en-USro-RO

| Login
15 decembrie 2018

Calendarul zilei

Sâmbătă, 15 decembrie 2018

Sfintii zilei
Sf. Virginia, vãduvã
Liturghierul Roman
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I
violet, II, PP
Lectionar
Sir 48,1-4.9-11: S-a ridicat profetul Ilie, ca un foc.
Ps 79: Dumnezeule, fã sã strãluceascã fața ta și vom fi mântuiți!
Mt 17,10-13: Ilie a venit deja, dar nu l-au recunoscut.
Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a din Advent

 

Sfintii zilei

Sf. Leonard, pustnic

 Liturghierul Roman

DUMINICA A XXXI-A DE PESTE AN 


Ant. la intrare 
Să nu mă părăseşti, Doamne; 
Dumnezeul meu, să nu te îndepărtezi de mine! 
Grăbeşte-te să mă ajuţi, Doamne, puterea mântuirii mele!         Cf. Ps 37,22-23 

RUGĂCIUNEA ZILEI
Dumnezeule atotputernic şi milostiv, 
numai prin darul tău, credincioşii te pot sluji cum se cuvine; 
înlătură orice piedică din calea noastră, 
ca să alergăm cu bucurie în întâmpinarea făgăduinţelor tale. 
Prin Domnul nostru Isus Cristos. 

ASUPRA DARURILOR
Te rugăm, Doamne, 
ca această jertfă să fie pentru tine o ofrandă curată, 
iar pentru noi, o revărsare sfântă a îndurării tale. 
Prin Cristos, Domnul nostru. 
 
Ant. la Împărtăşanie 
Tu îmi vei arăta cărarea vieţii, Doamne, 
mă vei copleşi de bucurie 
când îmi vei arăta faţa ta.                                                                         Cf. Ps 15,11 
 
sau:
Aşa cum m-a trimis Tatăl, care este viu, 
iar eu trăiesc prin Tatăl, 
la fel, şi cel care mă mănâncă pe mine, 
va trăi prin mine, spune Domnul.                                                             In 6,57

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE
T
e rugăm, Doamne, 
sporeşte în noi lucrarea mântuirii, 
pentru ca tainele cereşti, care ne hrănesc în această viaţă, 
să ne pregătească să primim, prin harul tău, bunurile făgăduite. 
Prin Cristos, Domnul nostru.

Lectionar

 Ospãțul este o imagine biblicã ce este folositã pentru a vorbi despre mântuirea și venirea definitivã a împãrãției lui Dumnezeu. Dupã ce a invitat Israelul, Dumnezeu oferã o mare sãrbãtoare celor excluși și marginalizați... Aceastã parabolã se realizeazã în ospãțul euharistic al comunitãții creștine.

LECTURA I

S-a umilit pe sine, de aceea Dumnezeu l-a înălţat.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 2,5-11

Fraţilor, să aveţi deci în voi aceleaşi simţăminte pe care le avea şi Cristos Isus. El rămânând Dumnezeu, nu a ţinut cu orice preţ să apară egal cu Dumnezeu, dar s-a înjosit pe sine luând firea sclavului şi devenind asemenea oamenilor. După înfăţişare era considerat un om ca toţi ceilalţi. S-a umilit, făcându-se ascultător până la moarte şi încă moartea pe cruce. De aceea şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit un nume, care este mai presus decât orice alt nume, 10 pentru ca în numele lui Isus, toată făptura în cer, pe pământ şi în adâncuri să-şi plece genunchiul 11 şi orice limbă să proclame spre mărirea lui Dumnezeu Tatăl: Isus Cristos este Domnul!

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 21,26b-27.28 şi 30a.31-32 (R.: 26a)

R.: Te preamărim, Doamne, în adunarea celor care te iubesc.

26b Îmi voi împlini făgăduinţele în faţa celor ce se tem de tine.

27 Cei săraci vor mânca şi se vor sătura;

vor lăuda pe Domnul cei care îl caută:

„Inimile voastre în veci să trăiască!” R.

 

28 Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte

şi se vor întoarce la Domnul,

se va închina în faţa lui întreaga familie a popoarelor.

30a Lui singur i se vor închina toţi cei care se odihnesc în morminte,

în faţa lui se vor pleca toţi cei care coboară în ţărână. R.

 

31 Şi eu trăiesc pentru Domnul, seminţia mea îi va sluji.

Generaţiei viitoare i se va vorbi de Domnul

32 şi poporului care va veni i se va face cunoscută dreptatea lui:

„Domnul a făcut aceasta!” R.

 

ALELUIA Mt 11,28

(Aleluia) Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi

şi eu vă voi da odihnă, spune Domnul. (Aleluia)

 

EVANGHELIA

Mergi pe drumuri şi în afara cetăţii şi stăruie ca oamenii să intre, ca să mi se umple casa.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 14,15-24

15 În timp ce Isus stătea la masă în casa unuia dintre mai marii fariseilor, un invitat, i-a spus: „Fericit este acela care va lua parte la ospăţ în împărăţia lui Dumnezeu!” 16 Isus i-a zis: „Un om a dat un mare ospăţ şi a invitat multă lume. 17 Când trebuia să înceapă masa, l-a trimis pe servitorul său să spună invitaţilor: „Veniţi, toate sunt gata!” 18 Însă, unul după altul, au început să se scuze. Primul i-a zis: „Am cumpărat un ogor şi trebuie să merg să-l văd; te rog, scuză-mă!” 19 Un altul i-a zis: „Am cumpărat cinci perechi de boi şi merg să-i încerc; te rog, scuză-mă!” 20 Un al treilea i-a zis: „Tocmai acum m-am însurat şi de aceea nu pot veni!” 21 Servitorul s-a întors şi a spus toate acestea stăpânului său. Atunci, stăpânul casei s-a mâniat şi i-a spus servitorului: „Du-te repede în pieţele şi pe străzile cetăţii şi adu-i aici pe săraci şi pe schilozi, pe orbi şi pe ologi!” 22 Servitorul s-a întors şi i-a spus: „Stăpâne, am făcut ce mi-ai poruncit, dar tot mai este loc”. 23 Stăpânul i-a zis atunci servitorului: „Mergi pe drumuri şi în afara cetăţii şi stăruie ca oamenii să intre, pentru ca să mi se umple casa. 24 Dar aceasta v-o spun: nici unul dintre cei care fuseseră invitaţi, nu va gusta din ospăţul meu!”

Cuvântul Domnului

 Meditatia zilei

Fil 2,5-11; Ps 21; Lc 14,15-24

Astăzi suntem invitaţi la disponibilitatea de a primi bucuria lui Dumnezeu, care ne cheamă la un banchet, la o sărbătoare. „Un om a dat un mare ospăţ şi a invitat multă lume. Când trebuia să înceapă masa, l-a trimis pe servitorul său să spună invitaţilor: *Veniţi, toate sunt gata!+„.

Disponibilitatea noastră trebuie să fie întotdeauna orientată spre bucuria sa, nu la sarcinile care trebuie să fie duse la sfârşit, nu la împlinirea unor datorii mai mult sau mai puţin plăcute. Numai aşa îi va fi plăcută lui Dumnezeu angajarea noastră, modul nostru de a lucra, deoarece el vrea fericirea noastră, vrea să aibă posibilitatea de a ne oferi darurile sale, pe care noi să le primim cu toată inima.

Cât sunt de nechibzuiţi cei ce nu vor să primească bucuria sa, cum sunt invitaţii care au preferat afacerile lor, bucuriile lor limitate: „Trebuie să merg să văd ogorul pe care l-am cumpăratY Trebuie să merg să încerc cele cinci perechi de boiY Mi-am luat soţieY„. Noi, dimpotrivă să-i cerem să ne facă disponibili pentru această bucurie. Desigur, ştim că trebuie să renunţăm la anumite lucruri, dar o facem plini de bucurie, asemenea omului care găseşte o comoară într-un ogor şi merge şi vinde toate averile sale pentru a cumpăra acel ogor (cf. Mt 13,44).

Isus a renunţat la sine însuşi, s-a umilit pe sine pentru a-şi asuma sărăcia noastră până la moartea pe cruce; noi trebuie să renunţăm la noi înşine pentru a primi bogăţia sa, trebuie să ne umilim pentru a participa la gloria sa.

Dacă ne lăsăm preocupaţi de atâtea lucruri, Dumnezeu nu poate să ne dea darurile sale; dar dacă suntem săraci, umili, dacă acceptăm comuniunea cu alţi săraci asemenea nouă, comuniunea acelora pe care societatea îi dispreţuieşte şi care stau prin pieţe, pe străzile cetăţii, el ne va primi în casa sa şi ne va da bucuria sa, şi nimeni n-o va putea lua de la noi.