en-USro-RO

| Login
24 octombrie 2018

Calendarul zilei

Miercuri, 24 octombrie 2018

Sfintii zilei
Ss. Anton M. Claret, ep. *; Alois Guanella, pr.
Liturghierul Roman
Miercuri din săptămâna a 29-a de peste an
Liturghie la alegere, prefață comună
verde (alb), I, LP
Lectionar
Ef 3,2-12: Acum este revelat misterul lui Cristos că păgânii sunt împreună-moștenitori ai promisiunii.
Ps Is 12,2-3.4bcd.5-6: Veți scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii.
Lc 12,39-48: Cui i s-a încredințat mult, i se va cere și mai mult.

Meditatia zilei
Miercuri din săptămâna a 29-a de peste an

 

Sfintii zilei

Ss. Anicet, pp.; Marcian, cãlug.

 Liturghierul Roman

Vineri din Săptămâna a III-a din Timpul Pascal 

Ant. la intrare 
Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, 
să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, 
tăria şi cinstea, aleluia!         Ap 5,12 
 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Atotputernice Dumnezeule, 
fă, te rugăm, 
ca noi, cei care am cunoscut harul învierii Domnului nostru Isus Cristos, 
să înviem la o viaţă nouă prin iubirea Duhului Sfânt. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
ASUPRA DARURILOR
Milostive Dumnezeule, 
te rugăm, sfinţeşte aceste daruri 
şi, primind jertfa spirituală pe care ţi-o aducem, 
fă din noi ofrandă veşnică bineplăcută ţie. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie 
Cristos a înviat din morţi 
şi ne-a răscumpărat, aleluia!  

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Î
mpărtăşindu-ne, Doamne, cu darul sfintelor taine, 
te rugăm cu umilinţă 
ca jertfa pe care Fiul tău ne-a poruncit s-o aducem în amintirea lui 
să mărească în inimile noastre iubirea. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 În limbaj simbolic, Isus este noul miel pascal care se oferã ca hranã pentru o viațã veșnicã, deplinã. Nu o viațã pentru viitor, ci una care începe chiar azi. Dãruindu-și viața, Isus a transmis și continuã sã transmitã lumii viața. Acest lucru îl celebrãm în Euharistie, și-l trãim în fiecare zi atunci când ne împãrtãșim cu pâinea vieții.

LECTURA I

Acesta este un vas ales pentru mine, ca să poarte numele meu în faţa neamurilor.

Citire din Faptele Apostolilor 9,1-20

În zilele acelea, Saul era stăpânit de o furie de moarte împotriva ucenicilor Domnului. El s-a dus la arhiereu şi a cerut de la el scrisori pentru sinagogile din Damasc, ca să-i prindă şi să-i aducă legaţi la Ierusalim pe toţi adepţii acestei învăţături, atât bărbaţi cât şi femei, pe care i-ar găsi. Când se apropia de Damasc, deodată l-a învăluit pe drum o lumină din cer, ca un fulger. El a căzut la pământ şi a auzit un glas care îi spunea: „Saule, Saule, pentru ce mă prigoneşti?” Iar el a răspuns: „Cine eşti tu, Doamne?” „Eu sunt Isus, pe care tu îl prigoneşti. (Greu îţi este să loveşti împotriva imboldului. Şi el, tremurând şi înspăimântat, a zis: „Doamne, ce voieşti să fac?” Iar Domnul i-a răspuns:) „Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci”. Bărbaţii, care erau cu el pe drum, stăteau înmărmuriţi, căci auzeau glasul, dar nu vedeau pe nimeni. Saul s-a ridicat de la pământ, dar, deşi avea ochii deschişi, nu vedea nimic. Atunci l-au luat de mână şi l-au dus în Damasc. Trei zile a fost lipsit de vedere; nu a mâncat şi nu a băut nimic. 10 Era în Damasc un ucenic, cu numele Anania. Într-o viziune, 11 Domnul l-a chemat: „Anania!” El a răspuns: „Iată-mă, Doamne!” Domnul a continuat: „Ridică-te, mergi pe strada Dreaptă, în casa lui Iuda şi întreabă de un anume Saul din Tars: Iată, se roagă”. 12 Şi Saul a avut o viziune: un bărbat cu numele Anania a intrat la el şi-a pus mâinile asupra lui ca să-şi recapete vederea. 13 Anania a răspuns: „Doamne, despre bărbatul acesta am auzit de la mulţi că a făcut multe rele credincioşilor tăi din Ierusalim. 14 Şi aici are împuternicire de la arhierei să-i pună în lanţuri pe toţi care cheamă numele tău”. 15 Dar Domnul i-a zis: „Mergi, fiindcă acesta îmi este un vas ales, ca să poarte numele meu înaintea păgânilor, a regilor şi a fiilor lui Israel. 16 Iar eu îi voi arăta câte trebuie să pătimească pentru numele meu”. 17 Atunci Anania s-a dus, a intrat în casă şi, punându-şi mâinile peste el, i-a zis: „Frate Saul, Domnul Isus, cel care ţi s-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să-ţi recapeţi vederea, şi să te umpli de Duh Sfânt”. 18 Şi îndată au căzut de pe ochii lui un fel de solzi şi-a recăpătat vederea. Apoi s-a ridicat şi a primit botezul. 19 După ce a stat la masă a prins putere. A rămas câteva zile cu ucenicii din Damasc, 20 propovăduind în sinagogi, că Isus este Fiul lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 116,1.2 (R.: Mc 16,15)

R.: Mergeţi în lumea întreagă şi predicaţi evanghelia.

sau

Aleluia.

Lăudaţi-l pe Domnul, toate neamurile,

lăudaţi-l, toate popoarele. R.

 

Căci Domnul şi-a dovedit iubirea sa pentru noi

şi el rămâne totdeauna credincios legământului său. R.

 

ALELUIA In 6,57

(Aleluia) Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu

rămâne în mine şi eu în el, spune Domnul. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Trupul meu cu adevărat este mâncare şi sângele meu cu adevărat băutură.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,52-59

În acel timp, 52 iudeii se certau zicând: „Cum poate acesta să ne dea trupul să-l mâncăm?” 53 Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr zic vouă: dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele lui, nu veţi avea viaţă în voi. 54 Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de apoi. 55 Trupul meu cu adevărat este mâncare şi sângele meu cu adevărat băutură. 56 Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu rămân în el. 57 Precum m-a trimis pe mine Tatăl cel viu şi eu trăiesc prin Tatăl, la fel şi cel care mă va mânca pe mine va trăi prin mine. 58 Aceasta este pâinea care coboară din cer, nu ca aceea din care au mâncat părinţii voştri. Ei au murit; cine mănâncă din această pâine va trăi în veci”. 59 Acestea le-a zis pe când învăţa în sinagoga din Cafarnaum.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fap 13,26-33; Ps 2; In 14,1-6

Cuvintele pe care Isus le spune discipolilor săi sunt cuvinte de consolare: „Să nu se tulbure inima voastră. Credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în mine”. După răstignirea lui Isus, ei ar fi avut un motiv foarte întemeiat să fie tulburaţi: falimentul era total. Dar Isus îi îndeamnă cu aceste cuvinte, pe care le va repeta şi după înviere, şi tocmai datorită învierii: „Credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în mine”. Învierea fundamentează credinţa noastră şi ne face să înţelegem că pătimirea era mijlocul voit de Dumnezeu pentru a reînnoi şi salva omul.

„Să nu se tulbure inima voastră”. Tulburarea inimii adaugă o dificultate la alta. Este o reacţie naturală, şi chiar inevitabilă, dar Domnul ne spune că o putem depăşi dacă avem o atitudine de credinţă, dacă nu ne bazăm pe noi înşine, ci pe puterea şi bogăţia sa. Noi suntem slabi, săraci, fragili, dar bogăţiile Domnului sunt ale noastre, şi el este întotdeauna cu noi cu toată viaţa sa de înviat.

Un alt cuvânt al evangheliei vreau să-l supun atenţiei: „Mă duc să vă pregătesc un loc”. Nu trebuie să ne gândim că Domnul merge în cer pentru a ne pregăti un loc cum se merge la un hotel pentru a pregăti o cameră. Spunând: „Mă duc să vă pregătesc un loc”, Isus vrea să spună: „Voi suferi pentru a transforma omul, pentru a-l face capabil să fie cu Dumnezeu”.

În timpul procesului iudaic, el va fi acuzat de faptul că ar fi voit să facă un nou templu (cf. Mt 26,61); în realitate, în înviere, ieşirea victorioasă din pătimire, el a pregătit noul templu, care este, în acelaşi timp, casa lui Dumnezeu şi casa oamenilor răscumpăraţi: este locul pe care el ni l-a pregătit. Acum putem, cum spune sfântul Paul în Scrisoarea către Efeseni, să avem curajul de a ne apropia de Dumnezeu în deplină încredere, datorită credinţei în el (cf. Ef 3,12). Apropierea de Dumnezeu este un lucru cutremurător pentru omul slab şi păcătos, dar datorită morţii şi învierii Fiului său, noi acum o putem face fără teamă, ba chiar cu iubire încrezătoare şi recunoscătoare. Astfel, Domnul ne-a pregătit un loc în casa Tatălui său.

Şi după ce va fi făcut aceasta, el vine la noi şi ne ia cu sine în învierea sa: o face în sacramente, în special în Liturghie, mai înainte de a o face în mod definitiv, când ne va chema la el dincolo de moarte. Deci, cunoaştem acum calea pentru a ne apropia de Dumnezeu: este Isus însuşi. Să pornim cu încredere pe această cale şi să ne stabilim în casa Tatălui prin intermediul lui Isus.