en-USro-RO

| Login
15 decembrie 2018

Calendarul zilei

Sâmbătă, 15 decembrie 2018

Sfintii zilei
Sf. Virginia, vãduvã
Liturghierul Roman
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I
violet, II, PP
Lectionar
Sir 48,1-4.9-11: S-a ridicat profetul Ilie, ca un foc.
Ps 79: Dumnezeule, fã sã strãluceascã fața ta și vom fi mântuiți!
Mt 17,10-13: Ilie a venit deja, dar nu l-au recunoscut.
Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

† TOȚI SFINȚII

 Liturghierul Roman

1 noiembrie
† TOŢI SFINŢII


Ant. la intrare 
Să ne bucurăm cu toţii în Domnul, 
celebrând ziua de sărbătoare în cinstea tuturor sfinţilor; 
de mărirea lor se bucură împreună cu noi toţi îngerii 
şi într-un glas îl laudă pe Fiul lui Dumnezeu.

Se spune Mărire.

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, 
care ne-ai dat bucuria de a cinsti într-o singură sărbătoare 
meritele tuturor sfinţilor, 
te rugăm, ca, având în faţa ta o asemenea mulţime de mijlocitori, 
să primim de la tine belşugul mult dorit al îndurării tale. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos.

Se spune Crezul.


ASUPRA DARURILOR
Plăcute să-ţi fie, Doamne, 
darurile pe care ţi le aducem în cinstea tuturor sfinţilor; 
noi credem că ei se bucură de siguranţa nemuririi: 
dă-ne şi nouă harul 
să simţim că se îngrijesc de mântuirea noastră. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie 
Fericiţi cei cu inima curată, 
pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu. 
Fericiţi făcătorii de pace, 
pentru că ei vor fi numiţi fii ai lui Dumnezeu. 
Fericiţi cei persecutaţi pentru dreptate, 
pentru că a lor este împărăţia cerurilor.                                     Mt 5,8-10

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
Te adorăm, Dumnezeule, 
care singur eşti sfânt şi eşti minunat întru toţi sfinţii tăi, 
şi te implorăm să reverşi harul tău şi asupra noastră, 
pentru ca, desăvârşindu-ne în plinătatea iubirii tale, 
să ne treci, de la această masă, la care ne-ai primit ca pelerini, 
la ospăţul pregătit în patria cerească. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Aniversarea sfințirii catedralei „Sf. Fecioarã Maria, Reginã” (2005).
 Vezi „Note liturgice” la final.
 „Tu singur ești sfânt” – cântã Biserica, adresându-i-se lui Cristos. Sfințenia lui Dumnezeu înseamnã misterul vieții și al dragostei sale infinite. El vrea sã ne comunice aceastã viațã sfântã și-i sfințește pe cei care cautã sã se uneascã cu el. Pe aceștia, Biserica îi numește sfinți și ni-i prezintã ca modele. Astãzi ea ne invitã sã reflectãm la mulțimea anonimã și imensã a acelora care în ceruri îl preamãresc pe mielul lui Dumnezeu și pe Tatãl sãu, fãrã ca oamenii sã fi observat vreodatã cât de profundã a fost unirea lor cu Isus pe pãmânt. La aceasta sunt chemați toți, indiferent de rasã, limbã, națiune. Modul de a obține aceasta este strâmtorarea și spãlarea veșmintelor în sângele mielului
.

LECTURA I

Am văzut o mulţime imensă din toate naţiunile şi rasele, popoarele şi limbile.

Citire din Apocalipsul sfântului Ioan 7,2-4.9-14

Eu, Ioan, am văzut un înger înălţându-se de la răsărit; avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu un glas puternic la cei patru îngeri cărora le-a fost dat să dăuneze pământului şi mării: „Nu dăunaţi pământului şi nici mării, şi nici arborilor, până când nu vom însemna cu pecetea frunţile slujitorilor Dumnezeului nostru”. Apoi am auzit spunându-se numărul celor însemnaţi: o sută patruzeci şi patru de mii, din toate triburile fiilor lui Israel. După aceea am văzut o mulţime imensă, pe care nimeni nu putea să o numere, din toate naţiunile şi rasele, popoarele şi limbile. Ei stăteau în faţa tronului şi în faţa Mielului, îmbrăcaţi în veşminte albe şi cu ramuri de palmier în mână 10 şi strigau cu glas puternic: „Mântuirea ne este dată de Dumnezeul nostru, care stă pe tron, şi de către Miel”. 11 Atunci toţi îngerii, care stăteau în jurul tronului, în jurul bătrânilor şi al celor patru fiinţe, au căzut cu faţa la pământ şi i s-au închinat lui Dumnezeu, zicând: 12 „Amin! Laudă, slavă, înţelepciune şi mulţumire, cinste, putere şi tărie Dumnezeului nostru, în vecii vecilor. Amin!” 13 Unul dintre bătrâni a luat cuvântul şi m-a întrebat: „Cine sunt aceştia, care poartă haine albe, şi de unde vin?” 14 I-am răspuns: „Domnul meu, tu ştii!” El mi-a zis: „Aceştia vin din strâmtorarea cea mare; ei şi-au spălat veşmintele, le-au curăţat în sângele Mielului”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 23,1-2.3-4ab.5-6 (R.: Mt 5,8)

R.: Fericiţi cei curaţi cu inima căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu.

Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el,

lumea şi cei care locuiesc pământul.

Căci el l-a întemeiat pe mări

şi l-a întărit peste râuri. R.

 

Cine va putea să urce pe muntele Domnului?

Cine va sta în locul său cel sfânt?

4ab Cel care are mâinile nepătate şi inima curată,

cel care nu ia în zadar numele Domnului. R.

 

Acesta va primi binecuvântarea Domnului

şi dreptate de la Dumnezeu, mântuitorul său.

Acesta este neamul celor care-l caută pe Domnul,

al celor care caută faţa Dumnezeului lui Iacob. R.

LECTURA A II-A

Îl vom vedea pe Dumnezeu aşa cum este.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 3,1-3

Preaiubiţilor, vedeţi cât de mare este iubirea pe care ne-a dovedit-o nouă Tatăl. El a voit să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi suntem. De aceea nu ne cunoaşte lumea, fiindcă nu l-a cunoscut nici pe Dumnezeu. Preaiubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când se va arăta Fiul lui Dumnezeu vom fi asemenea lui, pentru că îl vom vedea aşa cum este. Cine are speranţă în el devine curat precum el este curat.

Cuvântul Domnului

ALELUIA Mt 11,28

(Aleluia) Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi, spune Domnul,

şi eu vă voi da odihnă. (Aleluia)

EVANGHELIA

Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că mare va fi răsplata voastră în ceruri.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,1-12a

În acel timp, Isus, văzând mulţimile s-a urcat pe munte şi, după ce s-a aşezat, s-au apropiat de el ucenicii lui. Atunci, luând cuvântul, a început să-i înveţe: „Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul. Fericiţi cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi. Fericiţi cei flămânzi şi însetaţi de dreptate, căci ei se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, căci ei vor afla milă. Fericiţi cei curaţi cu inima, căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, căci ei se vor chema fiii lui Dumnezeu. 10 Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, căci a lor este împărăţia cerurilor. 11 Fericiţi veţi fi când vă vor batjocori, vă vor prigoni şi, minţind, vor spune tot ce-i rău împotriva voastră din pricina mea. 12a Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă căci mare va fi în ceruri răsplata voastră”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Ap 7,2-4.9-14; Ps 23; 1In 3,1-3; Mt 5,1-12

Sărbătoarea de astăzi este o mare sărbătoare de familie: suntem uniţi în bucurie cu toţi fraţii noştri, care sunt sfinţii, cu toate surorile noastre, care sunt sfintele. Da, fraţii noştri cei mai adevăraţi sunt sfinţii şi sfintele. Mai mult decât oricine, ei ne sunt alături, ne înţeleg, ne doresc binele, ne ajută luminându-ne calea, ne conduc la adevărata fericire.

În ei, iubirea Tatălui ceresc este mai evidentă, mai sensibilă, mai vie.

Împreună cu ei, astăzi îimulţumim lui Dumnezeu, care ne iubeşte în Fiul său prea iubit Isus şi ne primeşte ca fii ai săi. Împreună cu ei, ascultăm glasul Domnului Isus care ne promite fericirea şi ne arată şi calea pentru a o dobândi. Sfinţii au urmat-o şi ne invită şi pe noi să facem la fel, cu o încredere tot mai mare.

Calea spre fericire o găsim în evanghelia de astăzi şi ea trezeşte stupoare, deoarece ne arată că fericirea este tocmai acolo unde lumea n-o caută niciodată.

Lumea zice: „Fericiţi cei bogaţi, deoarece ei pot să-şi satisfacă toate dorinţele”; evanghelia, însă, ne spune: „Fericiţi cei săraci”. Lumea gândeşte şi spune: „Fericiţi cei puternici, cei violenţi, pentru că îşi pot impune voinţa lor în faţa tuturor şi pot să stăpânească peste tot ceea ce-şi doresc”; evanghelia, însă, ne spune: „Fericiţi cei blânzi”. Lumea gândeşte şi spune: „Fericiţi cei care râd, căci ei se bucură de viaţă”; Cristos, însă, spune: „Fericiţi cei care plâng”Y Contrastul nu poate să fie mai mare.

Cine are dreptate, lumea sau Cristos? Credinţa noastră ne spune că dreptate are Cristos, însă de multe ori ne este greu să înţelegem acest lucru. În realitate, discursul fericirilor nu este o simplă proclamare a adevărului, ci o invitaţie la convertire. Cristos ne invită cu insistenţă să lăsăm ideile noastre învechite şi să acceptăm punctul său de vedere, ne invită să ne schimbăm atitudinea abandonând tendinţa noastră posesivă pentru a găsi în el bucuria iubirii adevărate, generoase, libere.

„Fericiţi cei săraci cu duhul, pentru că a lor este împărăţia cerurilor”. Instinctiv, noi voim să posedăm, crezând că vom găsi, astfel, fericirea. În realitate, instinctul de posesiune aduce nefericire, deoarece ne închide în egoismul nostru, ne separă de ceilalţi, ne opune lor. Câte dispute, câte litigii pentru motive de interese, câte nelinişti înveninează viaţa! Şi, la sfârşit, omul se găseşte tot nesatisfăcut, deoarece este chemat la iubire şi dorinţa l-a împiedicat să-şi realizeze vocaţia sa.

„Fericiţi cei săraci cu duhul, pentru că a lor este împărăţia cerurilor”. Aici, verbul este la prezent, nu la viitor. Isus nu spune că cei săraci vor fi fericiţi dincolo, deoarece vor poseda împărăţia cerurilor; cei săraci sunt deja fericiţi, pentru că împărăţia cerurilor este deja a lor. Împărăţia cerurilor este împărăţia iubirii care vine de la Dumnezeu, unde se intră renunţând la egoismul posesiv. Dacă pentru mine lumea este un cumul de lucruri cu care vreau să mă îmbogăţesc, mă închid în faţa iubirii, nu recunosc intenţia lui Dumnezeu, pentru care toate lucrurile trebuie să slujească trăirii în caritate.

Sărăcia evanghelică nu constă în a nu avea nimic, ci în a primi totul, recunoscând în orice lucru un dar al Tatălui şi un mijloc de unire cu fraţii.

Nu vreau să fiu proprietar într-un mod exclusiv: consider lumea ca fiind casa unde totul este semnul iubirii tatălui. Aşa făcea sfântul Francisc de Assisi, şi sufletul său era plin de admiraţie, de recunoştinţă pentru lucrarea lui Dumnezeu şi de caritate pentru oameni, deoarece era sărac în duh, era liber pentru iubire.