en-USro-RO

| Login
24 octombrie 2018

Calendarul zilei

Miercuri, 24 octombrie 2018

Sfintii zilei
Ss. Anton M. Claret, ep. *; Alois Guanella, pr.
Liturghierul Roman
Miercuri din săptămâna a 29-a de peste an
Liturghie la alegere, prefață comună
verde (alb), I, LP
Lectionar
Ef 3,2-12: Acum este revelat misterul lui Cristos că păgânii sunt împreună-moștenitori ai promisiunii.
Ps Is 12,2-3.4bcd.5-6: Veți scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii.
Lc 12,39-48: Cui i s-a încredințat mult, i se va cere și mai mult.

Meditatia zilei
Miercuri din săptămâna a 29-a de peste an

 

Sfintii zilei

Ss. Serafim, cãlug.; Felix al IV-lea, pp.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXVII-A DE PESTE AN 

Ant. la intrare 
Toate se află în stăpânirea ta, Doamne, 
şi nimeni nu se poate împotrivi voinţei tale. 
Căci tu ai făcut cerul şi pământul 
şi toate câte sunt cuprinse în ele; 
tu eşti Stăpânul universului.                                                         Cf. Est 4,11
 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, în iubirea ta nesfârşită, 
tu le dăruieşti celor ce te imploră mai mult decât merită şi doresc;
te rugăm, revarsă mila ta asupra noastră: 
eliberează-ne conştiinţa de tot ce o nelinişteşte
şi dăruieşte-ne ceea ce nu îndrăznim să-ţi cerem în rugăciune. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, primeşte jertfa orânduită după porunca ta, 
iar tainele sfinte, pe care le celebrăm aducându-ţi slujirea cuvenită, 
să împlinească în noi lucrarea ta de răscumpărare şi de sfinţire. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 

Ant. la Împărtăşanie
 
Bun este Domnul cu cei care nădăjduiesc în el, 
cu sufletul care îl caută.                                                                 Lam 3,25 

sau:
E o singură pâine, 
şi noi, cei mulţi, suntem un singur trup, 
căci toţi ne împărtăşim 
dintr-o singură pâine şi dintr-un singur potir.                          Cf. 1Cor 10,17 

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

Dumnezeule atotputernic, 
tu ne-ai hrănit cu pâinea vieţii 
şi ne-ai desfătat cu potirul bucuriei: 
dă-ne, te rugăm, harul, 
ca, astfel, să devenim tot mai asemănători cu Fiul tău, 
pe care îl primim în sfânta împărtăşanie. 
El, care vieţuieşte si domneşte în vecii vecilor. 

Lectionar

 Nu putem rãmâne neutri. A recunoaște în gesturile lui Cristos „puterea lui Dumnezeu” (Ex 8,15), semnele lui Dumnezeu, înseamnã a ne angaja sã ducem aceleași gesturi în ambientul propriu. A nu face rãul nu este suficient; este necesar a face binele, urmând exemplul lui Cristos.

LECTURA I

Adevăraţii fii ai lui Abraham sunt cei care au credinţă.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Galateni 3,7-14

Fraţilor, să ştiţi că adevăraţii fii ai lui Abraham sunt cei care au credinţă. De altfel Scriptura prevăzuse că Dumnezeu va îndreptăţi popoarele păgâne prin credinţă, căci a vestit mai dinainte lui Abraham: „În tine vor fi binecuvântate toate popoarele!” Astfel cei care au credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Abraham cel credincios. 10 În schimb cei care se bazează pe faptele Legii stau sub blestemul despre care vorbeşte Scriptura: „Blestemat să fie cel care nu rămâne credincios în păzirea tuturor celor scrise în cartea Legii”. 11 De altfel, este clar că prin Lege nimeni nu devine drept în faţa lui Dumnezeu, deoarece Scriptura spune: „Cel drept va trăi din credinţă”. 12 Însă Legea nu are nimic de-a face cu credinţa, căci Legea spune: „Cel care împlineşte poruncile va trăi prin ele”. 13 Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, luând asupra sa blestemul în locul nostru, căci Scriptura spune: „Blestemat să fie oricine este atârnat pe lemn”. 14 Isus Cristos ne-a răscumpărat, pentru ca binecuvântarea lui Abraham să treacă la popoarele păgâne şi astfel să-l primim prin credinţă pe Duhul Sfânt făgăduit de Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 110,1-2.3-4.5-6 (R.: cf. 5b)

R.: Domnul nu uită niciodată de legământul său.

sau

Aleluia.

Voi lăuda pe Domnul din toată inima,

în mijlocul comunităţii, în adunarea celor drepţi.

Mari sunt lucrările Domnului,

vrednice de luat în seamă de către toţi cei care le iubesc. R.

 

Lucrările lui sunt frumoase, pline de măreţie

dreptatea lui dăinuie întotdeauna.

El a lăsat o amintire a minunilor sale:

Domnul este bunătate şi îndurare. R.

 

El le dă hrană celor ce se tem de el;

nu uită niciodată de legământul său.

În faptele sale şi-a arătat puterea faţă de poporul său,

dându-le ca moştenire ţinuturile popoarelor. R.

 

ALELUIA In 12,31b-32

(Aleluia) Acum stăpânitorul lumii acesteia

va fi dat afară, spune Domnul,

iar eu după ce voi fi înălţat de la pământ,

îi voi atrage la mine pe toţi oamenii. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Dacă eu îi scot pe diavoli cu degetul lui Dumnezeu, înseamnă că împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 11,15-26

În acel timp, după ce Isus a izgonit un diavol, 15 unii au început să spună: „Cu ajutorul lui Belzebul, căpetenia diavolilor, scoate pe diavoli”. 16 Alţii, ca să-l pună la încercare, îi cereau un semn venit din cer. 17 Isus, cunoscându-le gândurile, le-a zis: „Orice împărăţie, dezbinată înăuntru, se transformă într-un pustiu şi casele sale se prăbuşesc unele peste altele. 18 Deci dacă Satana este dezbinat în el însuşi, cum va dăinui împărăţia lui? Căci voi ziceţi că cu ajutorul lui Belzebul scot diavolii. 19 Dar dacă eu cu ajutorul lui Belzebul scot pe diavoli, ucenicii voştri cu cine îi scot? De aceea ei înşişi vor fi judecătorii voştri. 20 Dar dacă eu îi scot pe diavoli cu degetul lui Dumnezeu, înseamnă că împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi. 21 Când un om puternic şi bine înarmat îşi păzeşte palatul, bunurile lui sunt în siguranţă. 22Dar dacă asupra lui vine unul mai puternic decât el şi-l biruie, atunci îi ia armele pe care se bizuia şi împarte prada. 23 Cine nu este cu mine, este împotriva mea, şi cine nu adună cu mine, risipeşte. 24 Când duhul necurat iese dintr-un om, umblă prin locuri pustii, căutându-şi odihnă, şi fiindcă nu o găseşte, îşi zice: «Mă voi întoarce în casa mea de unde am ieşit!». 25 Când vine, o găseşte măturată şi împodobită. 26 Atunci se duce şi mai ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el, intră împreună în casă şi locuiesc în ea. Astfel starea acestui om este mai rea acum la sfârşit decât era la început”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Gal 3,7-14; Ps 110; Lc 11,15-26

Scrisoarea către Galateni s-ar putea prezenta ca un comentariu la cuvântul lui Isus, pe care îl citim astăzi în evanghelie: „Cine nu este cu mine este împotriva mea, iar cine nu adună cu mine, risipeşte”.

Să nu uităm, trebuie să fim cu Isus, şi nu să încercăm să ne mântuim singuri. Desigur, pentru om este un lucru greu să accepte gândul că nu se poate mântui singur, că nu poate reuşi singur în viaţă. Este o realitate faptul că acest gând îl marchează mult şi astăzi vedem câţi au pretenţia că se pot mântui singuri, fără să aibă nevoie de cineva sau chiar de Dumnezeu.

Şi totuşi, omul trebuie să aleagă între orgoliu şi iubire. Dacă vrea să se salveze singur, atunci se află în orgoliu şi, deci, în faliment, deoarece el se află sub blestem. Sfântul Paul spune aceasta într-un mod foarte hotărât: „Cei care se bazează pe faptele Legii stau sub blestem”, deoarece Legea spune: „Blestemat să fie cel care nu rămâne credincios în păzirea tuturor celor scrise în cartea Legii”, şi este lucru sigur că omul nu poate să fie perfect în această privinţă. El are nevoie de un ajutor şi, dacă îl acceptă, este pe calea împărăţiei iubirii: acceptând să fie salvat de un altul, se deschide iubirii.

Astfel, credinţa ne introduce în iubire. Este o concluzie de care trebuie să ne folosim. Când constatăm slăbiciunea noastră, când cădem în păcat, există două reacţii posibile. Putem să fim contrariaţi că nu am reuşit, că nu am împlinit ceea ce am hotărât mai înainte. Aceasta este reacţia spontană şi nu este bună. Trebuie, în schimb, să ne folosim de fragilitatea noastră, de căderile noastre pentru a aprofunda credinţa noastră. Nu trebuie să ne mirăm că suntem păcătoşi şi să-i spunem Domnului: „Nu m-am sprijinit destul pe tine şi, de aceea, am căzut. Vreau să mă folosesc de această ocazie a căderii mele pentru a avea mai multă încredere în tine, şi nu în mine”. În felul acesta, şi lipsurile noastre ne vor ajuta să progresăm în credinţă, în iubire, în umilinţă şi în recunoştinţă.