

 

Sfintii zilei

Sf. Leon al IX-lea, pp.

 Liturghierul Roman

Joi din Săptămâna a III-a din Timpul Pascal 

Ant. la intrare 
Să-i cântăm Domnului, căci strălucită este biruinţa sa. 
Domnul e puterea şi lauda mea, 
el a devenit mântuirea mea, aleluia!         Cf. Ex 15,1-2 
   

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, dă-ne harul, 
să căutăm mai intens iubirea ta, 
pe care, cu îndurare, ne-ai dezvăluit-o mai adânc în aceste zile, 
pentru ca, eliberaţi de întunericul greşelii, 
să îmbrăţişăm cu mai multă tărie învăţăturile adevărului tău. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos.  
 
ASUPRA DARURILOR
Dumnezeule, care, prin schimbul minunat înfăptuit la această jertfă, 
ne faci părtaşi la firea ta dumnezeiască, 
dă-ne, te rugăm, harul, să fim credincioşi, 
prin trăirea noastră, adevărului tău, 
pe care ni l-ai făcut cunoscut. 
Prin Cristos, Domnul nostru 

Ant. la Împărtăşanie 
Cristos a murit pentru toţi, pentru ca cei care trăiesc 
să nu mai trăiască pentru ei înşişi, 
ci pentru acela care a murit şi a înviat pentru ei, aleluia. 
 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne, 
îndură-te şi fii alături de poporul tău, 
pe care l-ai îndestulat cu tainele cereşti, 
şi dă-i harul, 
ca, lepădând omul cel vechi, să ajungă la înnoirea vieţii. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 În „noul exod”, Isus însuși este pâine pentru drum. Tot el este și drumul. Împreunã cu el am intrat deja în viața veșnicã. „Eu sunt pâinea vieții... Cine mãnâncã din aceastã pâine va trãi în veci”. Viața veșnicã a început deja. Însuși Isus este pâinea pentru drum.

LECTURA I

Dacă crezi din toată inima, poţi fi botezat.

Citire din Faptele Apostolilor 8,26-40

În zilele acelea, 26 îngerul Domnului s-a adresat lui Filip, spunând: „Ridică-te şi mergi spre miazăzi, pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza; acesta este pustiu”. 27 Filip a plecat. Un eunuc din Etiopia, înalt dregător al reginei Etiopiei, Candace, administrator al întregii ei vistierii, venise la Ierusalim ca să se închine lui Dumnezeu 28 şi acum se întorcea acasă. El şedea în carul său şi citea din profetul Isaia. 29Duhul Domnului i-a zis lui Filip: „Apropie-te şi alătură-te de carul acesta”. 30 Filip s-a apropiat în grabă şi a auzit că omul citea din profetul Isaia. Atunci l-a întrebat: „Înţelegi ce citeşti?” 31 Iar el i-a răspuns: „Cum aş putea să înţeleg, dacă nimeni nu-mi explică”. L-a invitat pe Filip să se urce şi să se aşeze alături de el. 32 Locul din Scriptură, pe care-l citea el, era acesta: „Ca un miel a fost dus la înjunghiere şi ca o oaie fără glas înaintea celui ce o tunde, aşa nu şi-a deschis gura. 33 Pentru că s-a umilit, dreptatea i-a fost refuzată. Cine va vorbi de soarta lui? Căci viaţa lui a fost ştearsă de pe pământ”. 34 Eunucul a spus lui Filip: „Te rog, spune-mi, despre cine vorbeşte profetul, despre sine, sau despre altcineva?” 35 Atunci Filip a luat cuvântul şi, pornind de la acest text al Scripturii, i-a anunţat vestea cea bună despre Isus. 36Continuându-şi drumul au ajuns la o apă; eunucul a zis: „Iată o apă. Ce mă împiedică să primesc botezul?” 37 (Filip a spus: „Dacă tu crezi din toată inima, poţi fi botezat”. Eunucul a răspuns: „Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu”). 38 A poruncit să stea carul, au coborât amândoi în apă şi Filip l-a botezat pe eunuc. 39 Iar când au ieşit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip şi eunucul nu l-a mai văzut, dar şi-a continuat drumul plin de bucurie. 40 Filip s-a trezit în cetatea Azot şi a vestit evanghelia în toate oraşele până ce a ajuns în Cezareea.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 65,8-9.16-17.20 (R.: 1)

R.: Strigaţi lui Dumnezeu, toţi locuitorii pământului.

sau

Aleluia.

Binecuvântaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru,

faceţi să răsune lauda lui.

El ne-a păstrat în viaţă

şi nu a îngăduit să ni se clatine piciorul. R.

 

16 Toţi cei care vă temeţi de Dumnezeu, veniţi şi ascultaţi

şi vă voi istorisi ce a făcut el pentru sufletul meu.

17 Am strigat către el cu gura mea

şi lauda lui a pornit de pe buzele mele. R.

 

20 Binecuvântat să fie Dumnezeu care nu a respins rugăciunea mea

şi nu a îndepărtat de la mine bunătatea lui. R.

 

ALELUIA In 6,51-52

(Aleluia) Eu sunt pâinea cea vie care am coborât din cer, spune Domnul;

cine mănâncă din această pâine va trăi în veci. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Eu sunt pâinea vie care am coborât din cer.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,44-51

În acel timp, Isus spunea mulţimii iudeilor: 44 „Nimeni nu poate să vină la mine dacă nu-l va atrage Tatăl, care m-a trimis, şi eu îl voi învia în ziua de apoi. 45 Scris este în profeţi: «Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu». Aşadar, oricine ascultă învăţătura Tatălui vine la mine. 46 Desigur, nimeni nu l-a văzut vreodată pe Tatăl afară numai de acela care vine de la Dumnezeu: Acesta l-a văzut pe Tatăl. 47 Adevăr, adevăr zic vouă: cel care crede în mine are viaţa veşnică. 48 Eu sunt pâinea vieţii. 49 Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu şi totuşi au murit. 50 Pâinea care coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare. 51 Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta va trăi în veci; iar pâinea pe care eu o voi da, pentru viaţa lumii, este trupul meu”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fap 8,26-40; Ps 65; In 6,44-51

E un cuvânt foarte profund acela pe care Isus ni-l spune la începutul acestei evanghelii: „Nimeni nu poate să vină la mine dacă nu-l va atrage Tatăl care m-a trimis”. Această frază exprimă o dublă mişcare: Tatăl îl trimite pe Isus, Tatăl atrage oamenii spre Isus. E o mişcare care produce o întâlnire, şi Tatăl are iniţiativa din ambele părţi: el e cel care trimite, el e cel care atrage.

În acest mod, Isus ne revelează că ceea ce există mai profund este relaţia noastră cu Tatăl şi că şi relaţia noastră cu Isus ar fi superficială şi ireală dacă nu ar fi fondată pe intimul nostru raport cu Tatăl. Isus aprinde în noi dorinţa de a fi docili faţă de Dumnezeu, de a fi instruiţi de Dumnezeu. „Stă scris în profeţi: toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu”. Există aici o fericire pe care mulţi n-o înţeleg. Când e vorba despre docilitatea faţă de Dumnezeu, au mai degrabă o reacţie de refuz: cred că Dumnezeu îi va înstrăina, îi va priva de libertatea lor, când, în schimb, Dumnezeu îi face liberi. Şi această docilitate faţă de Dumnezeu, care este un har foarte mare, este condiţia pentru a merge spre Isus: e necesară ascultarea învăţăturilor Tatălui pentru a fi atraşi la Isus: „Oricine ascultă învăţătura Tatălui vine la mine”.

Putem lămuri aceste cuvinte cu unele pasaje ale predicii de pe munte. Isus ne îndeamnă să trăim cu adevărat pentru Dumnezeu, să trăim într-o profundă supunere faţă de dânsul, când vorbeşte despre rugăciune, despre post, despre pomană, lucruri care se fac în intimă ascultare faţă de Dumnezeu, nu dând ascultare naturii care ne înclină să căutăm interesul nostru, reputaţia, diferitele satisfacţii: „Când faci pomană, nu suna din trâmbiţă înaintea taY ; să nu ştie stânga ta ce face dreapta taY şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti” (cf. Mt 6). Ca toate acţiunile noastre să fie făcute într-adevăr din ascultare faţă de Tatăl, e necesar ceea ce tratatele de viaţă spirituală numesc „intenţia dreaptă”; Isus ne face să înţelegem că dreapta intenţie este o chestiune de relaţie intimă cu Dumnezeu şi ea presupune să ne străduim să fim plăcuţi înaintea lui Dumnezeu, să-i fim supuşi şi să nu căutăm interesele noastre, adică satisfacerea vanităţilor noastre, sau a egoismului sau a altor tendinţe prea umane. A căuta cu simplitate să ascultăm de Dumnezeu care vorbeşte inimii noastre şi să urmăm ceea ce el ne spune, ştiind că, astfel, vom creşte în adevărata iubire.

Tatăl, care lucrează în noi, formează sentimente care sunt sentimentele lui Cristos şi, pentru aceasta, întâlnirea devine posibilă: el ne atrage în direcţia în care se găseşte Isus. Tatăl ne învaţă să trăim în dezinteres, în abnegaţia iubirii şi, astfel, să fim conduşi spre înţelegerea pătimirii şi învierii lui Cristos: adică vom înţelege că pătimirea este o mare operă a iubirii şi că învierea este operă divină.

Suntem, deci, atraşi la Isus dacă devenim asemenea lui în supunere faţă de acţiunea Tatălui în noi.

Să cerem unii pentru alţii marele har al dorinţei de a fi docili faţă de Dumnezeu, de a dori să trăim în relaţie cu el, fără să căutăm în altă parte satisfacţii superficiale şi, în fond, rele. Să fim instruiţi cu adevărat de Dumnezeu şi să profităm de această învăţătură.

Unul dintre cuvintele profeţilor care este citat aici spune că în ultimele timpuri cunoaşterea lui Dumnezeu va umple pământul aşa cum apele umplu marea, pentru a ilustra o plinătate extraordinară. Şi atunci când profeţii spun „cunoaşterea lui Dumnezeu”, nu vorbesc despre o cunoaştere abstractă, a şti că Dumnezeu există, ci de o cunoaştere în iubire, de un raport de iubire cu el.

Să-i cerem Domnului ca nu numai noi, ci şi multe persoane din lume, în special tinere, să fie deschise pentru această relaţie cu Dumnezeu, la această cunoaştere a lui Dumnezeu, şi astfel, să pregătească un nou seceriş pentru împărăţia sa.