en-USro-RO

| Login
21 iunie 2018

Calendarul zilei

Joi, 21 iunie 2018

Sfintii zilei
Sf. Alois de Gonzaga, cãlug. **
Liturghierul Roman
Sf. Alois de Gonzaga, cãlug. **
Liturghie proprie, prefațã pentru sfinți
alb, P
Lectionar
1In 5,1-5: Aceasta este victoria cu care a învins lumea: credința noastrã 
Ps 15: Tu, Doamne, ești partea mea de moștenire 
Mt 22,34-40: Sã-l iubești pe Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ta! Sã-l iubești pe aproapele tãu ca pe tine însuți!

Meditatia zilei
Sf. Alois de Gonzaga, cãlug. **

 

Sfintii zilei

Sf. Anton de Padova, pr. înv. **

 Liturghierul Roman

13 iunie
Sf. Anton de Padova, pr. înv. **

Ant. la intrare 
În mijlocul adunării, i-a deschis gura Domnul 
şi l-a umplut de Duhul înţelepciunii şi al înţelegerii;
cu veşmânt de slavă l-a îmbrăcat (T.P. aleluia).         Cf. Sir 15,5

sau: 

Gura celui drept exprimă înţelepciunea 
şi limba lui rosteşte dreptatea; 
legea Dumnezeului său este în inima lui (T.P. aleluia). Ps 36,30-31 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, 
tu i-ai dăruit poporului tău, în sfântul Anton, 
un predicator de seamă al evangheliei 
şi un mijlocitor puternic în necazuri; 
dă-ne harul, ca, ajutaţi de el, 
să urmăm învăţăturile vieţii creştine, 
şi astfel, să simţim ocrotirea ta în toate încercările şi suferinţele. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 


ASUPRA DARURILOR
 
Să-ţi fie plăcută, Doamne, 
jertfa pe care ţi-o înfăţişăm cu dragă inimă 
în sărbătoarea sfântului Anton,
oferindu-ne pe noi înşine cu totul ţie,
după exemplul lui şi lăudându-te într-un glas.
Prin Cristos, Domnul nostru. 

Ant. la Împărtăşanie 
Acesta este slujitorul credincios şi înţelept, 
pe care Domnul l-a pus peste familia sa, 
ca să le dea hrană la vreme potrivită (T.P. aleluia).  Cf. Lc 12,42
 
sau: 

Cel care cugetă zi şi noapte la legea Domnului
aduce rod la timpul potrivit (T.P. aleluia).                 Cf. Ps 1,2-3 
                                                                          


DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te rugăm, Doamne, să-i lumineze Cristos învăţătorul
pe toţi aceia pe care i-a hrănit cu pâinea cea vie,
pentru ca, în sărbătoarea sfântului Anton,
ei să înveţe adevărul şi să-l înfăptuiască în iubire.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Nãscut la Lisabona, Fernando (1195-1231) a fost mai întâi canonic regular al sfântului Augustin la Coimbra, unde a fost hirotonit preot. Papa Grigore al IX-lea l-a numit Chivotul Testamentului, fiind sigur cã dacã s-ar fi pierdut toate exemplarele Bibliei, Anton ar fi scris-o din memorie. ªi-a luat numele de Anton când a intrat la franciscani cu dorința de a se dedica rãspândirii credinței la popoarele din Africa. I-a fost dat sã-și împlineascã misiunea de predicator în Franța și în Italia: a convertit mulți eretici și este primul din ordin care a predat fraților teologia. A scris predici strãbãtute de adâncã învãțãturã și de mare frumusețe. A murit la Padova, la 36 de ani.

LECTURA I

Domnul m-a uns şi m-a trimis să aduc săracilor vestea cea bună.

Citire din cartea profetului Isaia 61,1-3a

Duhul Domnului este peste mine, căci Domnul m-a uns şi m-a trimis să aduc săracilor vestea cea bună, să-i vindec pe cei cu inima zdrobită; să le vestesc celor închişi eliberarea şi celor prinşi în război libertatea; să dau de ştire un an de milostivire al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să-i mângâi pe toţi cei întristaţi; 3a să aduc alinare celor care plâng în Sion; să le pun pe cap o coroană împărătească în locul cenuşii de pocăinţă, să le schimb veşmântul de doliu cu untdelemnul bucuriei, să le pun haine de sărbătoare în locul disperării.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 18,8.9.10.11

R.: Legea ta, Doamne, este mereu în inima mea.

Legea Domnului este desăvârşită,

înviorează sufletul;

mărturia Domnului este adevărată,

îl face înţelept pe cel neştiutor. R.

 

Orânduirile Domnului sunt drepte,

înveselesc inima,

poruncile Domnului sunt strălucitoare,

luminează ochii. R.

 

10 Frica de Domnul este curată;

rămâne în veacul veacului;

judecăţile Domnului sunt adevărate,

toate sunt drepte. R.

 

11 Ele sunt mai preţioase decât aurul

şi decât toate pietrele scumpe,

mai dulci decât fagurele

şi decât mierea. R.

ALELUIA Cf. Lc 4,18

(Aleluia) Domnul m-a trimis să vestesc săracilor evanghelia;

să propovăduiesc celor închişi eliberarea. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Secerişul este mult, iar lucrătorii puţini.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,1-9

În acel timp, Domnul a ales încă şaptezeci şi doi de ucenici şi i-a trimis doi câte doi înaintea sa, în fiecare cetate sau loc pe unde avea să treacă el. Şi le-a zis: „De secerat este mult, dar lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci pe stăpânul secerişului să trimită lucrători la secerişul său. Mergeţi! Iată, eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor. Nu luaţi cu voi nici bani, nici desagă, nici sandale şi nu salutaţi pe nimeni pe drum. În orice casă veţi intra, spuneţi mai întâi: «Pace acestei case!». Şi de se află acolo un fiu al păcii, pacea pe care i-o doriţi va coborî asupra lui; altfel se va întoarce la voi. Rămâneţi în acea casă, mâncaţi şi beţi ceea ce vi se dă, căci cine munceşte are dreptul la plată. Nu vă mutaţi din casă în casă. 8Când veţi intra într-o localitate şi veţi fi primiţi, mâncaţi ce vi se va pune înainte, vindecaţi bolnavii care se află acolo şi spuneţi oamenilor: «Împărăţia lui Dumnezeu este aproape de voi!»”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

1Rg 18,20-39; Ps 15; Mt 5,17-19

Relatarea Cărţii întâi a Regilor este foarte pitorească şi plină de umor. Ilie sfidează profeţii lui Baal, îşi bate joc de ei şi, în mod ostentativ, îi pune în circumstanţe mai favorabile: îi pune să-şi aleagă victima, pregătesc primii altarul şi lemnele, chiar şi ora este cea mai potrivită, fiind aceea cu maximă căldură. Sacrificiul ar fi trebuit să se împlinească fără dificultate, dar nu se întâmplă nimic. Pentru sine însă, Ilie alege toate circumstanţele contrare şi, în plus, cere să fie inundate în mod repetat cu apă altarul, lemnele, victima, astfel încât s-ar fi putut spune că sacrificiul era imposibil. Şi în aceste circumstanţe, Dumnezeu se revelează: „Atunci focul Domnului a căzut, a mistuit animalul de jertfă şi lemnele, pietrele şi pământul, precum şi apa care era în şănţuleţ”.
Focul Domnului, focul din cer. Sacrificiul nu este distrugerea unui lucru, ci sfinţirea lui, sfinţirea unei victime, adică stabilirea unei uniri între Dumnezeu şi victimă şi prin victimă între Dumnezeu şi cei care fac jertfa. De aceea, este necesar ca să vină focul din cer: atunci avem sacrificiul, deoarece victima, arzând, se ridică spre Dumnezeu „în sacrificiu de plăcută mireasmă”, cum zice formula tradiţională din Biblie.
 
Avem o primă şi importantă învăţătură. Nu trebuie să ne facem iluzii, noi nu suntem capabili să oferim un sacrificiu, aceasta este o acţiune care depăşeşte posibilităţile omului. Noi întotdeauna putem distruge ceva, de asta suntem capabili, dar sfinţirea o poate face numai Dumnezeu.
Acum, ce raport există între sacrificiul lui Ilie şi sacrificiul lui Isus, care se reînnoieşte pe altar în Euharistie?
Nu există un raport evident şi imediat, dar există unul foarte profund, întrucât Isus nu a abolit legea sacrificiului, ci a dus-o la desăvârşire, cum a spus-o el însuşi: „Nu am venit să desfiinţez legea, ci s-o desăvârşesc”. Ar fi putut face ca filozofii timpului, care criticau sacrificiile de animale considerând că jertfele de animale nu aveau nimic de-a face cu Dumnezeu: ce raport poate să aibă un animal ucis cu Dumnezeu? Şi Biblia este perfect de acord cu aceasta; profeţii şi unii psalmi spun clar că Dumnezeu nu are nevoie de sângele berbecilor şi al taurilor, că sacrificiile îl dezgustă, că ceea ce el vrea este o viaţă credincioasă faţă de lege. Şi Isus a criticat sacrificiile, spunând, de exemplu, că Dumnezeu nu vrea jertfă, ci milă, după un cuvânt al profetului Osea. Dar nu s-a oprit la critică, a dus la îndeplinire legea oferind un sacrificiu, şi nu unul oarecare, ci unul perfect: trupul şi sângele său. El este victima, el a murit cu adevărat şi moartea sa a fost transformată în sacrificiu de „focul din cer”, adică de Duhul lui Dumnezeu, care este adevăratul foc din cer ce transformă totul şi sfinţeşte toate.
În al doilea rând, putem să spunem că în sacrificiul lui Isus toate dificultăţile se adunaseră la un loc, mai mult decât în relatarea lui Ilie. Avem de-a face cu o condamnare nedreaptă, un delict, un chin, toate lucrurile care cu greu am putea înţelege că ar putea fi sfinţite. Avem de-a face, în moartea lui Isus, cu răul în toată virulenţa sa, şi pentru un om acesta este momentul cel mai dificil pentru a face o jertfă lui Dumnezeu. Circumstanţele morţii lui Isus erau cu totul contrare sacrificiului aşa cum putea fi închipuit în Vechiul Testament. Conform Vechiului Testament, sacrificiul este o acţiune foarte nobilă, nu un blestem. Victima este onorată, glorificată de sacrificiu, care se împlineşte cu rituri prestabilite, în locuri dinainte consacrate, cu ceremonii şi sărbători.
Isus, în schimb, moare în afara cetăţii, respins de oameni, în aparenţă abandonat şi de Dumnezeu, şi nu într-un loc sfânt, ci într-un loc considerat blestemat. Într-adevăr, în moartea sa se reuniseră toate dificultăţile posibile şi imaginabile. Noi obosim numai să ni le imaginăm, deoarece suntem obişnuiţi să ne gândim la moartea lui Isus ca la moartea care a fost transformată de Duhul Sfânt în sacrificiul perfect şi, de aceea, nu prea reuşim să ţinem cont de circumstanţele reale ale acestei morţi.
Dar atunci când şi noi ne găsim poate în situaţii chiar şi numai pe departe analoage, înţelegem cât de dificil este să transformi lipsa de înţelegere, refuzul, ingratitudinea într-o jertfă adusă lui Dumnezeu: atitudinea noastră spontană ar fi, în acest caz, revoltă, agresivitate împotriva altora şi împotriva lui Dumnezeu.
Ei bine, Isus a luat asupra sa, din punct de vedere uman, situaţia cea mai angoasantă, această moarte abominabilă, această crimă şi a transformat-o în jertfa plină de supunere filială faţă de Tatăl, plină de iubire fraternă faţă de cei care îl ucideau. Aceasta este opera minunată a Duhului Sfânt, care transformă umilirea crucii în maxima glorificare, lucru care nu s-a mai întâmplat niciodată în lume.
Puterea Duhului Sfânt transformă sensul evenimentelor, după cum este evident în înviere şi în perena fecunditate a crucii.
Să-i cerem Domnului Isus ca să ne ajute să înţelegem cel puţin un pic din minunatul mister al sacrificiului său şi să deschidă inima noastră faţă de acţiunea Duhului care transformă totul. Este o rugăciune care corespunde dorinţei sale, deoarece el s-a jertfit tocmai pentru ca noi să fim sfinţiţi de misterul morţii şi al glorificării sale.