en-USro-RO

| Login
15 decembrie 2018

Calendarul zilei

Sâmbătă, 15 decembrie 2018

Sfintii zilei
Sf. Virginia, vãduvã
Liturghierul Roman
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I
violet, II, PP
Lectionar
Sir 48,1-4.9-11: S-a ridicat profetul Ilie, ca un foc.
Ps 79: Dumnezeule, fã sã strãluceascã fața ta și vom fi mântuiți!
Mt 17,10-13: Ilie a venit deja, dar nu l-au recunoscut.
Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Ss. Martin de Porres, cãlug. *; Silvia, mamã

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXX-A DE PESTE AN 


Ant. la intrare 
Să se bucure inima celor care îl caută pe Domnul! 
Alergaţi laDomnul şi veţi fi întăriţi, căutaţi întotdeauna faţa lui!             Cf. Ps 104,3-4 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, te rugăm, 
fă să crească în noi credinţa, speranţa şi iubirea 
şi, ca să ne învrednicim a dobândi ceea ce ne făgăduieşti, 
fă-ne să iubim ceea ce ne porunceşti. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Priveşte cu bunăvoinţă, Doamne, 
la darurile pe care le aducem maiestăţii tale, 
pentru ca ceea ce se săvârşeşte prin slujirea noastră 
să fie, înainte de toate, spre mărirea ta. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Ne vom bucura de mântuirea ta 
şi, în numele Dumnezeului nostru, 
vom tresălta de bucurie!                                                                 Cf. Ps 19,6 
 
sau:
Cristos ne-a iubit şi s-a dat pe sine însuşi pentru noi, 
jertfă lui Dumnezeu cu bună mireasmă.                                            Ef 5,2

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne, 
ca tainele tale să-şi împlinească în noi menirea sfântă, 
pentru ca realităţile veşnice, 
pe care le celebrăm acum în mod tainic, 
să se dezvăluie odată privirilor noastre. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Mântuirea nu este legatã de depãșirea oricãrei persecuții; din contra, numai „cel care se umilește va fi înãlțat”; când omul se umple cu sine se golește de Dumnezeu și invers. Domnul privește numai la umilința slujitorilor sãi (cf. Lc 1,48).

LECTURA I

Pentru mine a trăi înseamnă Cristos şi a muri este un câştig.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 1,18b-26

Fraţilor, 18b unii îl vestesc pe Cristos cu intenţia de a-mi face un rău, alţii îl vestesc cu sinceritate; dar dacă îl predică pe Cristos, cu orice gând ar face-o, mă bucur şi mă voi bucura totdeauna. 19 Ştiu că orice mi se întâmplă va fi spre mântuirea mea, datorită rugăciunii voastre şi ajutorului pe care mi-l dă Duhul lui Isus Cristos. 20 Acest lucru îl aştept cu nerăbdare şi îl nădăjduiesc. Aşadar, nu voi avea nimic de regretat; dimpotrivă, îmi păstrez încrederea acum ca întotdeauna. Fie că voi trăi, fie că voi muri, măreţia lui Cristos se va arăta în trupul meu; 21 căci pentru mine a trăi înseamnă Cristos şi a muri este un câştig. 22 Dar dacă trăind în această lume înseamnă a presta o muncă folositoare, nu ştiu ce trebuie să aleg. 23 Mă simt atras în două părţi: pe de o parte aş dori să mă despart de trup ca să fiu împreună cu Cristos, ceea ce ar fi mult mai bine, 24 dar pe de altă parte pentru voi este de trebuinţă să rămân în trup. 25 Sunt pe deplin convins de aceasta. Ştiu deci că voi rămâne şi voi continua să fiu cu voi toţi pentru progresul vostru şi pentru bucuria voastră în credinţă. 26 Astfel, când mă voi întoarce printre voi, veţi avea în mine un nou motiv de mândrie în Cristos Isus.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 41,2.3.5bcd (R.: cf. 3a)

R.: Sufletul meu este însetat de Dumnezeu, de Dumnezeul cel viu!

După cum doreşte cerbul

izvoarele de apă,

aşa te doreşte sufletul meu

pe tine, Dumnezeule. R.

 

Sufletul meu e însetat

de Dumnezeu, de Dumnezeul cel viu,

când îmi va fi dat

să văd faţa lui Dumnezeu? R.

 

5bcd Îmi creşte inima când îmi aduc aminte

cum mă îmbulzeam prin mulţime, până la casa lui Dumnezeu,

în mijlocul strigătelor de bucurie şi de laudă

ale unei mulţimi în sărbătoare. R.


ALELUIA Mt 11,29ab

(Aleluia) Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine,

căci sunt blând şi smerit cu inima, spune Domnul. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Cine se înalţă va fi umilit, iar cine se umileşte va fi înălţat.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 14,1.7-11

În acel timp, Isus a intrat în casa unuia dintre fariseii de frunte, într-o zi de sâmbătă, ca să stea la masă. Observând că invitaţii îşi alegeau locurile cele dintâi, le-a spus această asemănare: „Când eşti invitat la nuntă, nu te aşeza în fruntea mesei, căci s-ar putea să fie invitat şi cineva mai de vază decât tine; 9atunci cel care v-a invitat, şi pe tine şi pe el, va veni şi-ţi va spune: «Lasă-l pe el în locul acesta». Şi tu, ruşinat, te vei aşeza în locul cel din urmă. 10 Dimpotrivă, când eşti invitat, aşază-te pe locul cel din urmă. Atunci când va veni cel care te-a invitat, îţi va zice: «Prietene, poftim mai sus!» şi aceasta va fi o cinste pentru tine în ochii tuturor celorlalţi oaspeţi. 11 Căci cine se înalţă va fi umilit, iar cine se umileşte va fi înălţat!”

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fil 1,18-26; Ps 41; Lc 14,1.7-11

Liturgia de astăzi pune evanghelia în relaţie cu Magnificat, din care citim două versete înainte de proclamarea evangheliei însăşi: „Cine se înalţă va fi umilit, iar cine se umileşte va fi înălţat”. Isus ne învaţă să nu ne aşezăm pe primele locuri, ci să le alegem pe ultimele, pentru a avea bucuria unui loc oferit de el însuşi: „Prietene, poftim mai sus!” Şi Maria a practicat această învăţătură mai mult decât oricare altă creatură: „Sufletul meu preamăreşte pe DomnulY pentru că a privit la smerenia slujitoarei sale”, şi ea ne este dată ca model spre care trebuie să privim în toate situaţiile, deoarece „Dumnezeu îi înjoseşte pe cei mândri şi îi înalţă pe cei smeriţi”.

Chiar şi prima lectură o putem pune în relaţie cu sfânta Fecioară, gândindu-ne la ea după momentul învierii şi al înălţării lui Isus. Sfântul Paul scrie: „Pentru mine, a trăi înseamnă Cristos şi a muri este un câştigY aş dori să mă despart de trup pentru a fi cu Cristos”. Pentru Maria era un lucru foarte greu de suportat să rămână pe pământ, pentru că moartea fiului este pentru orice mamă un lucru îngrozitor; era greu de suportat pentru ea să fie separată de Fiul ei, Isus, şi să nu fie alături de el în glorie. Dar a acceptat să rămână pe pământ, trăindu-şi noua ei maternitate: era acum Mamă a Bisericii. „Este bine pentru voi ca eu să rămânY„, şi a acceptat să fie la Rusalii, să „rămână în trup” pentru Biserica ce făcea primii paşi, să rămână „servitoarea Domnului” la începuturile operei de evanghelizare, cu mărturia sa şi cu ajutorul ei umil şi generos. A renunţat să participe la gloria Fiului ei pentru a-i sluji încă pe fiii pe care el i-a lăsat ei când era pe cruce.

Să-i mulţumim deci şi să-i mulţumim Domnului pentru iubirea şi umilinţa Mamei sale şi a noastră.