en-USro-RO

| Login
15 decembrie 2018

Calendarul zilei

Sâmbătă, 15 decembrie 2018

Sfintii zilei
Sf. Virginia, vãduvã
Liturghierul Roman
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I
violet, II, PP
Lectionar
Sir 48,1-4.9-11: S-a ridicat profetul Ilie, ca un foc.
Ps 79: Dumnezeule, fã sã strãluceascã fața ta și vom fi mântuiți!
Mt 17,10-13: Ilie a venit deja, dar nu l-au recunoscut.
Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Sf. Grigore Lakota, ep. m.

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXXI-A DE PESTE AN 


Ant. la intrare 
Să nu mă părăseşti, Doamne; 
Dumnezeul meu, să nu te îndepărtezi de mine! 
Grăbeşte-te să mă ajuţi, Doamne, puterea mântuirii mele!         Cf. Ps 37,22-23 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi milostiv, 
numai prin darul tău, credincioşii te pot sluji cum se cuvine; 
înlătură orice piedică din calea noastră, 
ca să alergăm cu bucurie în întâmpinarea făgăduinţelor tale. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, 
ca această jertfă să fie pentru tine o ofrandă curată, 
iar pentru noi, o revărsare sfântă a îndurării tale. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Tu îmi vei arăta cărarea vieţii, Doamne, 
mă vei copleşi de bucurie 
când îmi vei arăta faţa ta.                                                                         Cf. Ps 15,11 
 
sau:
Aşa cum m-a trimis Tatăl, care este viu, 
iar eu trăiesc prin Tatăl, 
la fel, şi cel care mă mănâncă pe mine, 
va trăi prin mine, spune Domnul.                                                             In 6,57

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne, 
sporeşte în noi lucrarea mântuirii, 
pentru ca tainele cereşti, care ne hrănesc în această viaţă, 
să ne pregătească să primim, prin harul tău, bunurile făgăduite. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Ca amfitrion, trebuie sã ai inimã deschisã și orizonturi largi. De acord, pentru rude și prieteni. Dar masa și generozitatea trebuie sã se deschidã și celor care nu pot sã te rãsplãteascã. În mod paradoxal, de la ei îți va veni cea mai bunã rãsplatã, fericirea imediatã. ªi vei fi și mai fericit într-o zi când vei participa la masa lui Dumnezeu pentru cã, încã de pe acum, masa ta este masa lui Dumnezeu.

LECTURA I

Faceţi-mi bucuria deplină, prin aceea că toţi aveţi o singură simţire.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 2,1-4

Fraţilor, dacă este adevărat că în Cristos ne încurajăm unii pe alţii, ne mângâiem în dragoste, suntem uniţi cu Duhul Sfânt, avem sentimente de iubire şi compătimire, atunci faceţi-mi bucuria deplină prin aceea că aveţi cu toţii o singură simţire, o singură dragoste şi un singur gând; nu faceţi nimic din spirit de ceartă sau de mărire deşartă! Dar să aveţi destulă smerenie, ca să-i consideraţi pe ceilalţi superiori vouă. Fiecare dintre voi să se gândească nu la interesele proprii, ci la binele celorlalţi.

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 130,1.2.3

R.: Tu eşti, Doamne, izvorul păcii adevărate!

Doamne, eu n-am o inimă îngâmfată,

nici nu privesc cu trufie;

nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari

şi prea înalte pentru mine. R.

Sufletul îmi este împăcat şi liniştit,

ca un copil la sânul mamei sale.

Da, sufletul meu este în mine,

ca un copil în braţele mamei sale. R.

 

Pune-ţi, Israele, nădejdea în Domnul,

de acum şi până-n veci! R.

 

ALELUIA In 8,31b-32

(Aleluia) Dacă veţi rămâne credincioşi cuvântului meu, spune Domnul,

veţi fi cu adevărat ucenicii mei şi veţi cunoaşte adevărul. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Nu invita la masă pe prietenii tăi, ci pe cei săraci şi nenorociţi.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 14,12-14

12 În timp ce stăteau la masă, Isus i-a spus celui care l-a invitat: „Când dai un ospăţ la prânz sau la cină, nu-i invita pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe părinţii tăi, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te invite şi ei la rândul lor şi astfel să-ţi primeşti răsplata. 13 Dimpotrivă, când dai un ospăţ, invită-i pe cei săraci, pe schilozi, pe şchiopi şi pe orbi. 14 Atunci ferice de tine, căci ei nu au cu ce să-ţi răsplătească şi îţi vei primi răsplata la învierea celor drepţi”.

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fil 2,1-4; Ps 130; Lc 14,12-14

Astăzi aş vrea să mă opresc nu asupra lecturilor, ci asupra psalmului responsorial, care este oarecum în raport cu ele.

„Sufletul meu este împăcat şi liniştit, ca un copil la sânul mamei sale” (ca un copil înţărcat în braţele mamei sale). Este importantă această precizare: „înţărcat”. Anticii înţelegeau mai bine decât noi acest discurs, deoarece copiii erau alăptaţi până la doi-trei ani şi înţărcarea era întotdeauna un lucru dificil, fiind un fel de separare de mamă. Şi copilul trebuie să se resemneze, trebuie să înţeleagă că mama îi vrea binele ca şi mai înainte, trebuie să stea în braţele sale „împăcat şi liniştit”, deoarece mama nu vrea altceva decât ca el să progreseze, să înveţe să-şi ia hrana singur pentru a creşte.

Chiar şi din punct de vedere psihologic vorbim despre o nouă etapă a vieţii: în locul unui raport fizic, natural cu mama, trebuie să înveţe să o iubească într-un mod diferit, chiar şi în această lege impusă de instinct, să o iubească în calitate de persoană, nu ca pe un loc unde-şi găseşte hrana.

Este clar cum toate aceste lucruri se pot aplica la raporturile noastre cu Dumnezeu. Suntem siguri de iubirea lui Dumnezeu pentru noi, dar trebuie să fim întotdeauna siguri, chiar şi atunci când lucrurile par să meargă împotriva dorinţelor noastre naturale, şi să înţelegem că atunci iubirea sa ne invită să trecem la un mod de a iubi mai profund, mai autentic, mai dezinteresat, mai asemănător cu al său, care ne-a fost dăruită în ciuda faptului că suntem păcătoşi.

În Scrisoarea către Filipeni, şi sfântul Paul ne invită să iubim în acest fel: „Faceţi-mi bucuria deplină prin aceea că aveţi cu toţii o singură simţire, o singură dragoste şi un singur gând. Nu faceţi nimic din spirit de ceartă sau de mărire deşartă! Dar să aveţi destulă smerenie, ca să-i consideraţi pe ceilalţi superiori vouă. Fiecare dintre voi să se gândească nu la interesele proprii, ci la binele celorlalţi”. Şi Isus: „Când dai un ospăţ, invită-i pe cei săraci, pe schilozi, pe şchiopi şi pe orbi. Atunci, ferice de tine, căci ei nu au cu ce să-ţi răsplătească”. Asta înseamnă „înţărcaţi”, şi chiar mai mult: înseamnă a-l imita pe Tatăl din ceruri, care dă fără să ceară în schimb. Să rămânem între braţele sale cu liniştea şi seninătatea copilului înţărcat, siguri de iubirea sa în orice împrejurare.