en-USro-RO

| Login
24 octombrie 2018

Calendarul zilei

Miercuri, 24 octombrie 2018

Sfintii zilei
Ss. Anton M. Claret, ep. *; Alois Guanella, pr.
Liturghierul Roman
Miercuri din săptămâna a 29-a de peste an
Liturghie la alegere, prefață comună
verde (alb), I, LP
Lectionar
Ef 3,2-12: Acum este revelat misterul lui Cristos că păgânii sunt împreună-moștenitori ai promisiunii.
Ps Is 12,2-3.4bcd.5-6: Veți scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii.
Lc 12,39-48: Cui i s-a încredințat mult, i se va cere și mai mult.

Meditatia zilei
Miercuri din săptămâna a 29-a de peste an

 

Sfintii zilei

Ss. Fidel din Sigmaringen, pr. m. *; Maria a lui Cleofa și Salomea;
Egbert, cãlug.

 Liturghierul Roman

Marţi din Săptămâna a IV-a din Timpul Pascal 

Ant. la intrare 
Să ne bucurăm, să ne veselim 
şi să-l preamărim pe Dumnezeu, 
pentru că şi-a început domnia 
Domnul, Dumnezeul nostru, cel atotputernic, aleluia!         Ap 19,7.6 
   

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dă-ne, te rugăm, Dumnezeule atotputernic, 
harul, ca noi, care celebrăm misterul învierii Fiului tău, 
să ne învrednicim a primi bucuria răscumpărării noastre. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 
 
ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, dă-ne harul, 
să-ti aducem necontenit mulţumiri 
prin aceste taine pascale, pentru ca ele, 
continuând în noi lucrarea mântuirii, 
să ne fie izvor de bucurie veşnică. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
  
Ant. la Împărtăşanie 
Cristos trebuia să sufere şi să învie din morţi, 
şi astfel, să intre în gloria sa, aleluia.         Cf. Lc 24,46.26 
 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
A
scultă-ne, Doamne, rugăciunile, 
pentru ca acest schimb tainic, 
prin care se săvârşeşte răscumpărarea noastră, 
să ne dăruiască ajutor în viaţa de acum şi să ne dobândească bucuriile veşnice. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Isus și misiunea sunt prezentate prin imaginea pãstorului. Pãstorul cel bun „își dã viața”, în timp ce pãstorul fals, mercenarul, fuge din fața pericolului. Pãstorul cel bun se identificã cu poporul sãu. Glasul și iubirea lui Isus sunt menite pentru toți. Mântuirea, eliberarea, sunt oferte universale.

LECTURA I

Vorbeau şi grecilor, vestind pe Domnul Isus.

Citire din Faptele Apostolilor 11,19-26

În zilele acelea, 19 cei care s-au împrăştiat din cauza tulburării iscate împotriva lui Ştefan, au ajuns până în Fenicia, Cipru şi Antiohia, vestind evanghelia numai iudeilor. 20 Dar printre ei erau şi unii bărbaţi din Cipru şi Cirene care, ajungând la Antiohia, s-au adresat şi grecilor, propovăduindu-le pe Domnul Isus. 21Mâna Domnului era cu ei şi un mare număr de oameni au îmbrăţişat credinţa şi s-au întors la Domnul. 22Biserica din Ierusalim a auzit vorbindu-se despre acestea şi atunci Barnaba a fost trimis până la Antiohia. 23 Acesta, când a ajuns şi a văzut cum a lucrat harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi-i îndemna pe toţi să rămână ataşaţi de Domnul din toată inima. 24 Barnaba era un om bun, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi s-a întors la Domnul o mare mulţime de oameni. 25 De aceea, Barnaba a plecat la Tars, ca să-l caute pe Saul 26 şi, aflându-l, l-a adus la Antiohia. Un an întreg ei au fost oaspeţii acestei biserici şi au instruit foarte mult popor. Astfel că la Antiohia s-a dat ucenicilor pentru întâia oară numele de creştini.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 86,1-3.4-5.6-7 (R.: Ps 116,1a)

R.: Lăudaţi-l pe Domnul, toate popoarele!

sau

Aleluia.

Domnul iubeşte Sionul.

El i-a aşezat temeliile pe munţii cei sfinţi.

Porţile Sionului îi sunt mai plăcute

decât toate lăcaşurile lui Iacob.

Lucruri măreţe s-au spus despre tine,

Cetate a lui Dumnezeu. R.

 

„Egiptul şi Babilonul se numără

printre cei care mă venerează.

Filistenii, popoarele din Tir şi Etiopia

s-au născut în Sion”.

Sionului i se va zice: „Mamă!”

Toţi s-au născut acolo; Cel Preaînalt îl susţine cu tărie. R.

 

Domnul scrie în cartea popoarelor:

„Acesta şi acela s-au născut într-însul”.

Iar ei cântă în dans şi veselie:

„Toate izvoarele mele sunt în tine”. R.

 

ALELUIA In 10,27

(Aleluia) Oile mele ascultă glasul meu, zice Domnul,

eu le cunosc pe ele şi ele mă urmează. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Eu şi cu Tatăl una suntem.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 10,22-30

22 La Ierusalim se celebra sărbătoarea Dedicării templului. Era iarnă. 23 Isus umbla prin templu, prin galeria lui Solomon. 24 Iudeii s-au strâns în jurul lui şi i-au spus: „Până când ai de gând să ne ţii în îndoială? Dacă tu eşti Mesia, spune-ne-o pe faţă!” 25 Isus le-a răspuns: „V-am spus-o, dar nu credeţi. Lucrurile pe care le fac în numele Tatălui meu, acestea dau mărturie despre mine. 26 Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile mele. 27 Oile mele ascultă glasul meu: eu le cunosc şi ele mă urmează. 28Eu le dau viaţa veşnică: nu vor pieri nicicând şi nimeni nu le va răpi din mâna mea. 29 Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu poate să le răpească din mâna Tatălui meu. 30 Eu şi Tatăl una suntem”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fap 11,19-26; Ps 86; In 10,22-30

În evanghelia de astăzi, atenţia mea se opreşte asupra acestei fraze: „Voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile mele”. E o frază puţin ciudată, sau cel puţin noi ne-am fi aşteptat la o altă conexiune: „Voi nu sunteţi oile mele, pentru că nu credeţi”, ceea ce ar părea mai natural: cine crede aparţine turmei lui Cristos; pentru a aparţine turmei lui Cristos, am spune noi, trebuie să credem. Isus, în schimb, inversează cauza şi efectul: „Voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile mele”.

Regăsim relaţia cu Dumnezeu Tatăl ca o condiţie a adeziunii la Cristos, ceea ce el a explicat în predica despre pâinea vieţii. E necesar ca Tatăl să ne atragă spre Isus pentru ca noi să putem crede; e necesar, cu alte cuvinte, ca Dumnezeu să dea pe cineva Domnului Isus pentru ca el să poată să fie în turma sa şi să-l asculte.

„Voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile mele” vrea să spună: Tatăl meu nu v-a dat mie, de aceea nu sunteţi oile mele; nu credeţi şi nu mă recunoaşteţi.

Când Isus se prezintă unui suflet pregătit de Tatăl, el îl recunoaşte. Este un lucru foarte frumos. Când două persoane se iubesc, se gândesc numai la momentul în care s-au cunoscut: în acel moment a fost un fel de recunoaştere reciprocă, s-au recunoscut ca aparţinându-şi unul celuilalt şi viaţa lor a devenit mai frumoasă. Acelaşi lucru, şi încă mult mai profund, se întâmplă cu Domnul Isus. Când Isus se prezintă unui suflet care i-a fost dat de Tatăl, se recunosc reciproc: el îşi recunoaşte maestrul şi maestrul recunoaşte oiţa pe care Tatăl i-a dat-o.

„Oile mele ascultă glasul meu”. Sunt în lume încă multe oi ale lui Cristos care nu sunt în turmă, în Biserică, şi singura condiţie pentru ca şi ele să intre este ca să asculte glasul Domnului: când îl vor auzi, îl vor recunoaşte de îndată, pentru că Tatăl le-a dat lui, şi vor adera la Isus în iubire reciprocă.

Este o responsabilitate pentru noi, cei care aparţinem turmei, să-i facem să asculte glasul Domnului, şi să-l asculte în aşa fel pentru a-l recunoaşte. Nu întotdeauna mărturia noastră este atât de curată şi coerentă ca cineva să poată spune: „Iată, acesta este glasul Domnului!”

Să-i cerem Domnului să ne facă să fim tot mai mult instrumente de care el să se poată sluji pentru a face să se audă glasul său la toate oile care i-au fost date de către Tatăl.