en-USro-RO

| Login
17 august 2018

Calendarul zilei

Vineri, 17 august 2018

Sfintii zilei
Ss. Miron, pr. m.; Eusebiu, pp.; Beatrice, cãlug.
Liturghierul Roman
Vineri din sãptãmâna a 19-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde, III
Lectionar
Ez 16,1-15.60.63 (16,59-63): Frumusețea ta era desãvârșitã datoritã strãlucirii cu care eu te-am înzestrat; la adãpostul faimei tale, ai ajuns o desfrânatã. (Îmi voi aminti de alianța mea fãcutã cu tine; tu îți vei aminti de cãile tale și te vei umili.)
Ps Is 12,2-3.4bcd.5-6: Veți scoate apã cu bucurie din izvoarele mântuirii.
Mt 19,3-12: Din cauza împietririi inimii voastre v-a permis Moise sã vã lãsați soțiile. De la început însã nu a fost așa
.
Meditatia zilei
Vineri din sãptãmâna a 19-a de peste an

 

Sfintii zilei

Sf. Ioan I, pp. m. *.

 Liturghierul Roman

Vineri din Săptămâna a VII-a din Timpul Pascal 

Ant. la intrare 
Cristos ne-a iubit 
şi ne-a eliberat de păcatele noastre în sângele său 
şi ne-a făcut o împărăţie şi preoţi 
pentru Dumnezeu şi Tatăl său, aleluia.         Ap 1,5-6 
 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, 
care ne-ai deschis poarta veşniciei 
prin preamărirea Unsului tău şi prin lumina Duhului Sfânt, 
dă-ne, te rugăm, harul, ca, având parte de un dar atât de mare, 
să creştem în evlavie si în credinţă. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos.  
     
ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, 
priveşte cu îndurare la jertfa pe care ţi-o aduce poporul tău 
şi, pentru ca ea să-ţi fie bineplăcută, 
spală cugetele noastre prin revărsarea Duhului Sfânt. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
  
Ant. la Împărtăşanie 
Când va veni Duhul adevărului, 
vă va învăţa tot adevărul, aleluia.         In 16,13 
 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Dumnezeule, care ne purifici şi ne hrăneşti cu tainele tale sfinte, 
dăruieşte-ne, te rugăm, harul, 
ca puterea hranei primite de la tine să ne călăuzească la viata fără de sfârşit. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Isus îl reabiliteazã pe Petru, confirmându-l la cârma turmei sale. Tripla întrebare a lui Isus corespunde, fãrã îndoialã, cu cele trei întrebãri pe care slujitoarea din casa marelui preot i le-a pus înainte de tãgãduirea sa, iar cele trei momente în care Petru mãrturisește iubirea sa fațã de Isus corespund cu tripla tãgãduire.

LECTURA I

Isus, care murise, dar despre care Paul zicea că trăieşte.

Citire din Faptele Apostolilor 25,13-21

În zilele acelea, 13 regele Agripa şi sora sa Berenice au venit la Cezareea, ca să-l salute pe guvernatorul Festus. 14 Rămânând acolo mai multe zile, Festus i-a expus regelui cazul lui Paul: „Este aici un bărbat, lăsat în închisoare de către predecesorul meu Felix. 15 Când am fost la Ierusalim, mi s-au înfăţişat arhiereii şi bătrânii iudeilor, cerând osândirea lui. 16 Eu le-am răspuns că legea romană nu îngăduie să fie condamnat cineva fără ca mai întâi să fie pus faţă în faţă cu acuzatorii şi să i se dea posibilitatea de a se apăra. 17 Atunci ei au venit aici şi, fără nici o întârziere, chiar a doua zi, eu am luat loc pe scaunul de judecată şi am poruncit să fie adus acest bărbat. 18 Puşi faţă în faţă cu el, învinuitorii nu-i reproşau nici una dintre crimele pe care mi le închipuiam eu. 19 Dar aveau cu el nişte neînţelegeri cu privire la credinţa lor şi cu privire la un oarecare Isus, care murise, dar despre care Paul zicea că trăieşte. 20 Neştiind în ce direcţie să îndrept această cercetare, l-am întrebat pe Paul, dacă vrea să meargă la Ierusalim, ca să fie judecat acolo. 21 Dar Paul a făcut apel la judecata împăratului, aşa că am poruncit să fie ţinut în detenţie, până ce îl voi trimite la împărat”.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 102,1-2.11-12.19-20ab (R.: 19a)

R.: Domnul şi-a aşezat tronul său în ceruri.

sau

Aleluia.

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul

şi toată fiinţa mea să laude numele său cel sfânt!

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul

şi nu uita nicicând de darurile lui. R.

 

11 Cât de mare este distanţa de la cer la pământ,

tot aşa de mare este mila sa

faţă de cei care se tem de dânsul,

12 cât este de departe răsăritul de apus,

atât de mult îndepărtează de la noi păcatele noastre. R.

 

19 Domnul şi-a aşezat în ceruri tronul său,

stăpânirea sa se întinde peste toate.

20ab Binecuvântaţi pe Domnul, toţi îngerii lui,

voi, cei puternici, care împliniţi poruncile sale. R.

 

ALELUIA In 14,26

(Aleluia) Duhul Sfânt vă va învăţa toate, spune Domnul;

el vă va aminti tot ce v-am spus eu vouă. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Paşte mieluşeii mei! Paşte mieii mei! Paşte oile mele!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 21,15-19

Isus înviat din morţi a stat la masă cu ucenicii săi pe ţărmul mării. 15 După ce au mâncat, Isus i-a zis lui Simon Petru: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” El i-a răspuns: „Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii mei!” 16 I-a spus Isus a doua oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?” Petru i-a răspuns: „Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte mieii mei!” 17 Şi i-a spus a treia oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?” Petru s-a întristat pentru că l-a întrebat a treia oară mă iubeşti şi i-a zis: „Doamne, tu toate le ştii; tu ştii că te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte oile mele! 18 Adevăr, adevăr îţi spun: când erai mai tânăr te încingeai singur şi te duceai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi”. 19 A spus lucrul acesta ca să arate cu ce moarte îl va preamări Petru pe Dumnezeu. Şi, după ce i-a vorbit astfel, i-a zis: „Urmează-mă!”

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fap 25,13-21; Ps 102; In 21,15-19

În Faptele Apostolilor găsim, exprimată de un procurator roman, sinteza predicării lui Paul: cei care îl acuzau „aveau cu el unele probleme privitoare la un oarecare Isus, mort, despre care Paul susţinea că este încă viu”. Şi în evanghelie îl vedem pe acest Isus, care era mort şi care acum este viu, manifestându-se discipolilor săi cu un trup uman adevărat, cu o inimă umană care doreşte să fie iubită. „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?” Isus ne adresează această întrebare şi nouă, pentru că doreşte iubirea noastră. „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” Cunoaştem răspunsul lui Petru, un răspuns modest. El nu poate nega iubirea care-i umple inima, acum nu se mai încrede în sine. Trista experienţă a renegării l-a făcut să înţeleagă că nu se poate baza pe sine şi că el trebuie să se sprijine de acum înainte numai pe Isus: „Tu ştii că te iubesc”. De trei ori este exprimată, din ce în ce mai tare, siguranţa că Domnul ştie, că Domnul cunoaşte inima lui Petru. Şi Isus îi pune apostolului, pentru a-i încredinţa Biserica, această singură condiţie: iubirea faţă de el. Nu-i cere lui Petru capacitate de administrator, pentru a-i administra Biserica sa, să fie bun organizator, sau să fie suficient de puternic pentru a rezista adversarilor... Numai: „Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” Apostolatul este fondat pe această legătură intimă cu Isus, şi nu are alt fundament pentru că trebuie să fie o propagare a iubirii Domnului: se naşte din iubirea faţă de Domnul şi conduce la iubirea sa.

Petru ştie că izvorul iubirii nu este înăuntrul lui, ştie că atunci când Isus îl întreabă: „Mă iubeşti?”, el, care este izvorul carităţii, vrea să-i dăruiască această iubire. Isus pune această întrebare pentru că vrea ca noi să-i cerem acest dar minunat. În noi există o mare dorinţă de a-l iubi pe Domnul, dar această dorinţă ne descurajează pentru că suntem slabi, fragili, incapabili de o adevărată fidelitate şi răspunsul nostru ar fi întotdeauna plin de ezitări şi dubii. Dar Isus însuşi e cel care ne ajută să-i putem răspunde: „Tu ştii că te iubesc. Te iubesc nu pentru că sunt perfect, pentru că mă simt tare, generos, ci pentru că tu, o, Doamne, eşti generos cu mine şi mă faci capabil să te iubesc puţin şi apoi zi după zi, din ce în ce mai mult”.

Evanghelia ne spune unde ajunge iubirea generoasă a Domnului; ultimul său cuvânt este: „Urmează-mă”, şi apoi anunţă martiriul lui Petru. Acest „urmează-mă” corespunde unui episod petrecut mai înainte de pătimire, când Isus, lui Petru care îl întrebase: „Doamne, unde mergi?”, i-a răspuns: „Unde merg eu acum tu nu poţi să mă urmezi; mă vei urma mai târziu”. Şi Petru s-a revoltat: „De ce nu pot să te urmez acum? Îmi voi da viaţa pentru tine!” Domnul este primul în iubire: el trebuia să iubească până la sfârşit, dându-şi viaţa, mai înainte ca discipolii săi să-l poată urma cu o iubire care vine din inima sa divină. După ce a pătimit şi a înviat, Isus îi face apostolului său marele dar, spunându-i: „Urmează-mă”, chiar până la moarte. Spune într-adevăr evanghelia: „Aceasta a spus-o pentru a-i arăta cu ce moarte îl va preamări Petru pe Dumnezeu”. I-a dat perfecţiunea iubirii: de a-şi de viaţa pentru Domnul.

Să ne deschidem acestei iubiri a Domnului cu o mare încredere, căci e fundamentul oricărei generozităţi.