en-USro-RO

| Login
22 iulie 2018

Calendarul zilei

Sâmbătă, 21 iulie 2018

Sfintii zilei
Sf. Laurențiu din Brindisi, pr. înv. *
Liturghierul Roman
Sâmbãtã din sãptãmâna a 15-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde (alb), III
Lectionar
Mih 2,1-5: Tânjesc dupã câmpii și le jefuiesc, dupã case și le iau.
Ps 9: Nu uita, Doamne, de cei sãrmani ai tãi!
Mt 12,14-21: Le poruncea sã nu-l facã cunoscut, ca sã se împlineascã ceea ce a fost spus prin profetul Isaia.
Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna a 15-a de peste an

 

Sfintii zilei

Ss. Alexie, cerșetor; Marcelina, fc.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XV-A DE PESTE AN 


Ant. la intrare 
Cu inima curată vreau să apar în faţa ta, Doamne, 
şi să privesc cu nesaţ chipul tău.                                                  Cf. Ps 16,15 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, tu le arăţi celor rătăciţi lumina adevărului, 
ca să se poată întoarce pe calea ta; 
dă-le tuturor acelora care poartă numele de creştin tăria 
de a înlătura tot ceea ce se împotriveşte acestui nume
şi de a îndeplini ceea ce îi corespunde. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Priveşte, Doamne, la darurile Bisericii, 
care se roagă, şi dăruieşte-le credincioşilor
care le vor primi harul de a creşte necontenit în sfinţenie. 
Prin Cristos, Domnul nostru.
 
Ant. la Împărtăşanie 
Vrabia îşi găseşte o casă şi rândunica un cuib, unde să-şi pună puii lor. 
Altarele tale, Domnul oştirilor, regele meu şi Dumnezeul meu! 
Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta, în veci te vor lăuda!               Cf. Ps 83,4-5 

sau:
Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu 
rămâne în mine şi eu el, spune Domnul.                                                     In 6,56 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

Tu ne-ai hrănit, Doamne, cu pâinea cerească; 
dă-ne, te rugăm, bucuria ca, ori de câte ori 
ne facem părtaşi de aceste taine, 
să crească în noi harul răscumpărării. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Corazin, Betsaida și Cafarnaum, lângã lacul Tiberiadei, erau trei orașe în care Isus a ținut adesea discursuri și a fãcut multe minuni. Dar ele nu s-au convertit. Locuitorii acestora, închiși în ei înșiși și interesați de lucrurile materiale, nu l-au ascultat pe Dumnezeu care le era aproape și frate. Reproșul care le este adresat pare sã fie un avertisment pentru comunitatea creștinã; de fapt, și ea cunoaște semnele lui Isus și îi ascultã cuvântul.

LECTURA I

De nu vă ţineţi de mine nu vă puteţi menţine.

Citire din cartea profetului Isaia 7,1-9

În timpul lui Ahaz, regele lui Iuda, Razin regele Siriei şi Pecah regele lui Israel, au pornit spre Ierusalim ca să-l atace, dar nu l-au putut cuceri. Când s-a aflat la palatul regelui că armata siriană şi-a stabilit tabăra în Efraim, regele şi poporul său au început să tremure de spaimă, cum tremură copacii pădurii la bătaia vântului. Dar Domnul i-a spus lui Isaia: „Du-te în întâmpinarea lui Ahaz, tu şi fiul tău Sear-Iaşub, la capătul canalului piscinei de sus, pe drumul numit «Câmpul piuarilor» şi spune-i: «Fii liniştit, nu te teme şi nu-ţi pierde curajul în faţa acestor doi tăciuni care fumegă de mânia aprinsă a lui Rezin, regele Siriei, şi a regelui lui Israel. Da, Siria în înţelegere cu Efraim şi cu regele lui Israel au hotărât pieirea ta. Ei au spus: «Să mergem împotriva regatului lui Iuda, să pătrundem în el şi să-l obligăm să se predea şi vom pune ca rege peste el pe fiul lui Tabeel». Însă iată ce spune Domnul Dumnezeu: «Nu, aceasta nu se va întâmpla! Căci capitala Siriei este Damascul şi Rezin nu este decât capul Damascului; capitala lui Efraim este Samaria, iar Pecah nu este decât capul Samariei; peste şaizeci şi cinci de ani Efraim va fi distrus şi va dispărea din rândul popoarelor. Dacă nu vă ţineţi de mine, nu veţi putea rezista”.

Cuvântul Domnului


PSALMUL RESPONSORIAL Ps 47,2-3a.3b-4.5-6.7-8 (R.: 9d)

R.: Doamne Dumnezeul nostru, tu eşti tăria poporului tău!

Domnul este mare şi lăudat de toţi

în cetatea Dumnezeului nostru.

3a Muntele sfânt, înalt şi frumos

este bucuria întregului pământ. R.

 

3b Muntele Sionului, aşezat în partea de miazănoapte,

este cetatea marelui împărat.

Dumnezeu este cunoscut în casele lui împărăteşti,

el s-a dovedit ca un turn bine întărit. R.

 

Căci iată, regii s-au aliat, au năvălit împreună;

dar când au ajuns şi au privit au înlemnit

şi, de groază, au luat-o la fugă. R.

 

Acolo i-a cuprins un tremur

şi zvârcoliri ca ale unei femei care naşte.

Au fost izgoniţi, de parcă ar fi fost luaţi de vântul de la răsărit,

care sfărâmă corăbiile din Tarşiş. R.

 

ALELUIA Ps 94,8ab

(Aleluia) Astăzi nu vă împietriţi inimile, dar ascultaţi glasul Domnului. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Tirului, Sidonului şi pământului Sodomei le va fi mai uşor în ziua judecăţii.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,20-24

În acel timp, 20 Isus a început să mustre cetăţile în care a făcut cele mai multe din minunile sale, dar care nu s-au convertit. 21 „Vai ţie, Corazine, vai ţie, Betsaida! Căci dacă s-ar fi făcut în Tir şi în Sidon minunile care s-au făcut la voi, de mult şi-ar fi pus haine de doliu şi cenuşă în semn de pocăinţă. 22 Ei bine, eu vă spun: «În ziua judecăţii, Tirul şi Sidonul vor avea o soartă mai uşoară decât a voastră». 23 Şi tu, Cafarnaum, crezi că vei fi oare înălţat până la cer? Nu, vei fi târât în jos până la locuinţa morţilor. Căci dacă s-ar fi făcut în Sodoma, minunile care s-au făcut în tine, cetatea acesta ar fi rămas până azi. 24 Dar eu vă spun: «În ziua judecăţii, pământul Sodomei va avea o soartă mai uşoară decât a ta»”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Is 7,1-9; Ps 47; Mt 11,20-24

Cu multă autoritate, Isus cere credinţă şi convertire: „Vai ţie, Corazine, vai ţie, Betsaida!Y Şi tu, CafarnaumY„. Au văzut semnele împlinite de el şi nu au crezut, nu au făcut pocăinţă.

Credinţa. Este o exigenţă pe care Dumnezeu şi-a făcut-o cunoscută deja din Vechiul Testament; şi Scrisoarea către Evrei (cap. 11) aminteşte credinţa exemplară a părinţilor din vechime: „Prin credinţă AbrahamY Prin credinţă IacobY Prin credinţă MoiseY„. Isaia, în pasajul pe care liturgia ni-l propune astăzi, îl avertizează pe Ahaz în numele lui Dumnezeu: „Dacă nu vei crede, nu vei avea stabilitate”.

El gândea că stabilitatea putea să vină din bogăţie, din putere, din alianţeY ea vine însă din credinţă, aceea care pune la dispoziţia noastră puterea lui Dumnezeu.

Ahaz era slab şi terorizat în faţa duşmanilor: „Regele şi poporul său au început să tremure de spaimă cum tremură copacii pădurii în bătaia vântului”. Şi Domnul trimite să i se spună: „Stai liniştit, nu te teme!”; dar Ahaz trebuie să creadă.

Trebuie să revenim mereu la această exigenţă, credinţa. Se întâmplă, când ne gândim la noi înşine, să ne facem atâtea planuri: „Voi face asta, nu voi mai face cealaltă, voi fi aşaY„, şi sunt planuri bune, dacă nu contăm pe puterile noastre, ci pe Domnul.

Însă de puţine ori ne gândim la raportul nostru de credinţă cu el, care este totuşi lucrul cel mai important dintre toate, de care depinde reuşita oricărui proiect în viaţă.

Viaţa creştină nu poate să existe fără credinţă şi nu poate să dureze când credinţa nu este alimentată şi nu creşte, căci, fără credinţă, iubirea este imposibilă.

Să-i cerem Domnului să ne dea mereu o credinţă vie. Ea este darul său, şi noi s-o primim şi să trăim prin ea.