en-USro-RO

| Login
15 decembrie 2018

Calendarul zilei

Sâmbătă, 15 decembrie 2018

Sfintii zilei
Sf. Virginia, vãduvã
Liturghierul Roman
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I
violet, II, PP
Lectionar
Sir 48,1-4.9-11: S-a ridicat profetul Ilie, ca un foc.
Ps 79: Dumnezeule, fã sã strãluceascã fața ta și vom fi mântuiți!
Mt 17,10-13: Ilie a venit deja, dar nu l-au recunoscut.
Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Dionisie, ep. și îns., m. *; Ioan Leonardi, pr. *; Abraham, patriarh

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXVII-A DE PESTE AN 

Ant. la intrare 
Toate se află în stăpânirea ta, Doamne, 
şi nimeni nu se poate împotrivi voinţei tale. 
Căci tu ai făcut cerul şi pământul 
şi toate câte sunt cuprinse în ele; 
tu eşti Stăpânul universului.                                                         Cf. Est 4,11
 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, în iubirea ta nesfârşită, 
tu le dăruieşti celor ce te imploră mai mult decât merită şi doresc;
te rugăm, revarsă mila ta asupra noastră: 
eliberează-ne conştiinţa de tot ce o nelinişteşte
şi dăruieşte-ne ceea ce nu îndrăznim să-ţi cerem în rugăciune. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, primeşte jertfa orânduită după porunca ta, 
iar tainele sfinte, pe care le celebrăm aducându-ţi slujirea cuvenită, 
să împlinească în noi lucrarea ta de răscumpărare şi de sfinţire. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 

Ant. la Împărtăşanie
 
Bun este Domnul cu cei care nădăjduiesc în el, 
cu sufletul care îl caută.                                                                 Lam 3,25 

sau:
E o singură pâine, 
şi noi, cei mulţi, suntem un singur trup, 
căci toţi ne împărtăşim 
dintr-o singură pâine şi dintr-un singur potir.                          Cf. 1Cor 10,17 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

Dumnezeule atotputernic, 
tu ne-ai hrănit cu pâinea vieţii 
şi ne-ai desfătat cu potirul bucuriei: 
dă-ne, te rugăm, harul, 
ca, astfel, să devenim tot mai asemănători cu Fiul tău, 
pe care îl primim în sfânta împărtăşanie. 
El, care vieţuieşte si domneşte în vecii vecilor. 

Lectionar

 Aceastã scurtã relatare vrea sã echilibreze parabola samariteanului milostiv. Existã douã porunci care rezumã legea și profeții: prima este iubirea lui Dumnezeu (Mc 12,29). Isus nu vrea sã subevalueze datoria ospitalitãții (Mt 25,31-46), dar pune accent asupra ascultãrii cuvântului lui Dumnezeu.

LECTURA I

Dumnezeu l-a descoperit pe Fiul său, ca să-l vestesc popoarelor păgâne.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Galateni 1,13-24

Fraţilor, 13 voi aţi auzit, fără îndoială, care a fost purtarea mea de altădată, în iudaism: cum prigoneam peste măsură Biserica lui Dumnezeu şi făceam prăpăd în ea. 14 Eu îi întreceam în zel pentru iudaism pe cei mai mulţi de o vârstă cu mine, din neamul meu şi eram însufleţit de o râvnă nespus de mare pentru datinile părinţilor mei. 15 Dar Dumnezeu mă alesese din sânul mamei mele, mă chemase prin harul său şi, 16 într-o bună zi, el a găsit de cuviinţă să mi-l descopere pe Fiul său, pentru ca eu să-l vestesc popoarelor păgâne. Imediat, fără a cere sfatul cuiva, 17 şi chiar fără a urca la Ierusalim, ca să-i întâlnesc pe cei care erau apostoli înainte de mine, am plecat în Arabia, iar de acolo m-am întors la Damasc. 18După trei ani am urcat la Ierusalim, ca să fac cunoştinţă cu Petru şi am rămas împreună cu el cincisprezece zile. 19 Dintre apostoli n-am văzut pe nimeni altul, afară de Iacob, ruda Domnului. 20 În cele ce vă scriu, vă mărturisesc înaintea lui Dumnezeu, că nu mint. 21 Apoi m-am dus în ţinuturile Siriei şi ale Ciliciei. 22 Dar pentru Bisericile lui Cristos care sunt în Iudeea faţa mea nu era cunoscută încă. 23 Ele auziseră doar spunându-se că cel care odinioară ne prigonea predică astăzi credinţa pe care altădată căuta s-o nimicească. 24 Şi îl preamăreau pe Dumnezeu pentru mine.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 138,1-3.13-14ab.14c-15 (R.: 24b)

R.: Călăuzeşte-mă, Doamne, pe calea veşniciei!

Doamne, tu mă observi de aproape şi mă cunoşti;

ştii când mă aşez şi când mă scol;

pătrunzi de departe gândurile mele;

fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ţi scapă;

toate cărările mele îţi sunt cunoscute. R.

 

13 Pentru că tu ai format rărunchii mei,

m-ai ţesut în sânul mamei mele.

14ab Te laud pentru că sunt o făptură atât de minunată!

Lucrările tale sunt admirabile! R.

 

14c Ce bine vede sufletul meu aceasta!

15 Când eram plămădit în taină,

oasele mele nu erau ascunse pentru tine. R.

 

ALELUIA Lc 11,28

(Aleluia) Fericiţi sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu

şi-l împlinesc, spune Domnul. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Marta l-a primit în casa ei. Maria şi-a ales partea cea mai bună.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,38-42

În acel timp, 38 Isus a intrat într-un sat. O femeie, cu numele de Marta, l-a primit în casa ei. 39 Ea avea o soră, numită Maria, care, aşezată la picioarele Domnului, îi asculta cuvântul. 40 Marta în schimb era ocupată până peste cap cu o mulţime de treburi. De aceea s-a dus şi i-a spus lui Isus: „Doamne, nu-ţi pasă că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i să mă ajute!” 41 Dar Domnul i-a răspuns: „Marta, Marta, pentru multe te zbaţi şi te frămânţi. 42 Însă un singur lucru este necesar. Maria şi-a ales partea cea mai bună, care nu i se va lua”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Gal 1,13-24; Ps 138; Lc 10,38-42

În relatarea convertirii sfântului Paul, din care se desprinde contrastul între viaţa sa de persecutor şi ascultarea faţă de mesajul divin, există un amănunt care îi pune în încurcătură pe traducători. Paul spune că Dumnezeu l-a chemat cu harul său: „Dumnezeu mă chemase prin harul său şi, într-o bună zi, el a găsit de cuviinţă să mi-l descopere pe Fiul său, pentru ca eu să-l vestesc popoarelor păgâne”. Traducătorii au tradus, de obicei, „mie”, dar originalul spune „în mine”: „A găsit de cuviinţă să-l descopere în mine pe Fiul său”, şi, astfel, pune în evidenţă că această revelaţie este un fapt interior, nu superficial, nu exterior, ci o atracţie divină care atinge profunzimea sufletului. Aşa trebuie să fie o vocaţie: o revelaţie care se petrece în interior, şi nu o chemare externă, chiar dacă unele evenimente externe au contribuţia lor la orice vocaţie.

Vocaţia din interiorul sufletului revelează raportul intim cu Domnul Isus, pe care evanghelia de astăzi îl descrie în Maria, ocupată numai de contemplarea lui Isus şi de ascultarea cuvântului său. Maria îl primeşte pe Isus în inima ei, Marta îl primeşte în exterior. Şi Isus spune: „Maria şi-a ales partea cea mai bună”, singurul lucru necesar pentru orice creştin, dar, mai ales, pentru un apostol. Era un lucru necesar pentru sfântul Paul, pentru ca el să-l poată vesti pe Isus în mijlocul păgânilor. Adică era necesar ca să aibă loc o revelaţie în Paul, ca o veste să răsune în el şi nu numai prin el. Un apostol nu trebuie să fie doar o trâmbiţă care sună: în cazul acesta, apostolatul său nu este autentic. Este necesar ca revelaţia să fie prezentă în el, şi nu doar transmisă prin el.

Păgânii au recunoscut în Paul revelaţia lui Cristos, deoarece el trăia în Cristos, era pe deplin marcat de credinţa în Cristos. „Această viaţă pe care o trăiesc în trup B le scrie el galatenilor B eu o trăiesc în credinţa în Fiul lui DumnezeuY Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine”. Astfel, în Paul se revela Cristos.

Înţelegem cât este de necesară viaţa interioară pentru ca evanghelizarea să fie cu adevărat o vestire a lui Cristos. Evanghelizarea nu este publicitate, unde ajunge să prezinţi produsele cu argumente convingătoare. Este necesară, în schimb, o mărturie care pleacă din inimă şi care este dată de întreaga viaţă.

Să-i cerem Domnului pentru toţi apostolii această intimă revelaţie a lui Cristos, ca toţi să poată spune: „Acela care m-a chemat a găsit de cuviinţă să mi-l descopere pe Fiul său, pentru ca eu să-l vestesc tuturor popoarelor”.