en-USro-RO

| Login
17 august 2018

Calendarul zilei

Vineri, 17 august 2018

Sfintii zilei
Ss. Miron, pr. m.; Eusebiu, pp.; Beatrice, cãlug.
Liturghierul Roman
Vineri din sãptãmâna a 19-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde, III
Lectionar
Ez 16,1-15.60.63 (16,59-63): Frumusețea ta era desãvârșitã datoritã strãlucirii cu care eu te-am înzestrat; la adãpostul faimei tale, ai ajuns o desfrânatã. (Îmi voi aminti de alianța mea fãcutã cu tine; tu îți vei aminti de cãile tale și te vei umili.)
Ps Is 12,2-3.4bcd.5-6: Veți scoate apã cu bucurie din izvoarele mântuirii.
Mt 19,3-12: Din cauza împietririi inimii voastre v-a permis Moise sã vã lãsați soțiile. De la început însã nu a fost așa
.
Meditatia zilei
Vineri din sãptãmâna a 19-a de peste an

 

Sfintii zilei

Ss. Clara, fc. **; Suzana, m.

 Liturghierul Roman

11 august
Sf. Clara, fc. **

Ant. la intrare 
Aceasta este una dintre fecioarele înţelepte,
care a ieşit în întâmpinarea lui Cristos cu candela aprinsă (T.P. aleluia).

sau: 

O, cât de frumoasă eşti, fecioara lui Cristos, 
care ai fost vrednică să primeşti coroana Domnului, 
coroana fecioriei veşnice! (T.P. aleluia)

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, 
care ai călăuzit-o cu îndurare pe sfânta Clara 
să iubească sărăcia, 
dăruieşte-ne şi nouă, prin mijlocirea ei, harul, 
ca, urmându-l pe Cristos în duhul sărăciei, 
să ne învrednicim a ajunge la contemplarea ta în împărăţia cerurilor. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
 
Celebrând amintirea sfintei Clara, 
te preamărim pe tine, Doamne, 
cel ce eşti minunat întru sfinţi,
şi implorăm cu umilinţă maiestatea ta:
primeşte cu bunătate faptele slujirii noastre,
aşa cum ţi-a fost plăcută generozitatea iubirii sale.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
 
Iată, vine Mirele: 
ieşiţi în întâmpinarea lui Cristos Domnul (T.P. aleluia). Cf. Mt 25,6

sau: 

Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut: 
să locuiesc în casa Domnului 
în toate zilele vieţii mele (T.P. aleluia).              Cf. Ps 26,4

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Întăriţi de împărtăşirea cu dumnezeieştile daruri,
te rugăm, Doamne, Dumnezeul nostru, să ne dai harul, 
ca, după exemplul sfintei Clara, 
purtând în trupul nostru moartea lui Isus, 
să ne străduim să te iubim cu inimă neîmpărţită. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Pãtrunsã de exemplul „Sãrãcuțului”, o tânãrã din Assisi i-a oferit lui Cristos tinerețea la 18 ani și s-a încredințat conducerii sfântului Francisc în duminica Floriilor din anul 1212. Astfel a apãrut al doilea ordin franciscan, cel al clariselor. Sora Clara (1193-1253) a condus 42 de ani Mãnãstirea „Sfântul Damian” din Assisi, primul convent al ordinului. La capãtul unei vieți aspre petrecute în singurãtate și sãrãcie, bogatã în fapte de caritate și de pietate, printre ultimele sale cuvinte au fost: „Doamne, fii binecuvântat cã m-ai creat”.

LECTURA I

Dumnezeu a ales cele slabe ale lumii.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 1,26-31

Fraţilor, 26 voi cei chemaţi de Dumnezeu, uitaţi-vă la voi înşivă: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi, în felul în care judecă lumea, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam mare. 27 Dar Dumnezeu le-a ales pe cele nebune în ochii lumii, pentru a-i da de ruşine pe cei înţelepţi. Le-a ales pe cele slabe în ochii lumii, pentru a da de ruşine pe cei puternici. 28 Dumnezeu a ales ce era de mică valoare şi dispreţuit de lume, ceea ce nu era nimic, ca să nimicească ceea ce era, 29 pentru ca nimeni să nu se poată mândri înaintea lui Dumnezeu. 30 Într-adevăr, numai datorită lui, voi aparţineţi lui Cristos Isus, care a fost trimis de Dumnezeu pentru a fi înţelepciunea, dreptatea, sfinţirea şi mântuirea noastră. 31 De aceea, după cum este scris: „Cine vrea să se laude, în Domnul să se laude!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 130,1.2.3 (R.: Mt 5,3)

R.: Fericiţi cei săraci cu inima căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu.

Doamne, eu n-am o inimă îngâmfată,

nici nu privesc cu trufie;

nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari

şi prea înalte pentru mine. R.

 

Sufletul îmi este împăcat şi liniştit,

ca un copil la sânul mamei sale.

Da, sufletul meu este în mine,

ca un copil în braţele mamei sale. R.

 

Pune-ţi, Israele, nădejdea în Domnul,

de acum şi până-n veci! R.

ALELUIA Cf. Mt 11,25

(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte,

stăpânul cerului şi al pământului,

pentru că ai descoperit celor mici misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Ai lăsat ascunse acestea celor înţelepţi şi le-ai descoperit celor mici.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,25-30

În acel timp, Isus a luat cuvântul şi a spus: 25 „Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai lăsat ascunse acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit celor mici. 26Da, Părinte, căci aşa ai voit tu în bunătatea ta. 27 Toate mi-au fost date de către Tatăl meu; şi nimeni nu-l cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl; nici pe Tatăl nu-l cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i descopere. 28 Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă. 29 Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine căci eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. 30 Căci jugul meu e dulce şi povara mea este uşoară”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Hab 1,12B2,4; Ps 9 A; Mt 17,14-19

Profetul Habacuc trăia în timpul dominaţiei caldeene: încă o dată situaţia israeliţilor era plină de nelinişte. Privirea profetului se îndreaptă de la evenimente spre Dumnezeu şi de la Dumnezeu spre evenimente. Începutul este proclamarea sfinţeniei lui Dumnezeu: „Nu eşti tu, Doamne, din timpurile străvechi Dumnezeul meu, Dumnezeul meu sfânt?”; deci dominarea caldeeană este o nenorocire pe care o foloseşte pentru a-i pedepsi pe cei păcătoşi, pentru a face dreptate: „Tu ai rânduit pe caldeeni, Doamne, ca să aducă la îndeplinire sentinţa ta. Tu, stânca mea, i-ai întărit ca să ne dai prin ei pedepsele tale”. Însă dominarea caldeeană a avut excesele ei, căci impunea o oprimare intolerabilă; profetul are în vedere aceasta şi din nou îşi îndreaptă privirea către Dumnezeu: „Ochii tăi preacuraţi nu pot vedea săvârşirea răului; tu nu poţi privi asuprirea. Atunci, pentru ce priveşti la aceşti răufăcători şi pentru ce taci când cel nelegiuit îl înghite pe cel drept?”

Această întrebare: „Pentru ce Dumnezeu tace, pentru ce Dumnezeu nu face nimic, nu pune limite abuzurilor asupritorilor?”, de câte ori nu ne vine şi nouă pe buze! E o suferinţă care ne strânge la inimă când vedem nedreptatea şi violenţa care s-au răspândit în lume.

Habacuc priveşte la modul cum se comportă caldeenii şi îi aseamănă cu pescarii: „Tu îi tratezi pe oameni cum tratezi peştii mării, ca pe un vierme fără apărare din partea vreunui stăpân. El (caldeeanul) îi prinde pe toţi cu undiţa, îi trage cu mreaja şi îi adună cu năvodul, şi aceasta îl umple de bucurie şi veselie”. Dar acest pescar este un idolatru: „Atunci aduc jertfe mrejei, ard tămâie în cinstea năvodului, căci prin ele au dobândit un mare câştig şi hrană din belşug”. Pescuitul acesta este în realitate un măcel: „Oare aşa vor continua să-şi golească mreaja, să măcelărească fără milă popoarele?”

Situaţiile de extremă necesitate cer un efort de reflecţie şi de rugăciune. Aşa a făcut Habacuc: „Voi sta de strajă la postul meu, voi rămâne în picioare pe zidul de apărare şi voi sta la pândă, ca să văd ce-mi va spune Dumnezeu şi cum îmi va răspunde la plângerile mele”. Răspunsul Domnului vine şi este introdus cu o specială insistenţă. Dumnezeu cere să fie scris, ceea ce indică faptul că este vorba despre un lucru care nu se va petrece imediat, care va avea însă o valoare de durată: „Aşterne în scris viziunea pe care ai avut-o, scrie clar pe table, ca să se poată citi cu uşurinţă! Această viziune se va împlini însă numai la timpul hotărât”. Trebuie să avem răbdare şi, în acelaşi timp, speranţă: ceea ce Dumnezeu spune se va împlini. „Dacă ţi se pare că întârzie, aşteapt-o; ea va veni cu siguranţă la vremea ei”. Şi care este mesajul? Acesta este: „Iată, cel care nu are sufletul drept va pieri, iar cel drept va trăi datorită credinţei lui”. În situaţiile de mare dificultate, este momentul să insistăm pe relaţia cu Domnul, să ne ţinem bine de mâna lui, pentru a putea rezista furtunii fără să fim împinşi spre abis. „Cel drept va trăi prin credinţa sa”. Credinţa este adeziunea la Domnul, o adeziune fermă şi nezdruncinată. Numai prin credinţă putem fi învingători. „Tot cel care s-a născut din Dumnezeu învinge lumea”, spune sfântul Ioan. „Aceasta este victoria care învinge lumea, credinţa noastră”.

În evanghelia de astăzi, Isus ne spune: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, nimic nu ar fi imposibil pentru voi”. În dificultăţi, deci, să ne menţinem în credinţă, să ne menţinem uniţi cu Domnul. Şi dificultăţile, în loc să ne dăuneze, vor fi ocazii de a primi haruri foarte preţioase.