en-USro-RO

| Login
15 noiembrie 2018

Calendarul zilei

Joi, 15 noiembrie 2018

Sfintii zilei
Ss. Albert cel Mare, ep. înv. *; Leopold al III-lea
Liturghierul Roman
Joi din sãptãmâna a 32-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde (alb), IV, PP
Lectionar
Flm 7-20: Sã-l primești pe Onesim înapoi, dar nu ca pe un sclav, ci ca pe un frate iubit!
Ps 145: Fericit este acela care îl are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacob! (sau Aleluia.)
Lc 17,20-25: Împãrãția lui Dumnezeu este înãuntrul vostru
.
Meditatia zilei
Joi din sãptãmâna a 32-a de peste an

 

Sfintii zilei

ÎNÃLȚAREA SFINTEI CRUCI

 Liturghierul Roman

14 septembrie
ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI
 

Ant. la intrare 
Iar noi se cuvine să ne lăudăm 
în crucea Domnului nostru Isus Cristos, 
căci în el este mântuirea, viaţa şi învierea noastră 
şi prin el am fost mântuiţi şi eliberaţi.                             Cf. Gal 6,14

Se spune Mărire.

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule, 
care ai voit ca Fiul tău unul-născut să moară pe lemnul crucii 
ca să mântuiască neamul omenesc, 
dă-ne, te rugăm, harul, 
ca noi, care am cunoscut pe pământ misterul lui Cristos, 
să ne învrednicim a primi în cer răsplata răscumpărării. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

ASUPRA DARURILOR
Îţi oferim, Doamne, 
jertfa pe care Cristos a adus-o pe altarul crucii, 
ispăşind păcatele lumii întregi; 
te rugăm, ca ea să ne spele acum şi pe noi de orice vină. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie
 
Iar eu, când voi fi înălţat de pe pământ, 
îi voi atrage pe toţi la mine, spune Domnul.                             In 12,32

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Întăriţi de hrana ta sfântă, 
te rugăm cu umilinţă, Doamne Isuse Cristoase, 
ca pe toţi aceia pe care i-ai răscumpărat 
prin lemnul dătător de viaţă al crucii, 
să-i călăuzeşti la slava învierii. 
Tu, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor.

Lectionar

 Înãlțarea Sfintei Cruci ne amintește acest adevãr: crucea este instrumentul biruinței lui Cristos. Prin ea Fiul lui Dumnezeu îl judecã pe împãratul acestei lumi și dezvãluie rãutatea pãcatului. De pe înãlțimea crucii îi atrage pe toți pãcãtoșii (In 12,32) și le aratã iubirea Tatãlui care l-a trimis. Murind pe ea, el oferã o jertfã prin care ia asupra sa pãcatele lumii și aduce mulțumiri Tatãlui împreunã cu cei pe care-i mântuiește. La 14 septembrie 335 a fost consacratã bazilica Învierii pe care împãratul Constantin o ridicase aproape de locul rãstignirii. Sãrbãtoarea a trecut din Orient în Occident și, cu începere din secolul al VII-lea, la 14 septembrie, se comemora redobândirea prețioasei relicve de cãtre împãratul Heraclie în anul 628.

Când această sărbătoare cade în timpul săptămânii, înainte de Evanghelie se foloseşte una dintre următoarele lecturi; când cade în zi de duminică, sunt obligatorii toate trei lecturile.

LECTURA I

Cel muşcat să privească spre şarpele de aramă şi va trăi.

Citire din cartea Numerilor 21,4-9

În zilele acelea, evreii au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să ocolească ţara Edomului. Din cauza drumului şi a oboselii, poporul şi-a pierdut răbdarea şi a vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise, zicând: „Pentru ce ne-aţi scos din Egipt? Ca să murim în pustiu? Nu avem pâine, nu este nici apă şi ni s-a făcut silă de această hrană mizerabilă”. Atunci Domnul a trimis împotriva poporului şerpi veninoşi. Murind mulţi din cauza muşcăturilor, poporul a venit la Moise şi a zis: „Am păcătuit împotriva Domnului şi împotriva ta. Roagă-te Domnului, ca să depărteze de la noi şerpii”. Moise s-a rugat pentru popor. Şi Domnul i-a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe de aramă şi pune-l pe un stâlp; oricine ar fi muşcat să privească spre el şi va trăi”. Moise a făcut un şarpe de aramă şi l-a pus pe un stâlp; şi oricine era muşcat de un şarpe şi privea spre şarpele de aramă se vindeca.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 77,1-2.34-35.36-37.38

R.: Tu, Doamne, eşti mântuirea noastră.

Ascultă, poporul meu, învăţătura mea;

ia aminte la cuvintele pe care le rostesc.

Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde,

ca voi să scoateţi învăţătură

din cele întâmplate în trecut. R.

 

34 Când Dumnezeu lovea de moarte, ei îl căutau,

se întorceau şi se îndreptau spre el.

35 Îşi aduceau aminte că Dumnezeu este stânca lor

şi că Dumnezeul cel preasfânt este mântuitorul lor. R.

 

36 Dar îl înşelau cu gura

şi-l minţeau cu limba.

37 Inima lor nu era sinceră faţă de el

şi nu erau credincioşi faţă de legământul său. R.

 

38 Dar, el fiind îndurător, îi ierta în loc să-i nimicească,

în repetate rânduri şi-a potolit mânia

şi nu a dat drumul întregii sale furii. R.

LECTURA A II-A

S-a umilit pe sine, de aceea Dumnezeu l-a înălţat.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 2,6-11

Fraţilor, Isus Cristos rămânând Dumnezeu, nu a ţinut cu orice preţ să apară egal cu Dumnezeu, dar s-a înjosit pe sine luând firea sclavului şi devenind asemenea oamenilor. După înfăţişare era considerat un om ca toţi ceilalţi. S-a umilit, făcându-se ascultător până la moarte şi încă moartea pe cruce. De aceea şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit un nume, care este mai presus decât orice alt nume, 10 pentru ca în numele lui Isus, toată făptura în cer, pe pământ şi în adâncuri să-şi plece genunchiul 11 şi orice limbă să proclame spre mărirea lui Dumnezeu Tatăl: Isus Cristos este Domnul!

Cuvântul Domnului

 

ALELUIA

(Aleluia) Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,

căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea. (Aleluia)

EVANGHELIA

După cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot astfel trebuie să fie înălţat Fiul Omului.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 3,13-17

În acel timp, Isus i-a spus lui Nicodim: 13 „Nimeni nu s-a suit la cer, decât cel care s-a coborât din cer, adică Fiul Omului, care este în cer. 14 După cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului, 15 pentru ca oricine crede în el să aibă prin el viaţă veşnică. 16 Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unul-născut, pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. 17 Căci Dumnezeu a trimis pe Fiul său în lume, nu ca să osândească lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Num 21,4-9; Ps 77; Fil 2,6-11; In 3,13-17

Este un mare har să putem cunoaşte puţin din interior misterul crucii, şi de această revelaţie chiar avem nevoie, deoarece este răspunsul divin la misterul răului, la misterul suferinţei, un răspuns tulburător, descumpănitor. De multe ori simţim aşa de viu scandalul răului în lume şi ne întrebăm: „Pentru ce Dumnezeu îl permite, pentru ce Dumnezeu nu opreşte tot acest rău, pentru ce lasă să se răspândească în felul acesta?” Pare un lucru incredibil. E o încercare pentru suflet să vadă răul răspândindu-se şi pe Dumnezeu care în aparenţă nu face nimic, care în aparenţă nu intervine în faţa suferinţelor, a durerii celor nevinovaţi. De ce? E o rană pentru suflet, o rană profundă.

Cheia acestui mister este crucea lui Isus, mister care ne derutează. Noi aşteptăm o victorie divină evidentă, clară, triumfătoare, splendidă în fond, şi Dumnezeu ne arată o victorie umilă, foarte umilă: Dumnezeu care lasă ca răul să se îndrepte asupra lui, care şi-l asumă, pentru a-l învinge cu mai multă evidenţă. Este greu de acceptat o asemenea realitate, e o lumină în întuneric, o lumină interioară, tainică. A învinge moartea prin moarte, a învinge durerea prin durere, a învinge răul lăsând ca răul să se răspândească este un mister cu adevărat foarte profund. Şi totuşi, cunoaştem secretul acestui mister, al acestei extraordinare umilinţe: „Dumnezeu a iubit atât de mult lumea încât l-a dat pe Fiul său unul-născut”. Isus a devenit asemenea şarpelui înălţat în pustiu, a devenit imaginea răului, imaginea suferinţei şi, în acelaşi timp, remediul împotriva suferinţei şi a răului, prin marea iubire cu care Dumnezeu ne-a iubit. Isus a orientat experienţa noastră spre Duhul Sfânt, spre iubirea lui Dumnezeu şi, astfel, a transformat lucrurile nu în aparenţă, ci în profunzime. Şi ne-a dat posibilitatea de a învinge împreună cu el, cu aceeaşi victorie umilă şi plină de iubire, să găsim în rău, în suferinţă, ocazia unei iubiri mai curate, a unei iubiri definitive, după exemplul lui, care a mers până la capătul iubirii.

Acesta este răspunsul divin pe care trebuie să-l acceptăm când simţim în noi scandalul răului, şi trebuie să-i ajutăm şi pe alţii să-l accepte, pentru eliberarea lor, apropiindu-i de crucea lui Cristos. Aşa să fie.