en-USro-RO

| Login
20 octombrie 2018

Calendarul zilei

Sâmbătă, 20 octombrie 2018

Sfintii zilei
Ss. Cornel, centurion; Maria Bertilla, cãlug.
Liturghierul Roman
Sâmbãtã din sãptãmâna a 28-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde, IV
Lectionar
Ef 1,15-23: L-a stabilit pe Cristos cap peste Biserica întreagã, care este trupul sãu.
Ps 8: Tu, Doamne, l-ai pus pe Fiul tãu stãpânitor peste toate.
Lc 12,8-12: Duhul Sfânt vã va învãța ce trebuie sã spuneți.
Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna a 28-a de peste an

 

Sfintii zilei

SF. LAURENȚIU, diacon m.

 Liturghierul Roman

10 august
SF. LAURENŢIU, diacon m. 

Ant. la intrare
Sfântul Laurenţiu s-a dăruit pe sine în slujirea Bisericii; 
de aceea, s-a învrednicit să sufere martiriul 
şi s-a înălţat cu bucurie la Domnul Isus Cristos.

Se spune Mărire.

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, înflăcărat de iubirea ta, 
sfântul diacon Laurenţiu a slujit cu aleasă fidelitate 
şi s-a învrednicit de gloria martiriului; 
fă-ne şi pe noi să iubim ceea ce a iubit el 
şi să înfăptuim ceea ce ne-a învăţat. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos.


ASUPRA DARURILOR
Primeşte cu bunăvoinţă, Doamne, 
darurile pe care ţi le aducem cu bucurie 
în sărbătoarea sfântului Laurenţiu 
şi îngăduie ca ele să ne fie ajutor spre mântuire. 
Prin Cristos, Domnul nostru.


Ant. la Împărtăşanie 
Cine îmi slujeşte, să mă urmeze, 
şi unde sunt eu, 
acolo va fi şi slujitorul meu, spune Domnul.                         Cf. In 12,26


DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Î
ndestulaţi cu sfintele daruri, 
te rugăm cu umilinţă, Doamne, 
ca închinarea slujirii noastre, 
pe care ţi-o aducem după cuviinţă 
în sărbătoarea sfântului Laurenţiu, 
să sporească în noi roadele mântuirii. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Diaconul Laurențiu a fost arestat în timpul persecuției lui Valerian (253-260) și a fost ucis prin ardere, la puține zile dupã papa Sixt al II-lea și cei patru diaconi romani, colegii sãi, în anul 258. Laurențiu, care administra bunurile Bisericii, nu a gãsit un mijloc mai bun de a le feri de lãcomia persecutorilor decât împãrțindu-le sãracilor. Se spune cã a fost ars pe un grãtar de fier. Dupã Petru și Paul, Laurențiu este al treilea patron al Romei, care i-a dat un cult fervent și i-a consacrat mai multe biserici. Mormântul sãu se aflã pe via Tiburtina. Împãratul Constantin cel Mare a ridicat acolo o bazilicã. Cultul lui era rãspândit în Bisericã încã din secolul al IV-lea.

LECTURA I

Dumnezeu îl iubeşte pe acela care dă cu bucurie.

Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 9,6-10

Fraţilor, amintiţi-vă de proverbul: Cine seamănă puţin, puţin culege; cine seamănă mult, mult culege. 7Fiecare să dea, aşa cum a hotărât în inima lui, fără părere de rău şi fără constrângere, căci Dumnezeu îl iubeşte pe cel care dă cu bucurie. Dumnezeu este destul de puternic, ca să poată revărsa cu îmbelşugare asupra voastră toate darurile, ca să aveţi în toate şi întotdeauna tot ce vă trebuie, ba chiar şi să vă prisosească, pentru ca să-i puteţi ajuta şi pe alţii. Căci spune Scriptura: „A împărţit cu dărnicie, a dat la cei săraci; dreptatea lui va rămâne în veci”. 10 Dumnezeu, care dă sămânţă semănătorului şi pâine pentru hrană, vă va înmulţi şi vă va da şi vouă sămânţa pentru semănat şi va face să crească roadele dreptăţii voastre.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 111,1-2.5-6.7-8.9 (R.: cf. 5a)

R.: Domnul îl iubeşte pe cel care dă cu bucurie.

Fericit este omul care se teme de Domnul,

care îşi află bucuria în poruncile sale!

Seminţia lui va fi puternică în lume

şi neamul celor drepţi va fi binecuvântat. R.

 

Fericit este omul care are milă şi ajută cu bucurie,

el îşi rânduieşte bunurile cu dreptate.

El nu se clatină niciodată

şi dreptatea lui va fi amintită veşnic. R.

 

El nu se teme de vorbele rele,

inima lui e tare şi se încrede în Domnul.

Inima lui este în siguranţă, nu are nici o teamă,

în cele din urmă îi va vedea nimiciţi pe duşmanii săi. R.

 

El este darnic faţă de cei săraci,

dărnicia lui nu cunoaşte margini,

iar puterea lui se înalţă în slavă. R.

ALELUIA In 12,24

(Aleluia) Dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur,

iar dacă moare, aduce mult rod. (Aleluia)

EVANGHELIA

Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl meu îl va cinsti.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 12,24-26

În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 24 „Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur, iar dacă moare aduce mult rod. 25 Cine-şi iubeşte viaţa o va pierde, iar cine-şi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică. 26 Dacă-mi slujeşte cineva, să mă urmeze pe mine, şi unde sunt eu acolo va fi şi slujitorul meu. Dacă-mi slujeşte cineva, Tatăl meu îl va cinsti.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Nah 2,2; 3,1-3.6-7; din Dt 32; Mt 16,24-28

Profetul Nahum ne prezintă astăzi două cadre contrastante, unul festiv, altul dezolant. Primul priveşte o naţiune mică şi oprimată, regatul lui Iuda, care, în sec. al VI-lea î.C., se găsea într-o situaţie mai precară ca niciodată; al doilea, în schimb priveşte un imperiu puternic, Asiria, şi splendida sa capitală, Ninive. În Magnificat, sfânta Fecioară l-a preamătir pe Dumnezeu, cel care, arătându-şi puterea braţului său, risipeşte pe cei mândri, dă jos de pe tronuri pe cei puternici şi înalţă pe cei smeriţi. Profetul Nahum corespunde pe deplin unei astfel de intervenţii divine. Aceasta începe prin înălţarea celor umili. Iuda, acest mic popor, aude o promisiune de bucurie: „Iată pe munţi crainicul care vesteşte pacea!” El este invitat apoi să celebreze sărbătorile sale, să-şi împlinească făgăduinţele, adică să-i aducă mulţumire lui Dumnezeu, pentru că, de acum înainte, spune Domnul, „păgânii nu vor mai năvăli în ţara ta, ei au fost nimiciţi”. În schimb, pentru Ninive, care este „cetatea pătată de atâta sânge, plină de minciună şi de silnicie”, profetul are un cuvânt şi de pedepsire. Într-o manieră poetică, el descrie ruina sa: „pocnete de bici, duruit de roţi, tropotul cailor în galop, scârţâitul carelor, călăreţi care atacă, săbii care fulgerăY„. De asemenea, el adresează şi cuvântul de ameninţare: „Ninive, voi arunca asupra ta sfărâmăturile idolilor tăi, te voi face de ocară, te voi ţintui la stâlpul infamiei”. „Toţi cei care te vor vedea vor fugi de tine spunând: Ninive este pustiită!”

Profetul conchide: „Cine o va compătimi? Unde voi găsi oameni care să o mângâie?” Răspunsul vine într-un alt pasaj: „Cel care va auzi acestea despre tine va bate din palme B de bucurie B, căci peste cine nu s-a revărsat valul cruzimii tale?”

Ruina, distrugerea cetăţii Ninive este considerată un eveniment fericit, aducător de bucurie, deoarece înseamnă sfârşitul oprimării, sfârşitul oricărei cruzimi.

În Cartea Apocalipsului găsim profeţii similare asupra „Babilonului”, care simbolizează orice cetate puternică, opresivă; a fost o cetate care a vărsat sânge şi deci Ioan exprimă bucuria căderii sale: „(Un înger) strigă cu glas tare: *A căzut, a căzut marele Babilon şi a devenit locuinţă a demonilor, închisoare a oricărui spirit necurat+„ şi mai departe: „Ieşi din Babilon, poporul meu, ca să nu iei parte la păcatele lui şi să nu fii lovit de plăgile lui, căci păcatele lui s-au ridicat grămadă până la cerY„. şi găsim, de asemenea, toată seria de plângeri a celor care erau complici ai Babilonului şi care de acum înainte vor trebui să renunţe la câştigurile lor, la prăzile lor, la cruzimea lor.

În istorie, episoadele de acest gen se repetă. În timpurile noastre am văzut căderea regimului nazist, care a fost motiv de bucurie pentru atâtea ţări oprimate şi pentru germanii înşişi, la rândul lor, oprimaţi de nazism; am văzut căderea regimurilor comuniste, şi aceste regimuri fiind de opresiune.

Cu câţiva ani în urmă nu se putea imagina această cădere, însă ea a venit. Dumnezeu continuă să conducă lumea. El îşi are ritmul său, care nu corespunde cu lipsa noastră de răbdare, dar el este acela care o conduce. Trebuie, deci, să avem încredere. „În lume veţi avea de suferit B a spus Isus B dar aveţi încredere: eu am învins lumea!”