en-USro-RO

| Login
15 decembrie 2018

Calendarul zilei

Sâmbătă, 15 decembrie 2018

Sfintii zilei
Sf. Virginia, vãduvã
Liturghierul Roman
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I
violet, II, PP
Lectionar
Sir 48,1-4.9-11: S-a ridicat profetul Ilie, ca un foc.
Ps 79: Dumnezeule, fã sã strãluceascã fața ta și vom fi mântuiți!
Mt 17,10-13: Ilie a venit deja, dar nu l-au recunoscut.
Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Sf. Ioan Paul al II-lea, pp. *

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXIX-A DE PESTE AN 


Ant. la intrare 
Strig către tine, Dumnezeule, căci tu mă asculţi; 
pleacă-ţi urechea şi ascultă cuvintele mele! 
Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor, 
adăposteşte-mă la umbra aripilor tale!                     Cf. Ps 16,6.8 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, 
dă-ne, te rugăm, harul, 
să voim întotdeauna ceea ce voieşti tu 
şi să-i slujim măririi tale cu inimă neîmpărţită. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Dă-ne, te rugăm, Doamne, bucuria, 
să slujim cu suflet liber la sfântul altar, 
pentru ca, purificaţi de harul tău, 
să fim sfinţiţi de tainele prin care îţi slujim. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Iată, ochii Domnului sunt îndreptaţi 
spre cei care se temde el, spre cei ce nădăjduiesc înmila lui, 
ca să scape de la moarte sufletele lor 
şi să-i hrănească în timp de foamete.                                             Cf. Ps 32,18-19 
 
sau:
Fiul Omului a venit ca să-şi dea viaţa 
ca răscumpărare pentru mulţi.                                                         Mc 10,45

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne, dă-ne harul 
să aflăm noi puteri în împărtăşirea cu tainele cereşti; 
binecuvântează-ne cu bunurile acestei vieţi 
şi adânceşte în noi cunoaşterea bucuriilor veşnice. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Bogatul închis în egoismul sãu este un „nebun”. El vorbește numai la persoana I singular (Lc 12,17-19). Dacã vrea sã dialogheze el trebuie s-o facã numai „cu el” (Lc 12,19). Nu se gândește la nimeni. Crede cã este proprietarul vieții sale pentru „mulți ani” (Lc 12,19), în timp ce, în realitate, i-a fost doar dãruitã: expirarea perioadei este fixatã chiar pentru noaptea aceea. O greșealã cutremurãtoare de perspectivã.

LECTURA I

Dumnezeu ne-a înviat împreună cu Cristos şi ne-a pus să domnim împreună cu el în ceruri.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 2,1-10

Fraţilor, odinioară, voi eraţi morţi din cauza greşelilor şi păcatelor în care trăiaţi potrivit mersului acestei lumi, supuşi fiind principelui răului, care stăpâneşte în văzduh şi care lucrează şi acum în oamenii răzvrătiţi împotriva lui Dumnezeu. Printre ei ne aflam şi noi toţi odinioară pe când trăiam stăpâniţi de poftele trupului nostru, urmând pornirile trupului şi ale simţurilor noastre şi eram în mod firesc sortiţi mâniei ca şi ceilalţi. Dar Dumnezeu care este bogat în îndurare, pentru dragostea cu care ne-a iubit 5pe noi care eram morţi din cauza păcatelor noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Cristos, prin al cărui har suntem mântuiţi. Împreună cu el ne-a înviat şi ne-a pus să domnim împreună cu el în ceruri. Prin bunătatea lui faţă de noi în Cristos Isus, a voit să arate timpurilor viitoare nemărginita bogăţie a harului său. Căci datorită harului aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Această mântuire nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu; nu vine din faptele voastre, ca să nu se laude nimeni. 10 Căci noi suntem lucrarea lui şi am fost creaţi în Cristos Isus pentru ca faptele noastre să fie bune, conform cu calea pe care Dumnezeu a stabilit-o de mai înainte, pe care noi trebuie să mergem.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 99,2.3.4.5 (R.: cf. 3b)

R.: Noi suntem ai lui Dumnezeu, căci el este Creatorul nostru!

Strigaţi de bucurie către Domnul,

toţi locuitorii pământului;

slujiţi Domnului cu bucurie,

veniţi înaintea lui cu cântece de veselie. R.

 

Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu!

El ne-a făcut, ai lui suntem,

poporul lui şi turma pe care o conduce el. R.

 

Mergeţi spre casa lui lăudându-l,

intraţi cântând în casa lui!

Aduceţi mulţumire şi binecuvântaţi numele lui. R.

 

Căci Domnul este bun,

bunătatea lui ţine pe vecie

şi adevărul lui din neam în neam. R.

 

ALELUIA Mt 5,3

(Aleluia) Fericiţi cei săraci cu duhul,

căci a lor este împărăţia cerurilor. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Cele adunate ale cui vor fi?

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 12,13-21

În acel timp, 13 din mijlocul mulţimii, un om l-a rugat pe Isus: „Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă moştenirea cu mine!” 14 Isus i-a răspuns: „Omule, cine m-a pus judecător sau împăciuitor peste voi?” 15Apoi s-a adresat mulţimii: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de pofta de avere; căci viaţa unui om, oricât de bogat ar fi nu depinde de averea lui!” 16 Şi le-a spus această parabolă: „Era un om bogat, căruia pământul i-a produs o recoltă bogată. 17 Atunci a început să se frământe: «Ce să fac? N-am unde să-mi adun recolta». 18 În cele din urmă şi-a zis: «Aşa am să fac: am să dărâm hambarele mele şi am să construiesc altele mai mari; acolo îmi voi aduna tot grâul şi toate bunurile. 19 Şi apoi îmi voi spune: Acum ai provizii din belşug pentru mulţi ani. Odihneşte-te, mănâncă, bea şi bucură-te de viaţă!». 20 Dar Dumnezeu i-a spus: «Nebunule! Chiar în această noapte ţi se va cere viaţa înapoi! Şi cele adunate ale cui vor fi? 21 Aşa se întâmplă cu acela care îşi adună avere, dar nu se îmbogăţeşte în faţa lui Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Ef 2,1-10; Ps 99; Lc 12,13-21

Domnul ne învaţă că trebuie să ne preocupăm să ne îmbogăţim înaintea lui Dumnezeu, adică în caritate: este evident că reproşul adresat bogatului care se bucură de bogăţiile sale şi nu ştie că moartea este aproape este acela de a se fi gândit numai la sine, fără să se gândească câtuşi de puţin la cei săraci, când ogoarele sale îi dădeau recolte atât de mari încât nici măcar nu încăpeau în hambarele sale.

Trebuie să ne îmbogăţim, înaintea lui Dumnezeu, în caritate. Aş vrea să subliniez un exemplu de caritate ce ne este prezentat astăzi în pasajul Scrisorii către Efeseni. Sfântul Paul le scrie păgânilor convertiţi la creştinism şi celebrează unitatea pe care Dumnezeu a realizat-o între iudei, poporul ales şi păgâni, în Cristos. „Fraţilor, odinioară voi eraţi morţi din cauza greşelilor şi păcatelor în care trăiaţiY„. Nu mistifică realitatea: erau în păcat. Dar nici nu termină fraza şi continuă: „Între oamenii răzvrătiţi împotriva lui DumnezeuY ne aflam şi noiY sortiţi mâniei ca şi ceilalţi”.

Paul insistă asupra propriei nevrednicii înaintea lui Dumnezeu. Ar fi putut să fie partinic, subliniind bogăţia religioasă a iudeilor în raport cu condiţia mizeră a păgânilor şi ar fi fost, astfel, chiar conform adevărului, deoarece iudeii aveau o viaţă religioasă şi morală superioară aceleia a păgânilor. Dar n-a făcut aceasta: dimpotrivă, s-a pus pe acelaşi plan cu păgânii împreună cu tot poporul său, pentru a primi împreună cu ei harul lui Dumnezeu: „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cu care ne-a iubit pe noi, cei care eram morţi din cauza păcatelor noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Cristos, prin al cărui har suntem mântuiţi”. Dumnezeu este bogat în milostivire şi înaintea lui suntem cu toţii pe acelaşi plan.

Astfel, Paul demonstrează în faţa păgânilor convertiţi o caritate plină de delicateţe, o caritate care este dificilă când ne simţim superiori altora, care nu fac lucruri nici frumoase, nici bune (şi subliniem: „cum sunt acelea pe care le facem noi”). În aceste condiţii, se trezeşte în noi un instinctiv simţ al mândriei: noi nu suntem aşa!

Caritatea, dimpotrivă, ne apropie de ceilalţi: chiar şi noi suntem capabili să facem răul, ca şi cei mai mulţi dintre ei, şi dacă nu l-am comis, acest lucru se datorează infinitei bunătăţi şi milostiviri a lui Dumnezeu faţă de noi.

Să-i cerem Domnului să întărească dragostea noastră faţă de el şi faţă de fraţii noştri: astfel, ne vom îmbogăţi înaintea lui Dumnezeu aşa cum el ne învaţă.