en-USro-RO

| Login
21 mai 2018

Calendarul zilei

Luni, 21 mai 2018

Sfintii zilei
Ss. Cristofor Magallanes, pr. și îns., m. *;
Elena, mama împ. Constantin; Eugen de Mazenod, ep.
Liturghierul Roman
Luni din sãptãmâna a 7-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde (roșu), III
Lectionar
Iac 3,13-18: Dacã aveți gelozie amarã și rivalitate în inima voastrã, nu vã lãudați!
Ps 18: Orânduirile Domnului sunt drepte, îmbucurã inima.
Mc 9,14-29: Cred. Vino în ajutorul necredinței mele!
Meditatia zilei
Luni din sãptãmâna a 7-a de peste an

 

Sfintii zilei

Sf. Isidor Plugarul

 Liturghierul Roman

Marţi din Săptămâna a VII-a din Timpul Pascal 

Ant. la intrare 
Eu sunt cel dintâi şi cel de pe urmă; 
am fost mort şi iată că sunt viu 
în vecii vecilor, aleluia.         Ap 1,17-18 
 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi îndurător, te rugăm, 
trimite-l pe Duhul Sfânt, 
ca să locuiască în noi 
şi să ne transforme în temple vii ale măririi sale. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos.  
   
ASUPRA DARURILOR
Primeşte, Doamne, 
rugăciunile credincioşilor tăi împreună cu darurile pe care ţi le oferim, 
pentru ca, îndeplinindu-ne cu iubire aceste îndatoriri de fii ai tăi, 
să putem ajunge la mărirea cerească. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Duhul Sfânt, 
pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, 
vă va învăţa totul 
şi vă va aminti toate câte vi le-am spus, aleluia.         In 14,26 
 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Î
mpărtăşindu-ne, Doamne, cu darul sfintelor taine, 
te rugăm cu umilinţă, 
ca jertfa pe care Fiul tău ne-a poruncit s-o aducem în amintirea lui, 
să sporească în inimile noastre iubirea. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Fãcându-se om, Fiul merge sã cucereascã o nouã slavã, transformând condiția umanã. Prin moartea sa din iubire și prin înviere el deschide porțile vieții divine care ne va inunda și ne va transfigura: „Eu le voi da viața veșnicã și ei mã vor preamãri”. De atunci încoace, cum va spune sfântul Irineu, „omul viu este slava lui Dumnezeu și viața omului este vederea lui Dumnezeu”.

LECTURA I

Îmi îndeplinesc până la capăt misiunea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus.

Citire din Faptele Apostolilor 20,17-27

În zilele acelea, 17 Paul a trimis pe cineva din Milet la Efes să-i cheme pe bătrânii Bisericii. 18 Când aceştia au ajuns la el, Paul le-a zis: „Voi ştiţi cum m-am purtat tot timpul cât am fost la voi, din ziua în care pentru prima dată am pus piciorul în această parte a Asiei. 19 I-am slujit Domnului cu toată smerenia, vărsând multe lacrimi în încercările puse la cale prin uneltirile iudeilor. 20 Voi ştiţi că n-am neglijat nimic din ceea ce vă putea fi de folos, dimpotrivă am predicat, v-am instruit, fie în public, fie prin casele voastre. 21 I-am implorat şi pe iudei şi pe păgâni să se întoarcă la Dumnezeu şi să creadă în Domnul nostru Isus Cristos. 22 Dar acum iată-mă constrâns de Duhul Sfânt să merg la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo. 23 Ştiu numai că Duhul Sfânt, prin fiecare oraş prin care trec, îmi atrage atenţia, spunându-mi că mă aşteaptă lanţuri şi încercări. 24 Dar pentru mine nu contează viaţa, numai să-mi îndeplinesc până la capăt misiunea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, aceea de a da mărturie despre vestea cea bună a harului lui Dumnezeu. 25 Iată, acum sunt sigur că voi toţi, pe la care am trecut predicând împărăţia lui Dumnezeu, nu-mi veţi mai vedea faţa. 26 Înaintea voastră dau astăzi mărturie: Nu mi se poate reproşa nimic că aş putea fi vinovat de pierderea voastră, 27 căci nu m-am dat în lături să vă anunţ în întregime planul lui Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 67,10-11.20-21 (R.: 33a)

R.: Toate popoarele, preamăriţi-l pe Domnul!

sau

Aleluia.

10 Ai dat moştenirii tale o ploaie binefăcătoare, Dumnezeule,

şi ai înviorat-o când era sleită de puteri.

11 În locurile în care s-a aflat poporul tău

tu i-ai purtat de grijă, Dumnezeule;

tu eşti bun cu cei săraci. R.

 

20 Binecuvântat să fie Dumnezeu, zi de zi,

el ne poartă de grijă, el este ajutorul nostru.

21 Dumnezeul nostru este Dumnezeul biruinţei;

Domnul Dumnezeu are putere şi asupra morţii. R.

 

ALELUIA In 14,16

(Aleluia) Îl voi ruga pe Tatăl şi vă va da alt Apărător,

care să rămână cu voi în veci. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Părinte, preamăreşte-l pe Fiul tău.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 17,1-11a

În acel timp, Isus şi-a ridicat ochii spre cer şi s-a rugat astfel: „Părinte, a venit ceasul; preamăreşte-l pe Fiul tău, ca şi Fiul să te preamărească pe tine. Tu i-ai dat putere peste toţi oamenii, ca el să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care i-ai încredinţat lui. Aceasta este viaţa veşnică: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Cristos pe care l-ai trimis. Eu te-am preamărit pe pământ, îndeplinind misiunea pe care tu mi-ai încredinţat-o. Preamăreşte-mă acum, Părinte, în faţa ta, dându-mi slava pe care am avut-o la tine înainte de începutul lumii. Eu am făcut cunoscut numele tău oamenilor din lume, pe care mi i-ai dat. Ei erau ai tăi şi tu mi i-ai dat mie, iar ei au păzit cuvântul tău. Ei ştiu acum că tot ce mi-ai dat vine de la tine; pentru că le-am dat cuvintele pe care mi le-ai încredinţat, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că am venit de la tine şi au crezut că tu m-ai trimis. Eu mă rog pentru ei. Nu mă rog pentru lume, ci pentru cei pe care mi i-ai dat. 10 Ei sunt ai tăi şi toate ale mele sunt ale tale, după cum toate ale tale sunt ale mele. Eu sunt preamărit în ei. 11a De acum eu nu mai sunt în lume; ei sunt în lume iar eu vin la tine”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fap 20,17-27; Ps 67; In 17,1-11


Liturgia de astăzi ne propune începutul minunatei rugăciuni a lui Isus înainte de pătimirea sa, o rugăciune în care avem posibilitatea să întrevedem ceva din unitatea existenţă între el şi Tatăl.


„Părinte, preamăreşte pe Fiul tău...„ şi încă: „Preamăreşte-mă acum, Părinte, în faţa ta...„. Ce vrea să spună? Nu este aici orgoliu cerând să fie preamărit? Ar putea părea astfel, dar nu este din mai multe motive. Mai întâi, pentru că această glorificare se actualizează prin pătimire, şi noi o ştim din evanghelie şi din contextul în care Isus spune aceste cuvinte. „Părinte, a venit ceasul...„: a sosit ceasul pătimirii, care este şi acela al glorificării.

Într-un alt capitol al Evangheliei după Ioan, Isus e neliniştit, tulburat şi se roagă: „Acum sufletul meu este întristat, dar ce să spun? Părinte, scapă-mă de acest ceas? Dar pentru aceasta doar am ajuns la ceasul de faţă. Părinte, preamăreşte numele tău!” (In 12,27-28). „Preamăreşte numele tău” vrea să spună ceea ce citim aici: „Preamăreşte pe Fiul tău pentru ca Fiul să te preamărească pe tine”.

Scopul este gloria Tatălui, care nu poate fi separată de a sa, pentru că Tatăl nu poate să fie glorificat dacă Fiul însuşi nu este glorificat. Dar glorificarea Fiului se actualizează în pătimire, în care Tatăl lucrează dându-i Fiului biruinţa, nu biruinţa umană, ci divină, obţinută prin suferinţe şi moarte: atunci Isus a primit puterea asupra oricărei fiinţe umane şi îi comunică viaţa veşnică.

În special glorificarea, preamărirea se actualizează în misterul Rusaliilor, când Duhul Sfânt dătător de viaţă îi reînnoieşte pe apostoli şi întreaga Biserică. Aceasta este preamărirea lui Isus. Nu e o relaţie care rămâne închisă între Tatăl şi Fiul, ci o relaţie deschisă, fecundă, care tinde să transforme orice creatură.

„Tu i-ai dat putere peste toţi oamenii, ca el să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care i-ai încredinţat lui. Aceasta este viaţa veşnică: să te cunoască pe tine singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Cristos pe care l-ai trimis”: o viaţă de unire cu Dumnezeu, Tatăl, Fiul, în Duhul Sfânt. Aceasta este gloria pe care Tatăl o comunică Fiului şi care se împarte peste tot pământul, pentru că tot pământul trebuie să fie umplut de gloria lui Dumnezeu.

Să-i cerem Domnului să ne deschidă inimile în faţa acestei minunate rugăciuni, în aşa fel încât noi să putem spune în orice împrejurare: „Părinte, preamăreşte pe fiul tău, pe fiica ta!” cu alte cuvinte: „Împlineşte planul tău de iubire prin toate dificultăţile, obţine-mi biruinţă şi, astfel, eu voi fi preamărit şi eu te voi preamări”. Aceasta este o reacţie foarte frumoasă, deoarece este o reacţie de iubire şi de încredere. Isus a privit în acest mod pătimirea sa; să-i cerem să ne dea harul să ne deschidem, în acest mod, iubirii sale.