en-USro-RO

| Login
21 iunie 2018

Calendarul zilei

Joi, 21 iunie 2018

Sfintii zilei
Sf. Alois de Gonzaga, cãlug. **
Liturghierul Roman
Sf. Alois de Gonzaga, cãlug. **
Liturghie proprie, prefațã pentru sfinți
alb, P
Lectionar
1In 5,1-5: Aceasta este victoria cu care a învins lumea: credința noastrã 
Ps 15: Tu, Doamne, ești partea mea de moștenire 
Mt 22,34-40: Sã-l iubești pe Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ta! Sã-l iubești pe aproapele tãu ca pe tine însuți!

Meditatia zilei
Sf. Alois de Gonzaga, cãlug. **

 

Sfintii zilei

Inima Neprihãnitã a Mariei**; Sf. Efrem, diacon înv. *

 Liturghierul Roman

Inima neprihănită a sfintei Fecioare Maria

Ant. la intrare 
Inima mea tresaltă de bucurie pentru mântuirea ta;
îi voi cânta Domnului, pentru că m-a copleşit cu daruri.         
Ps 12,6
 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, în inima fericitei Fecioare Maria,
tu i-ai pregătit lăcaş vrednic Duhului Sfânt;
te rugăm să ne dai cu bunătate harul,
ca, prin mijlocirea ei,
să ne învrednicim a fi şi noi temple ale măririi tale.
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Priveşte, Doamne,
spre rugăciunile şi darurile pe care ţi le aduc credincioşii tăi
în sărbătoarea preasfinteiNăscătoare deDumnezeu,Maria:
să fie plăcute înaintea ta
şi să ne dobândească ajutorul îndurării tale.
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie 
Maria păstra toate aceste cuvinte,
meditându-le în inima ei.         
Lc 2,19

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Doamne, tu ne-ai făcut părtaşi de răscumpărarea veşnică:
te rugămca noi, care o cinstimpeNăscătoarea Fiului tău,
să ne bucurăm de plinătatea harului
şi să vedem crescând necontenit roadele mântuirii.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 În Biblie, inima simbolizeazã viața personalã a omului, centrul de unde izvorãsc gândurile, dorințele și libertatea. Numai Dumnezeu cunoaște inimile pe care le-a creat pentru a le umple cu prezența sa și a le comunica viața sa. În Maria, el a gãsit o inimã lipsitã de orice egoism, mereu atentã la cuvântul sãu, dãruitã în întregime Duhului Sfânt. El a putut sã-i descopere planul sãu de mântuire și modul de a coopera la acest plan în titlul de mamã a Mântuitorului. Sãrbãtoarea pe care sfântul Ioan Eudes a rãspândit-o în secolul al XVII-lea a fost extinsã la toatã Biserica de Pius al XII-lea în 1942.

LECTURA I

Mă voi bucura în Domnul.

Citire din cartea profetului Isaia 61,10-11

10 Mă voi bucura din toată inima în Domnul şi va tresălta de veselie sufletul meu în Dumnezeul meu, căci m-a îmbrăcat cu haina mântuirii, m-a acoperit cu veşmântul veseliei ca pe un mire care poartă cunună împărătească şi ca pe o mireasă împodobită cu giuvaierele sale. 11 Precum din pământ răsar ierburile şi în grădină încolţesc seminţele, aşa va face Domnul Dumnezeu să răsară dreptatea şi slava înaintea tuturor neamurilor.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL 1Sam 2,1.4-5.6-7.8abcd (R.: cf. 1a)

R.: Inima mea se bucură în Dumnezeu, mântuitorul meu.

Inima mea se bucură în Domnul,

căci Dumnezeu m-a întărit;

acum râd de duşmanii mei,

căci ajutorul tău, Doamne, este bucuria mea. R.

Arcul celor puternici s-a sfărâmat,

iar cei slabi s-au încins cu putere.

Cei sătui s-au robit pentru pâine,

iar cei flămânzi nu mai îndură foame. R.

 

Domnul este stăpânul vieţii şi al morţii,

el trimite pe oameni în locuinţa morţilor

şi tot el îi scoate de acolo.

Domnul face sărac şi tot el îmbogăţeşte,

el înjoseşte şi tot el înalţă. R.

 

8abcd Domnul ridică din ţărână pe cel sărman

şi din gunoi pe cel lipsit,

ca să-i aşeze alături de cei mari

şi să le dea un loc de cinste. R.

 

ALELUIA Cf. Lc 2,19

(Aleluia) Fericită este Fecioara Maria, care păstra cuvântul lui Dumnezeu

şi se gândea la el în inima ei. (Aleluia)

EVANGHELIA

Mama lui Isus păstra toate acestea în inima ei.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,41-51

În fiecare an părinţii lui Isus mergeau de sărbătoarea Paştelui la Ierusalim. 42 Când copilul avea doisprezece ani, ei au mers la Ierusalim ca de obicei. 43 Terminându-se zilele de sărbătoare, pe când se întorceau acasă, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinţii lui n-au băgat de seamă. 44 Socotind că este împreună cu tovarăşii lor de drum, au mers cale de o zi, înainte de a-l căuta printre rude şi cunoscuţi. 45 Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim continuând să-l caute. 46 După trei zile l-au găsit în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. 47 Toţi care îl auzeau rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile lui. 48 Văzându-l, părinţii lui au rămas înmărmuriţi şi mama lui i-a zis: „Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Cât de îngrijoraţi am fost, căutându-te, tatăl tău şi cu mine”. 49 Dar el le-a zis: „Cum de m-aţi căutat? Nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui meu? 50 Dar ei n-au înţeles cele spuse de el. 51 El a coborât cu ei, a venit la Nazaret şi era supus lor. Iar mama lui păstra toate cuvintele în inima ei.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Is 61,10-11; din 1Sam 2; In 2,1-11

Evanghelia este deosebit de mişcătoare atunci când este considerată ca un simplu episod al vieţii publice a lui Isus, o intervenţie de bunătate şi de putere pentru a salva din necaz persoane care nu fuseseră capabile să prevadă bine totul. „Nu mai au vin”: Isus, care este pus la curent cu problema existentă, intervine cu un dar îmbelşugat.

Dar trebuie să înţelegem bine că această evanghelie ne prezintă un „semn”, cum spune Ioan, ba chiar este începutul însuşi al semnelor: nu este vorba doar de o mică şi plăcută anecdotă, ci de revelarea planului lui Dumnezeu, a proiectului lui Dumnezeu.

Din relatarea de la Cana se poate spune ceea ce scrie sfântul Paul despre unirea bărbatului şi a femeii: „Acest mister este mare, o spun în raport cu Cristos şi cu Biserica”. Episodul de la Cana este mare deoarece este semnul misterului lui Isus şi al Bisericii sale, el ne spune că intenţia divină este întotdeauna o intenţie de iubire. Isus a venit între noi pentru a ne transmite iubirea şi pentru a trezi în noi iubirea. A venit să stabilească noua alianţă.

Tema alianţei în Vechiul Testament avea o importanţă din ce în ce mai mare: Dumnezeu vrea să aleagă un popor şi să-l introducă încetul cu încetul într-o relaţie tot mai profundă cu el. Deja Legea îl pusese într-un raport particular, dar apoi profeţii vor aprofunda sensul raportului cu Dumnezeu, făcând să se înţeleagă că „lipsea vinul”: trebuia aşteptată o nouă intervenţie a lui Dumnezeu, care ar fi realizat o alianţă perfectă. Şi profeţii folosesc în mod voit comparaţia logodnei, pentru a constata infidelitatea poporului. Israelul, iubit de Dumnezeu, nu a fost la înălţimea aşteptărilor lui Dumnezeu, unirea nu a putut să se realizeze, pactul a fost rupt de multe ori. Ieremia reproşează poporului lui Dumnezeu permanenta sa rezistenţă, refuzurile sale repetate: căsătoria nu ţine, unirea nu ajunge niciodată la perfecţiune. Dar există un plan al lui Dumnezeu, şi Dumnezeu nu-l abandonează: promite o nouă alianţă. Şi pentru aceasta, Noul Testament revelează ceea ce era necesar: nu ajunge apa activităţii umane, trebuia un vin nou şi abundent: vinul noii şi veşnicei alianţe.

Episodul de la Cana anunţă în mod misterios această nouă alianţă. Isus va celebra adevărata căsătorie între Dumnezeu şi umanitate, el va da vinul necesar pentru ca banchetul nupţial să nu fie întrerupt, ci să-şi afle împlinirea. Şi acest vin nu va fi doar simpla apă transformată în vin, va fi transformarea naturii umane a lui Isus. Sângele lui va curge cum curge vinul la nuntă, adică îşi va arăta dragostea sa până la capăt, acceptând o moarte violentă şi transformând-o în mijloc de unire definitivă între el şi oameni, între oameni şi Dumnezeu.

Sfânta Fecioară a fost întotdeauna prezentă în acest mister. La început, pentru alianţa între Dumnezeu şi oameni, a pronunţat al ei „Fiat!” şi s-a numit pe sine Servitoare a Domnului. La Cana, din nou se prezintă ca o Servitoare a Domnului, ca aceea care solicită şi altora „să facă tot ceea ce el va spune”. Şi sub cruce va fi din nou prezentă, pentru ca alianţa să aibă toate dimensiunile sale şi Isus să poată dărui o mamă pentru discipolii săi.

Chiar şi cuvintele stolnicului sunt expresive pentru noi: „Toţi dau mai întâi vinul cel bun şi apoi la sfârşit pe cel mai puţin bun; tu, în schimb, ai păstrat până acum vinul cel bun”.

Chiar şi în viaţă există impresia că momentele cele mai frumoase sunt cele de început: ziua cea mai frumoasă a unei căsătorii este aceea a nunţii: apoi vin preocupările, dezamăgirile, dificultăţile şi de multe ori este greu de rezistat. Isus, în schimb, păstrează vinul cel mai bun pentru sfârşit; de multe ori el ne dă har, ne ajută, dacă îi suntem credincioşi, ne revelează în mod progresiv iubirea sa. Să ne menţinem în această perspectivă de speranţă: Isus ne va elibera tot mai mult de obstacolele care ne separă de el, ne va ajuta să trăim dificultăţile inevitabile ca ocazii de progres în iubire, şi nu în dezamăgire.

Misterul de la Cana, începutul semnelor, trebuie, cum a fost şi în cazul discipolilor, să ne stimuleze credinţa în Isus şi, în acelaşi timp, să ne dea încrederea filială în Maria, mama sa şi a noastră, ea, care ne conduce, ne încurajează şi ne ajută cu puterea ei.