en-USro-RO

| Login
15 noiembrie 2018

Calendarul zilei

Joi, 15 noiembrie 2018

Sfintii zilei
Ss. Albert cel Mare, ep. înv. *; Leopold al III-lea
Liturghierul Roman
Joi din sãptãmâna a 32-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde (alb), IV, PP
Lectionar
Flm 7-20: Sã-l primești pe Onesim înapoi, dar nu ca pe un sclav, ci ca pe un frate iubit!
Ps 145: Fericit este acela care îl are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacob! (sau Aleluia.)
Lc 17,20-25: Împãrãția lui Dumnezeu este înãuntrul vostru
.
Meditatia zilei
Joi din sãptãmâna a 32-a de peste an

 

Sfintii zilei

SS. BENEDICT, abate, patron al Europei; Olga, reginã

 Liturghierul Roman

11 iulie - SF. BENEDICT, abate, patron al Europei UP

Ant. la intrare

A fost un om vrednic de toată cinstirea,

binecuvântat prin har, precum îl arată şi numele, Benedict,

care şi-a părăsit casa şi moştenirea de la părinţi,

pentru a-i fi plăcut numai lui Dumnezeu,

şi a căutat lăcaşul conversaţiilor sfinte.

 

Se spune Mărire.

RUGĂCIUNEA ZILEI

Dumnezeule, care l-ai orânduit pe sfântul abate Benedict

ca învăţător minunat la şcoala slujirii tale,

dă-ne, te rugăm, harul,

de a nu pune nimic mai presus de iubirea ta,

ca să putem alerga cu inimă deschisă, pe calea poruncilor tale.

Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR

 

Priveşte cu bunăvoinţă, Doamne,

la această sfântă jertfă pe care ţi-o aducem

în sărbătoarea sfântului abate Benedict

şi dă-ne harul ca, după exemplul lui,

să te căutăm numai pe tine,

şi astfel, să putem primi darul unităţii şi al păcii, în slujirea ta.

Prin Cristos, Domnul nostru.

 

 

 

Ant. la Împărtăşanie 

Acesta este administratorul credincios şi înţelept,

pe care stăpânul l-a pus peste servitorii săi,

ca să le dea porţia de hrană la timpul potrivit.             Lc 12,42

 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

După ce am primit chezăşia vieţii veşnice,

te rugăm cu umilinţă, Doamne,

să ne dai harul ca, urmând exemplul sfântului Benedict,

să slujim cu fidelitate lucrarea ta

şi să-i iubim pe fraţii noştri cu dragoste înflăcărată.

Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Benedict (480-547) s-a nãscut la Nursia, în Umbria. Student la Roma, condamnã societatea coruptã din timpul sãu, se retrage în singurãtatea de la Subiaco pentru a-l cãuta pe Dumnezeu și a trãi sub privirea sa. Viața sa atrage discipoli și în jurul lui se formeazã o comunitate. Obligat sã pãrãseascã Subiaco, își mutã comunitatea la Monte-Cassino. Aici scrie o regulã, în care sintetizeazã tradițiile monastice anterioare, pentru care a fost numit pãrintele monahismului occidental. Cãlugãrul benedictin îl cautã pe Dumnezeu și rãspândește pacea prin rugãciune și muncã în cadrul unei comunitãți, sub conducerea unui pãrinte spiritual, abatele. A murit la 21 martie 547, însã chiar din secolul al VIII-lea amintirea lui era celebratã în multe regiuni la 11 iulie.

LECTURA I

Pleacă-ţi inima la adevăr.

Citire din cartea Proverbelor 2,1-9

Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păzi poruncile mele, dacă vei lua aminte la înţelepciune, dacă îţi vei pleca inima la adevăr, dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere, 4dacă o vei căuta ca pe argint şi dacă vei săpa ca să o găseşti, cum sapă cel care caută o comoară: 5atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei descoperi cunoaşterea lui Dumnezeu. Căci Domnul este cel care dă înţelepciune, din gura lui ies cunoaşterea şi priceperea. El îi ajută pe cei drepţi, este ca un scut pentru cei care umblă pe calea cea dreaptă. El ocroteşte cărările dreptăţii şi păzeşte calea prietenilor săi. Atunci vei înţelege că dreptatea şi nepărtinirea sunt singurele căi care duc la fericire.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 111,1-2.5-6.7-8.9

R.: Fericit este omul care umblă pe căile Domnului.

Fericit este omul care se teme de Domnul,

care îşi află bucuria în poruncile sale!

Seminţia lui va fi puternică în lume

şi neamul celor drepţi va fi binecuvântat. R.

 

Fericit este omul care are milă şi ajută cu bucurie,

el îşi rânduieşte bunurile cu dreptate.

El nu se clatină niciodată

şi dreptatea lui va fi amintită veşnic. R.

 

El nu se teme de vorbele rele,

inima lui e tare şi se încrede în Domnul.

Inima lui este în siguranţă, nu are nici o teamă,

în cele din urmă îi va vedea nimiciţi pe duşmanii săi. R.

 

El este darnic faţă de cei săraci,

dărnicia lui nu cunoaşte margini,

iar puterea lui se înalţă în slavă. R.



ALELUIA In 15,5

(Aleluia) Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele, spune Domnul,

cine rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Cine rămâne în mine şi eu în el aduce roade multe.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15,1-8

În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: „Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl meu este viticultorul. Orice mlădiţă care este în mine şi nu aduce rod, Tatăl meu o înlătură; şi orice mlădiţă care aduce rod, el o curăţă, ca să dea rod şi mai mult. Voi sunteţi deja curaţi, prin cuvântul pe care vi l-am spus. Rămâneţi în mine şi eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă rod de la sine, dacă nu rămâne pe viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe, căci fără mine nimic nu puteţi face. Cine nu rămâne în mine este aruncat afară, ca mlădiţa tăiată, şi se usucă. Mlădiţele uscate sunt adunate, aruncate în foc şi ard. Dacă rămâneţi în mine şi cuvintele mele rămân în voi, puteţi cere orice vreţi şi veţi primi. Prin aceasta este preamărit Tatăl meu: să aduceţi rod îmbelşugat şi să vă dovediţi ucenicii mei”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Prov 2,1-9; Ps 111; In 15,1-8

Evanghelia de astăzi insistă asupra roadelor şi asupra interiorităţii şi corespunde perfect vocaţiei benedictine de interioritate şi de fecunditate interioară.

Isus ne cere să aducem roade şi ne arată condiţiile pentru a realiza acest lucru care este o exigenţă esenţială, dat fiind că „orice mlădiţă ce este în mine şi nu aduce rod, Tatăl meu o înlătură; şi orice mlădiţă care aduce rod, el o curăţă, ca să dea rod şi mai mult”.

A aduce roade este un lucru care se opune, într-un anumit sens, acelei munci făcute în serie ca o maşină: există o mare diferenţă între o maşină ce produce şi o plantă ce produce. Produsele unei maşini sunt toate egale, materiale, cu provenienţă, să spunem aşa, externă; o plantă produce lent, printr-un proces vital, un fruct cu un gust unic: nu există două fructe identice. Un obiect nu poate fi maturizat: el este fabricat, el este pus în comerţ, se vinde, se foloseşte, se aruncă; un fruct, dimpotrivă, trebuie să se maturizeze.

Ne aflăm în faţa unei opoziţii ce poate să fie aplicată şi lucrărilor noastre. Şi sfântul Paul, în Scrisoarea către Galateni, vorbeşte despre faptele trupului care se opun faptelor Spiritului. Iudeii erau preocupaţi de fapte şi de multe ori şi creştinii sunt la fel: să facă fapte bune, să-şi înmulţească acţiunile pentru a-şi spori meriteleY şi e un lucru uşor să sporeşti numărul faptelor, e asemănător cu ceea ce face o maşină care produce în mod mecanic. Dar Domnul nu ne cere să înmulţim faptele exterioare, vrea ca noi să producem roade. Şi acesta este un lucru foarte diferit.

Noi suntem capabili să lucrăm, să înmulţim activităţile noastre, să ne organizăm, să facem planuri pentru a le realizaY Putem face acestea în exterior, ca o maşină, de la noi înşine. Dar Domnul ne cere să producem roade, şi aceasta singuri nu suntem în stare să o facem, pentru că este un alt lucru, presupune interioritate, o viaţă interioară care nu ne este naturală, pe care trebuie să o primim în noi. Numai în Domnul, împreună cu el, putem produce roade.

Isus a vorbit despre pomi buni şi pomi răi şi a spus că un pom bun produce roade bune, în timp ce un pom rău produce roade rele. Şi a mai zis că noi nu suntem pomi buni, că inima noastră este rea, că din inima omului ies toate lucrurile rele, lipsa de caritate, necurăţia, avariţia, crimele. Omul decăzut nu mai este un pom bun, nu mai poate produce roade bune de unul singur.

Tocmai pentru acest motiv, Isus ne arată condiţia indispensabilă pentru a produce roade plăcute lui Dumnezeu: „Rămâneţi în mine şi eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă rod de la sine, dacă nu rămâne pe viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în mine”. Roadele Duhului sunt întotdeauna roade de unire cu Cristos, sunt cele despre care sfântul Paul spune că înseamnă iubire, bucurie, pace, răbdare şi multe alte daruri spirituale. Benedictinii insistă asupra păcii, aşteaptă de la comuniunea cu Domnul pacea în comunitate şi pacea care se comunică în jurul lor. Pacea este rodul Duhului. Şi ei caută această pace moderându-şi activitatea lor. Ei nu caută să facă multe lucruri, dar îşi reglementează activitatea lor în aşa fel încât să-şi poată salva viaţa interioară şi să producă roadele Duhului şi nu numai cele umane. Desigur că benedictinii sunt capabili de o muncă perseverentă, de aceea, se şi spune „muncă de benedictini” tocmai pentru a vorbi despre o lucrare de amploare, care cere o perseverenţă, o răbdare, un curaj pe care nu toţi îl au: ei îşi dobândesc perseverenţa tocmai prin unirea lor cu Dumnezeu. Făcându-şi munca pentru Domnul, ei sunt capabili să o facă împotriva tuturor obstacolelor, să înainteze lent, cu răbdare, împlinind lucrări care sfidează timpul. Dar principala lor aspiraţie este aceea de a aduce roade, şi aceea trebuie să fie şi a noastră.

Important nu este să faci o lucrare sau alta, activitatea externă, reuşita. Importantă este unirea cu Dumnezeu şi roadele care urmează de aici. Ştim cu toţii că există persoane care nu mai pot lucra din cauza unei boli sau din alt motiv: dacă sunt unite cu Domnul, aduc roade mult mai multe decât altele care se obosesc în activităţi multiple. „Rămâneţi în mine şi eu în voiY Cine rămâne în mine şi eu în el aduce mult rod, pentru că fără mine nu puteţi face nimic”.

Isus face o precizare importantă: „Dacă rămâneţi în mine şi cuvintele mele rămân în voiY„. Pentru a aduce roade, trebuie să medităm cuvântul Domnului, să-i permitem să-şi înfigă rădăcinile în inima noastră, să ne transforme, şi atunci va produce roade, acest cuvânt care este ca o sămânţă, adică are în sine o forţă vitală. Unirea noastră cu Domnul atunci va fi reală, concretă, nu va exista numai în imaginaţia noastră.

Să nu ne descurajăm dacă ne dăm seama că activitatea noastră este mai degrabă sterilă; să mergem cu răbdare, să-i cerem lui Isus să ne ajute să aprofundăm unirea noastră cu el şi roadele vor veni, ele vor fi bune şi abundente.